14,079 matches
-
Pe acolo s-au dus anii copilăriei mele , pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata de Sus . Pe frunze atunci am zburat, pe fire de iarbă , când glasul ciocârliei plutind înspre cer , inunda văzduhul și Ogrădeasa în note sublime , pân” la Halauă , pe Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău la umbră prin tufe . Acolo păscând , turma îmi văd , cu pașii în rouă iarba călcând ,până pe muchia dintre un azi obosit , și-un ieri ce zboară pe aripa vântului , prin Ogrădeasa și Zgleamăn . Pașii oilor rămân în memorie , prin iarbă , prin tufe , cu-al lor behăit până la ape , când izvoarele cântă spre soare țâșnind să stâmpere setea , și mie și oilor . Un vis trăit mai demult
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
ape , când izvoarele cântă spre soare țâșnind să stâmpere setea , și mie și oilor . Un vis trăit mai demult Ogrădeasa e parcă , un joc de amintiri c-un tău plin de apă , pe margini păiuș cu-o libelulă albastră ce zboară rapid , ca cerul ce zboară , nici umbra s-o prindă, nici pasul, nici mâna. Din urmă norii acolo te prind , iar timpul ți-e reazim până sub pașii de ploaie și vise , în ochii oilor așternuți . Mi-aduc aminte cum
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
soare țâșnind să stâmpere setea , și mie și oilor . Un vis trăit mai demult Ogrădeasa e parcă , un joc de amintiri c-un tău plin de apă , pe margini păiuș cu-o libelulă albastră ce zboară rapid , ca cerul ce zboară , nici umbra s-o prindă, nici pasul, nici mâna. Din urmă norii acolo te prind , iar timpul ți-e reazim până sub pașii de ploaie și vise , în ochii oilor așternuți . Mi-aduc aminte cum dam oile-n strungă , oamenii
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
verificare, am reușit să mă strecor afară, pe acoperiș. Mi s-a părut minunată lumea, dar mai ales acea adiere ușoară și răcoroasă, de aer adevărat. Am admirat pentru câteva clipe tot ceea ce era în jur, apoi am decis să zbor cât mai departe! Însă nu a fost asa! Una dintre acele creaturi m-a prins în ultimul moment și m-a forțat să mă întorc în celulă. A doua zi, am primit, drept pedeapsă pentru încercarea mea: tăierea aripilor! Durerea
ZBOR FRÂNT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383655_a_384984]
-
A doua zi, am primit, drept pedeapsă pentru încercarea mea: tăierea aripilor! Durerea provocată de acest lucru a fost greu de suportat! Poate că așa trebuie să fie. Poate că trebuie să suferim până când, în cele din urmă, învățăm să zburăm cu adevărat! Timișoara, 12.10.2014 Cantus Luciana (clasa a IX-a, SN1, Colegiul Național “C.D Loga”, Timișoara)
ZBOR FRÂNT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383655_a_384984]
-
IMAGINI GROTEȘTI Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului IMAGINI GROTEȘTI E iarăși dimineață... mamă viață! Doamne,ploaia nopții a trecut demult... Prin haine ponosite ...suflet și cuvânt Privesc păsări fără aripi ,zboară! Ceru-i diform nu-i pentru-ntâia oară... Și-acoperișul zdrențuit a zilei mă omoară Dar ce știi tu mamă viață, n-o să-nțelegi? Că sufletu-mi zdrențuit și-i zălog ramas Pe-aici pe pământ cu lut roșu frământat
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
Toate Articolele Autorului DESTINE PARALELE Periplul liniștii catre-o neliniste-n uitare Se trece-n sine că o lebădă pe ape, Un început de stâncă într-un sfârșit de mare, Ne tine-ngenunchiati, ne tine-atat de- aproape. Eu curg, tu zbori, pe două ceruri paralele, Suntem destine într-o veșnică plutire, Îngemănarea dulce și suava dintre ele Ne-nchide-n labirintul care duce-n nemurire, Acolo unde tu îmi ești menit să cauți al meu sunt Căci cerul e deschis, doar
DESTINE PARALELE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383659_a_384988]
-
nu înainte de a vedea lumea. De a vedea cât e de mare lumea și dincolo de munții Carpați și dincolo de Dunăre și de Marea Neagră. Nu departe de noi era satul în care s-a născut Aurel Vlaicu. Și de ce să nu zboare și ea?! Rodica Elena LUPU din volumul LUME MULTĂ, OAMENI PUȚINI Editura ANAMAROL, 2013 ISBN: 976-606-640-060-2 © Toate drepturile rezervate Referință Bibliografică: CINCI MINUTE ȘI ATÂT / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016
