1,570 matches
-
cazone sovietice, din anii ’50, și printre ele șerpuiesc alei, peste care cad coroanele bogate ale castanilor. SÎnt tufe de mîna-maicii-domnului care Îmbracă gardurile de ciment sau de plasă de sîrmă. De asemenea, sînt lilieci, atît plante, cît și mamifere zburătoare. Și ce mai avem aici? Bănci și mese de ciment. Și aceste lumini care, atunci cînd se aprind, Împing Înserarea albăstruie dincolo de gardul viu, unde o lasă fumegînd fosforescent. Nu-s puține, luminile, pe la etaje, din ce În ce mai multe, și nici stîlpii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
februarie din anul acestei povestiri (cu puțin înainte de „accidentul“ lui George McCaffrey), un domn mai în vârstă, William Eastcote, un cetățean foarte respectat, stâlp al „Reuniunilor Prietenilor“, nebăutor, partener obișnuit de bridge al lui Percy Bowcock, a văzut un obiect zburător neidentificat, un fel de farfurie mare, luminoasă, suspendată peste islaz la o înălțime destul de mică. Nimeni nu a fost martor la acest fenomen; dar o săptămână mai târziu un grup de tineri care se întorceau de la un concert dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la mai mare depărtare. După aceea, o singură dată a mai existat o asemenea apariție, îndoielnică însă. Firește, toată lumea (inclusiv eu) discuta acest fenomen și au existat numeroase teorii care făceau o legătură, prin cele mai fantastice speculații, între farfuria zburătoare și „Inelul“ din jurul orașului Ennistone. De astă-dată era vorba într-adevăr de un semn autentic, de o reală prevestire a apropierii uneia din acele „bizare perioade“. A urmat și un alt semn prevestitor, la care am fost eu însumi martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pălăvrăgind la Băi și auzi ce spun oamenii. La cine vine? — Cum adică? — Cine sunt prietenii lui de aici? — Parcă N. — S-a certat cu N. — William Eastcote? (Acesta era Bill Șopârla, nașul lui Brian și omul care văzuse farfuria zburătoare.) — Sunt cam de aceeași vârstă și ăsta-i genul de om pe care Rozanov l-ar putea tolera. — Așa de bătrân e Rozanov? Asta nu înseamnă bătrân. George îi dădu drumul la mână. Ce te-a făcut să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a curmezișul islazului și, de acolo, s-o ia pe câmp. Părintele Bernard se bucură să constate că Rozanov dădea semne de oboseală. Cărarea pe care urcaseră era povârnită și amândoi respirau gâfâit. — Bill Șopârla a văzut aici o farfurie zburătoare, spuse Rozanov. — Dar dumneavoastră nu credeți în asemenea lucruri. — De ce nu? Gândește-te la ce putem realiza noi, și mai adaugă un milion de ani. — Dar ei... nu apar... nu intervin. — De ce-ar face-o? Ne studiază. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să știți că s-a terminat. Cineva spunea că se dansează în jurul Inelului. — S-a terminat și asta. Au fost câteva apariții foarte interesante pe acolo, dar acum toată lumea s-a risipit. Totuși, e o seară foarte frumoasă pentru farfurii zburătoare. Hector, Nesta și Valerie apărură în capul străzii, cu liota de actori după ei. — S-au terminat și bâlciul și dansul, îi anunță Anthea. — Eu mă duc la Papuc, declară deodată Tom. — La Papuc? Da, e o petrecere acolo. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
continuau să înoate. Se făceau tot felul de speculații febrile asupra eventualelor cauze ale uimitorului fenomen. S-au menționat druizii și duhurile pământului. Cineva avea o teorie legată de cutremure, un altul era convins că de vină era o farfurie zburătoare pe care altcineva (un tânăr respectabil, de curând ucenic al lui Dominic Wiggins) o văzuse, cu două nopți înainte, deasupra islazului. Oamenii își amintiră (în mod cu totul eronat) că Pârâul lui Lud s-a comportat în aceeași manieră când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Brian. Tom, care juca pe covor cu Zet și cu Adam, ciuli la un moment dat urechile. Alex spunea: — Nu știu, zău, ce se întâmplă cu orașul ăsta în ultima vreme. Micul Poznaș care a luat-o razna, farfurii zburătoare, ajungi să crezi că, periodic, înnebunim cu toții. Probabil că-i ceva care are de-a face cu druizii sau cu romanii sau cu zeii aceia păgâni, sau mai știu eu cu ce. Și de la bun început am simțit eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Inelul lui Ennistone care, la rândul lui, părea să se fi apropiat foarte mult; era scăldat într-o strălucitoare lumină crepusculară. Și atunci, dinlăuntrul Inelului se ivi, sau crezu că vede ivindu-se și venind spre el, o scânteietoare farfurie zburătoare, din argint sclipitor, care porni să zboare deasupra izlazului. Veni de-a dreptul spre George, plutind încet, și când se apropie, emise o rază care-i străpunse ochii; după aceea, un întuneric dens îl învălui. Căzu în genunchi și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se răsuci din nou pe o parte și spuse: Nu mai văd nimic. Am orbit. Îmi deschid ochii și nu e nimic, numai întuneric, numai negru. E o eclipsă de soare? — Nu. — Ah, îmi aduc aminte. Soarele, floarea soarelui, farfuria zburătoare... Mi-a trimis o rază drept în ochi. Mi-a ars vederea. — George, dragul meu, ridică-te, poți? Am să te conduc acasă. Și lasă-mă să-ți explic... John Robert a murit... dar nu l-ai ucis tu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la ea, după ce fusese trăsnit de orbire pe islaz. Din acea clipă, George nu a mai pomenit niciodată numele Dianei. Ce s-a întâmplat cu celulele cerebrale ale lui George în timpul acelui curios episod cu floarea soarelui sau cu farfuria zburătoare rămâne de văzut. Creierul este un organ versatil care are o uimitoare capacitate de regenerare. Eu nu acord crezare teoriei doctorului Roach cu privire la epilepsia lui George. Și profit de acest prilej ca să dezmint categoric zvonurile care au circulat, cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și publicul se copilărește. În onomastică sunt următoarele clase: prenume, patronime, nume de animale, numite nume propriu-zise. Apoi nume mitologice, ale corpurilor cerești, ale întreprinderilor, asociațiilor, organizațiilor, titlurile operelor literare, muzicale și artistice. Mulți au porecle care implică zborul (finlandezul zburător, mustața zburătoare etc). Cel mai sugestiv superlativ este cel al unui săritor japonez, Noriaki Kasai, numit și "kamikaze". În lupta cu propriile limite, omul a țintit zborul. Îndrăzneala lui și a altora a fost deseori pedepsită, accidentele fiind un detaliu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii / troienind în prag mătănii /.../ Ceața treptele de jos / de la scară mi le-a scos / și rămas-am o mirare / ca sămânța zburătoare...), pentru a nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit Horia Zilieru și cu care, după cum se observă, are afinități reale. Pătrunzându-se continuu de farmecul vieții, pe care-l sporește asemenea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dacă e-n Europa și posibil că e-n America, Africa, acolo de unde se chinuie să tot ajungă în Europa , că și Japonia dacă a intrat peste tot în Europa înseamnă că e -n America care se tot inghesuie... TRAPEZISTUL ZBURĂTOR Doamnelor și domnilor, acoperiți ochii copiilor! Urmează o scenă de groază! Primul ministru va prezenta un nou program guvernamental de redresare economică. Nu râdeți că n-a fost decât o glumă.... Cum spuneam, veți urmări un triplu salt mortal de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
întâmpina prietenos cu un cântec popular românesc. Înainte de a pleca în vacanță acasă, la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit, zâmbind în timp ce în inima mea băteau mii de clopote. Nu vă speriați, domnișoară, mi-a spus el, ăștia-s ca rațele. Dar bag seama că matale îți place mai mult
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
albi, acoperind micuțul brad cu o mantie strălucitoare. El, temându-se că așa deghizat nu va putea fi zărit de bunul Moș Crăciun, își tot scutura crengile și vârful, de zăpadă. Deodată văzu cum deasupra lui se oprește o sanie zburătoare din care Moș Crăciun întinse o mână și cu putere, apucându-l de vârf, îl smulse din pământ cu rădăcini cu tot. Sania care nu se oprise decât o secundă își continuă zborul spre marea încântare a brăduțului, căruia, tolănit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cu atât mai mult apreciat. Ca un miraculos spectacol oferit de steluțele albe. Fără îndoială, copiii se bucură cel mai mult și cel mai sonor. Ei sar într-un picior, îngână cântece specifice și prind în palme tremurânde plăpândele miracole zburătoare. Iar oamenii mari se bucură și ei de bucuria copiilor, în timp ce fulgii plutesc în zboruri planate sau legănate. Pe fondul roșu al așezării, totul capătă valențe picturale. Un tablou pictat, în mișcare, de o mână divină. Collonges la Rouge are
