1,162 matches
-
urâtă !“, m-am smiorcăit eu la telefon, undeva pe seară, scandalizându-mi bărbatul și mai ales mama. La Filantropia nu ne dădeau voie să vedem copiii decât după 24 de ore de la naștere, așa că o zărisem doar, roșie, prelungă, pe când zbiera plictisită c-au deranjat-o să iasă. Am alergat de nebună, două etaje pe scări, la același telefon, a doua zi dimineață : „Am greșit, e foarte frumoasă ! Are ochii albaștri și seamănă c-o veveriță !“. Parcă presimțind zbuciumații ani care
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii examinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai țipau și zbierau oamenii că vin yankeii, iar femeile și-au luat inima-n dinți și i-au Îndemnat pe bărbați să se-ascundă. „Doamne, apără-ne, au venit!“ - a strigat mama frîngîndu-și mîinile, iar Addie Patton a urcat dealul În fugă răcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Te simți bine acum? o întrebă șoferul. — O, da, zise Rima. Sînteți foarte amabil. Șoferul stinse lumina și continuă să conducă. Zgomotul motorului îi împiedica să vorbească fără să țipe. — în clubul de pudding, deci? îl auzi Lanark pe șofer zbierînd. — Nu-ți scapă nimic. Ciudat că unele păsărele au un stomac ca ăsta și-s totuși sexy. De ce mergeți la Unthank? — Prietenul meu vrea să lucreze acolo. — Cu ce se ocupă? — E pictor - artist. — Nu sînt pictor! strigă Lanark. — Artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spunînd: — Haide, dă-i-l, iar Rima împinse ceva umflat în mîinile lui. Numără, hai, numără cîți bani are! Obiectul era un portofel. Lanark i-l vîrî înapoi cu violență peste șoldurile Rimei. Șoferul îl luă cu o mînă și zbieră: Două sute de lovele. Munca pe patru zile. Faci mereu ore suplimentare, dar creatura plătește bine. îți dau jumătate ție ca să i-o trag fetei tale în părțile moi, bine? — Nu sînt artist, și mergem la Unthank. Nu. Nu prea ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark, strînse pumnii pe deasupra cuverturii și începu să se străduie din nou. Mult timp, perioadele de pauză iritată fură urmate de perioade de travaliu tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora dădu la o parte cuverturile. Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura roșie care se lărgea între coapsele Rimei. Ea respiră întretăiat și zise: — Spatele! Spatele! Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
furie rece. Rima îl privi ostil, iar Sludden îi zise vesel: — Rătăcitorul se întoarce! Lanark se duse la chiuveta micuță, se spălă pe mîini, apoi se întoarse la Sludden și-i spuse: — Dă-mi-l. Luă copilul care începu să zbiere. Lasă-l jos, spuse Rima pierzîndu-și răbdarea. Trebuie să se odihnească, eu la fel. Lanark se așeză la picioarele patului și cîntă încet: „Dadadada“. Băiețelul nu se mai plînse și se cuibări în brațele lui. Trupul lui mic și îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră și primele știri zbierate de o instalație publică de amplificare: ― Atențiune, urmează un comunicat important transmis de la palatul prezidențial! O altă voce mai dură, continuă: ― Am trista îndatorire de a vă aduce la cunoștință că președintele Michael Hardie a fost asasinat în această seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
poate altfel vedeam două-trei fete începeam să umblu cu; pălăria pe cap dar mult mai disperat recitam cât puteam mai tare fetele treceau mai departe cu niște băieți care mă apreciau umblam mult mai disperat una a zis : „nu mai zbiera așa pentru că pari un derbedeu“ o speria umbletul meu și pălăria mea neagră voia să mă întristeze să mor de rușine cu pălăria mea cu tot aveam un curaj nebun am recitat : „poate chiar sunt și ce dacă sunt ?“ ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și-mi venea să plâng. Era nespus de greu, poate că iar nu mă pregătisem îndeajuns. Impulsul lucid al revanșei îmi răscolea toată drojdia orgoliului amestecată cu îndoiala și cu neîncrederea în mine. „Află, bătrâne“, am spus (vorbeam tare, aproape zbieram) „află că, mai demult, făceam și eu sport și, fii atent, placam frumos, aveam și viteză, eram numai voință și forță, nu mă gândeam la nimic, o nebunie întreagă !... Împingeam la grămadă cu umerii și cu ceafa, disperat și fericit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră și primele știri zbierate de o instalație publică de amplificare: ― Atențiune, urmează un comunicat important transmis de la palatul prezidențial! O altă voce mai dură, continuă: ― Am trista îndatorire de a vă aduce la cunoștință că președintele Michael Hardie a fost asasinat în această seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