CINCI MINUTE ŞI ATÂT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383664_a_384993]
-
veșnic litere să scriu. Să-mpart iubire și credință, să mângâi chipul întristat, Poveștile să-mi fie crezul când șlefuiesc suflet curat. Copilul să îmi fie-aproape, să-l văd crescând, aripi să-i prind, Apoi să-l las încet să zboare, doar sufletul să il cuprind... Citește mai mult La miez de noapte, când doar luna mai luminează-al meu ungher,Închid caietele și cartea și ochii mi-i înalț spre cer...Te văd cum mă privești Hristoase și cum în
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
veșnic litere să scriu.Să-mpart iubire și credință, să mângâi chipul întristat,Poveștile să-mi fie crezul când șlefuiesc suflet curat.Copilul să îmi fie-aproape, să-l văd crescând, aripi să-i prind, Apoi să-l las încet să zboare, doar sufletul să il cuprind...... III. N-AI CUM SĂ ÎNȚELEGI..., de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017. Să nu pretinzi că-mi înțelegi, Durerea sufletului care, Mă pune-adesea la -ncercare... Să nu pretinzi că
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-nflorit să bucure pământul, Pe trupu-mi, mii de flori or să apară, Căci din cuvântu-ți mi-am luat veșmântul... Din chipul tău eu m-am făcut un flutur, Și-acum am aripile pline de candoare. M-ai învățat să zbor ca să mă bucur, Și-apoi m-ai învățat să zbor spre soare... Din ochii tăi eu am luat lumină Și am făcut pentru-al meu suflet o rochiță, Pe poale-am pus toți macii din grădină, Să țin departe-a
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
să apară, Căci din cuvântu-ți mi-am luat veșmântul... Din chipul tău eu m-am făcut un flutur, Și-acum am aripile pline de candoare. M-ai învățat să zbor ca să mă bucur, Și-apoi m-ai învățat să zbor spre soare... Din ochii tăi eu am luat lumină Și am făcut pentru-al meu suflet o rochiță, Pe poale-am pus toți macii din grădină, Să țin departe-a vieții suferință. Din inima-ți eu mi-am făcut vioară
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-nflorit să bucure pământul,Pe trupu-mi, mii de flori or să apară,Căci din cuvântu-ți mi-am luat veșmântul...Din chipul tău eu m-am făcut un flutur,Și-acum am aripile pline de candoare.M-ai învățat să zbor ca să mă bucur,Și-apoi m-ai învățat să zbor spre soare...Din ochii tăi eu am luat luminăși am făcut pentru-al meu suflet o rochiță,Pe poale-am pus toți macii din grădină,Să țin departe-a vieții
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
să apară,Căci din cuvântu-ți mi-am luat veșmântul...Din chipul tău eu m-am făcut un flutur,Și-acum am aripile pline de candoare.M-ai învățat să zbor ca să mă bucur,Și-apoi m-ai învățat să zbor spre soare...Din ochii tăi eu am luat luminăși am făcut pentru-al meu suflet o rochiță,Pe poale-am pus toți macii din grădină,Să țin departe-a vieții suferință.Din inima-ți eu mi-am făcut vioară,Să
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
OAMENI Mi-e sufletul prea plin de sentimente, Ca un ulcior ce dă pe-afară vinul, Cu vorbe-alin durerea și suspinul, În versuri pun iubirea mea mereu... Vă-mbăt cu vinul sufletului meu, V-alint cu gândul meu ce dulce zboară, Nu spun cuvinte simple, într-o doară... Eu cânt durerea sufletului tău... Mi-e inima prea plină de iubire, Ca cerul verii mângâiat de stele, Ea este darul sfânt al vieții mele, Ce-l dau spre desfătarea ta, mereu.... Mi-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
DRAGOSTE PENTRU OAMENIMi-e sufletul prea plin de sentimente,Ca un ulcior ce dă pe-afară vinul,Cu vorbe-alin durerea și suspinul, În versuri pun iubirea mea mereu...Vă-mbăt cu vinul sufletului meu,V-alint cu gândul meu ce dulce zboară,Nu spun cuvinte simple, într-o doară...Eu cânt durerea sufletului tău...Mi-e inima prea plină de iubire,Ca cerul verii mângâiat de stele, Ea este darul sfânt al vieții mele,Ce-l dau spre desfătarea ta, mereu.... Mi-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