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
a, intra, o dată pentru totdeauna, În depărtatul și misteriosul pavilion al servitorilor, care ascundea acum o comoară. Chiar mîine va merge acolo; acum, În noaptea asta, nu. Abia terminase supa și leagănul Își potolea din ce În ce balansul, scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă Întorsătură: Vilma Îl apuca de subțiori cu mîinile ei aspre ca o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul Apașilor (așa scria pe o plăcuță bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe această fâșie de râu, pe care au învățat s-o găsească din memorie. Se adună pe râu la sfârșitul iernii așa cum o fac de-o veșnicie, acoperind luncile. În lumina asta, păstrează încă ceva de saurieni - cele mai vechi zburătoare de pe pământ, aflate la un pas șovăitor de pterodactili. Când întunericul se așterne cu adevărat, e din nou o lume a începutului, aceeași seară ca în urmă cu șaizeci de milioane de ani, când a început această migrație. Jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să le audă. Prin geamul de plastic al avionului, luminile orașelor necunoscute pâlpâie sub el, sute de milioane de celule scânteietoare interconectate, care fac schimb de semnale. Chiar și aici, creația se desfășoară în jos, cale de nenumărate specii. Creaturi zburătoare, scormonitoare, târâtoare, fiecare potecă sculptându-le pe toate celelalte. Un război de țesut electric sclipitor, sinapse mari cât niște străzi formând un creier cu gânduri întinse pe kilometri întregi, prea mari ca să fie înțelese. O țesătură de semnale, formulând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acceptat să scriu despre cum se împacă, în cazul meu, scrisul și crescutul copiilor. Cât am scris rândurile astea m-am întrerupt de câteva ori : le-am dat apă, le-am explicat ce fac, am certat copilăretul pentru că o păpușă zburătoare a lovit ecranul laptopului, am făcut o prăjitură. Cam așa se împacă scrisul cu maternitatea. Dar dacă e să discut legăturile mai serioase dintre ele va trebui să scriu despre copilăria mea, despre oamenii din jurul meu, despre corpul meu și
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
Mamă : o identitate ficțională E, mai întâi de toate, o închipuire. Una identitară. Din câte-mi amintesc, e mai veche decât adolescența, vârsta zburătoare doar o fixează întru câtva. Ce ești începe mai mereu cu ce ai putea fi. Aș putea fi - dac-aș fi - când voi fi... Trebuie spus cu sinceritate că e o închipuire constantă, chiar dacă direcția în care se duce se
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Căci și tu poți fi asemeni În cărarea altora. Nu strivi firul de iarbă Nici plăpânzii ghiocei, Ce străjuiesc drumul vieții Că și tu poți fi ca ei. Tot ce iese viu sub soare Fie insectă sau floare, Ori pasăre zburătoare Vrea aer, apă și soare. Dacă tu nu le poți da, Cel puțin nu le lua. Să nu provoci ți se cere, Nici lipsuri și nici durere. Ci dimpotrivă creștine, Fă bine la orișicine. Cu toată dragostea și prețuirea pentru
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o lume de pigmei este cu totul altceva. Căci atunci cînd toți avem dimensiuni măsurabile În centimetri, statura fiecăruia se măsoară proporțional. Trăim În vecinătatea spiridușilor, aproape de nivelul pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale aripilor lor zimțate. Credem că sîntem la fel de Înalți, de mari și de puternici ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tactice a armatelor dace nicio știință, totuși ,de pe columna lui Traian se poate vedea că Dacii comați sau poporul de rând stăteau sub pileați, care tot dânșii aveau și onoarea de a fi purtătorii steagului național, reprezentat printr-un balaur zburător. Capul acestuia era de bronz sau de argint și figura pe acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că acest
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]