venea, De când pe alta iubește El la mine nici gândește. Cucule, fă-te o roată Și te du la puiu-n poartă Și spune dacă nu i-am trebuit La ce-o pus om de-o vorbit. 11 Lunca țipă, lunca zbiară Dup-un pui de căprioară, 137 {EminescuOpVI 138} Țipă, țipă și răcnește Căprioara nu-și găsește. Lunca țipă, lunca zice: Taci, duducă, nu mai plânge, Or rochița te pre strânge, Or colanul nu te - ajunge. Dă rochița la bădița, Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acasă". Dar s-a întîmplat ceva care nu mi-a dat voie. Am făcut pe mine de frică. Atunci m-a umflat râsul. "Tocmai eu care sânt vidanjor... să vadă ăștia că m-am cufurit pe mine?" "Ce rîzi?" au zbierat ei. Uite așa, ce n-am voie?" i-am înfruntat. Atunci unul din hoți le-a spus celorlalți: "Lăsați-l, bă, că e un păduche. Hai, cară-te", s-a întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Am plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învîrtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe. În același vârtej. Uneori îmi vine să zbier. Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportîndu-mă ca un... Sânt doctor, totuși. Și, culmea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu ochi ficși, goi. Mi s-a făcut frică. M-am stăpânit, să nu vadă. Și ca să-mi dau curaj am strigat la el. "Cum te cheamă?" Nimic. Nici un rezultat. Am bătut cu pumnul în masă. "Cum te cheamă?" am zbierat. Nici măcar nu s-a clintit. Am început să tremur. Nu-mi mai stăpâneam nervii. Vrând să ies pe ușă, l-am auzit murmurând ceva. N-am înțeles și m-am întors. "Ce-ai zis?" Nu sânt nebun", bâigui el. "Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă și mai mult decât de rușinea pe care o pățise Marta și am zbierat: "Cine sânt nemernicii? Arătați-mi-i!" Întrucât nimeni nu mă auzea în continuare, am izbit cu patul puștii în masa de care mă sprijineam. Atunci Profetul mi-a aruncat o privire neagră și cât eram de beat tot am citit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea". Într-una din zile, Călugărul i-a dat de băut Mopsului și acesta, mai puțin obișnuit, s-a îmbătat criță. A început să zbiere, să insulte crunt pe cine se nimerea. A doua zi i-a tras de limbă pe toți: "Ce-am spus? Nu cumva am făcut o prostie?" Se temea parcă să nu fi dezvăluit o taină pe care o ținea ascunsă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de taxiuri parcate cu motoarele pornite, oaspeți intrând și ieșind cu multe valize. Ieșeau mai mulți decât intrau, se gândi Maggie; turiștii probabil că părăseau Ierusalimul după problemele din ultimele câteva zile. De-ar fi știut ei. Auzi un megafon zbierând. Se întoarse și văzu o mașină albă, mare, acoperită cu autocolante și postere portocalii, urcând încet pe strada Regele David: dinăuntru, cineva striga niște sloganuri, denunțându-l, se părea, pe Yariv și intenția lui iminentă de a ceda patrimoniul Israelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Știa că, în sfârșit, o găsise. Deodată auzi țipetele unei femei, urmate de zgomotul asurzitor al unor pași bărbătești, alergând ca niște animale cuprinse de panică. Nici nu apucă să se ridice bine în picioare, că auzi un singur cuvânt zbierat cu un glas tunător. —STAI! De jur-împrejurul orașului model, împresurându-l din toate părțile, erau postați șase bărbați, toți îmbrăcați în negru, cu fețele acoperite cu măști. Și fiecare din ei ținea în mână o armă automată îndreptată către capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aproape cinci ani.“ Și părintele a zis: „De, mie nu mi se pare că ar face ceva prea important. Spune-i să mai iasă din casă și să meargă la lucru.“ — Nu-i de mirare că nu pot suferi biserica, zbieră Ignatius. Ar fi trebuit să fii biciuită chiar acolo, în confesional. Uite ce, Ignatius, mâni te duci și-ncerci în alte locuri. Sunt o grămadă de slujbe-n oraș. Am vorbit cu domnișoara Marie-Louise, bătrâna care lucrează pentru nemți. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fure chiflele! Chemați poliția! Ignatius împinse căruciorul îndărăt și-l lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de telefon îngrămădite într-o nișă a mesei ei de lucru și după ce căută cu o lupă, răsfoind paginile, dădu un număr. Domnul Levy formă numărul și o voce răspunse: „Bună dimineața. Curățătoria regală“. — Dă-mi cartea aia de telefon, zbieră domnul Levy. — Nu! se răsti domnișoara Trixie, lovind cu palma teancul de cărți și ținându-l bine cu unghiile proaspăt vopsite. Dacă ți le dau le pierzi. Găsesc eu numărul corect. Trebuie să vă spun că prea sunteți nerăbdători și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mirosea ca un chioșc de ziare. Grăbește-te! Nu avem timp să înscenăm un tableau-vivant aici, în fața casei. — Chiar ai de gând să stai acolo? întrebă Myrna, aruncând teancul de foi cu însemnări prin ușa din spate. Sigur că da, zbieră Ignatius. N-am de gând, firește, să mă așez pe locul din față, capcana aceea a morții pentru toți cei ce merg pe autostradă. Și acum urcă-te în căruciorul ăsta și dă-i drumul să plecăm de aici. — Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu le schimbase din ziua În care deșteptătorul părăsise depozitul unui magazin din Montréal ca să vină să-i otrăvească lui existența. Bateriile fuseseră cu siguranță fabricate În Japonia de niște adepți ai sectei Calea Săbiei, oameni meticuloși care te atacă zbierînd Kâtsu! Sabia adversarului tău se ridică. Tôtsu! Craniul ți-a fost despicat În două. Avusese nevoie de un ceas deșteptător ca să nu Întîrzie a doua zi dimineața la aeroportul Mirabel, unde urma s-o aștepte pe Delphine. Venea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acasă”. Dar s-a întâmplat ceva care nu mi-a dat voie. Am făcut pe mine de frică. Atunci m-a umflat râsul. „Tocmai eu care sunt vidanjor... să vadă ăștia că m-am cufurit pe mine?” „Ce râzi?” au zbierat ei. „Uite așa, ce n-am voie?” i-am înfruntat. Atunci unul din hoți le-a spus celorlalți: „Lăsați-l, bă, că e un păduche. Hai, cară-te”, s-a întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]