un tun ce-asmute spre gură inima, proiectil gata să iasă. Țeasta - o colivie din care mintea cere scăpare... Se-mpiedică! De ce, nu prea știe. Neputerea o-nvinge. Îngrozită, strivită de cer, totuși percepe gâfâieli, pași de urmăritor. Și clipele zboară... Năucă, se vede surprinsă... smucită de părul sângeriu în lumina rece a lunii... Un braț îi prinde gâtul în menghină. Totuși, mirarea ei tremură doar asupra mirosului de trabuc aspru care biruie aerul sărat... Identificare inutilă în timp ce gâtu-i trosnește. Sfârșește
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
din localitate „Hai , că n-ai ocazia asta în toate zilele, nu te mai sclifosi !„ îi zicea el râzând... Ce cursă de coșmar ! La început, credea că va rezista, apoi, când drumul o luă la vale, șareta a început să zboare, Alex râdea și-l conducea pe Puiu cu siguranța celui care făcuse plimbarea asta de atâtea ori ! „Dar dacă sare o roată, la viteza asta, tu mă auzi, Alex ! oprește, da’ ce supărare m-a pus să urc aici , cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
din localitate „Hai , că n-ai ocazia asta în toate zilele, nu te mai sclifosi !„ îi zicea el râzând...Ce cursă de coșmar ! La început, credea că va rezista, apoi, când drumul o luă la vale, șareta a început să zboare, Alex râdea și-l conducea pe Puiu cu siguranța celui care făcuse plimbarea asta de atâtea ori !„Dar dacă sare o roată, la viteza asta, tu mă auzi, Alex ! oprește, da’ ce supărare m-a pus să urc aici , cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
vise, Sclipind în toate nuanțele, Din cufere-n stele închise... Cu flori dragi de "Nu mă uita", Voi împleti speranțe-n cununi, Pe care-n cer le voi înșira, Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi vii A zbura spre nemărginire, Doruri sfinte am să reînvii Urcând pe culmi de nemurire... Cu ele-n piept voi înainta Navigând încet spre infinit, Unde galaxii voi explora, Străbătând în spațiul nesfârșit! Cu pași neobosiți de drumuri, Traversând universul magic, În care
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
de vise,Sclipind în toate nuanțele,Din cufere-n stele închise...Cu flori dragi de "Nu mă uita",Voi împleti speranțe-n cununi,Pe care-n cer le voi înșira,Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi viiA zbura spre nemărginire,Doruri sfinte am să reînviiUrcând pe culmi de nemurire...Cu ele-n piept voi înaintaNavigând încet spre infinit, Unde galaxii voi explora,Străbătând în spațiul nesfârșit! Cu pași neobosiți de drumuri,Traversând universul magic,În care se-ascund
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
văd venind din partea opusă o doamnă cu trei copii după ea, total absentă la cei din jur. La un moment dat, se oprește și privește înapoi. Un domn, ceva mai înalt și maii matur decît ea, îmbrăcat în negru, venea zburând, cu un ziar ebraic în mînă. Cînd se apropie destul, ea porni mai departe. Nurit, o strig eu de parcă ieri ne-am fi despărțit. Nurit!!! Nu mă aude sau mă ignoră și merge mai departe. Vreau s-o opresc, e
FRUMOASĂ ŞI REBELĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383697_a_385026]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > POVESTEA UNUI METEOR Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În adâncimi de minte necuprinse -Nici gândul ca să zboare n-ar putea- Sunt frumuseți de-ntunecime stinse Văzute doar de cei ce pot visa: Sunt Soarele și Luna, care odată, Avut-au nuntă mare, cu alai, Și toată-mpărăția lor- noptată S-a îmbrăcat în cel mai nobil strai
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
întinderile pajiștilor, agrișele din grădină, tufele de căpșune. Dar, la fel de mult, îi plăcea să urce mai sus de casă, de unde se vedeau alte case de pe munte. De acolo, privea întinderea aceea tihnită de pajiști, cerul senin de deasupra, fluturii care zburau cu miile pe deasupra câmpului necosit. Începeau să răsară în mintea ei cele mai romantice gânduri, doruri îndepărtate. Casa, bunicii, oile, văcuța, erau lucruri reale, atât de dragi. Avea însă un dor de ceva nedefinit, de ceva magic venind din nemărginirea
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]