1,214 matches
-
din urmă cu cîteva clipe. Se Întoarse repede să-l caute, fiindcă, acum cîteva luni, profitînd de unul din momentele astea În care Viceregele se Întorsese să-l caute, Vlăjganul Îi dăduse o lovitură cumplită cu capul, apoi un pumn zdravăn și chiar un picior În burtă, partea rea a fost că, după ce primise loviturile, Viceregele arăta la fel ca Înainte, Întreg și nevătămat și imediat i-a ochit pe Vlăjgan lîngă orchestră și i-a tras o mamă de bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a spus numele, Îndată ce și-a plecat capul În piept am știut, o să-ți spun cu cine-o să mă culc În noaptea asta... Julius Își stăpîni mînia, Își frînă brațele care ar fi vrut să-i ardă cîțiva pumni zdraveni lui Bobby, scîrbosul de Bobby, care stătea la cealaltă fereastră a camionetei. Nici nu și-a dat seama și nici cei din față, nici Susan și nici Juan Lucas, fiecare se gîndea la ale lui. Julius profită de pacea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
său și la sfârșit adună coloanele. - În afara celor patru provincii de la care nu avem date finale - anunță - dispunem de un total de optsprezece mii de soldați instruiți, șase mii de rezerve parțial instruite și cinci sute de mii de civili zdraveni. - Excelența voastră, - spuse prietenul Morkid - imperiul linnean își menține, în mod normal, o armată permanentă de un milion de oameni. Pe pământ, cele mai mari forțe erau staționate în sau în apropiere de orașul Linn, și ele au fost anihilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui atac surpriză pe la spate. Să se retragă și, în ultimul moment, navele ar ateriza și ar salva armata încolțită, dar teoretic încă intactă, a celor care fuseseră cândva niște civili zdraveni. După o lună și jumătate de instrucție, erau prea valoroși pentru a se sacrifica într-o luptă eroică. Așa cum era, rezistența lor dârză imprima caracterul bătăliei. Desigur, Czinczar, numărându-și oamenii în fiecare bătălie, avea propriile sale îndoilei. Armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
fi existat. Se ridică în picioare și coroana, cel mai desăvârșit dintre toate giuvaerurile epocilor trecute, pluti deasupra capului său într-un ritm perfect, unic, cu mișcările lui. Czinczar spuse cu încăpățânare: - Ar fi o greșeală să ucizi un bărbat zdravăn, fie el sclav sau nu. Clane răspunse: - Zeii cer capitularea. Czinczar continuă cu furie: - Prostule, îți ofer sistemul solar! Monstrul din cutie nu ți-a schimbat părerea câtuși de puțin? - Mi-a schimbat-o. - Dar atunci... - Nu cred - spuse Clane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
inacapacitate etc. Dar armata îi vede adevărata față, normal. Iar Mark Schluter e rugat să răspundă la câteva întrebări pentru țara lui. Se străduiește cât poate; chiar se străduiește. Dacă America e sub asediu și trebuie să tragă niște șuturi zdravene în câteva cururi de străini ca să fie iarăși liberă, atunci Mark trebuie să se ducă, la fel ca toată lumea. Dar la unele întrebări n-are încotro și râde în gura mare. Adevărat sau fals: Cred că întâlnirea cu oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-am șoptit: „Șase“, el a dat din cap și-a zis: „Da. Știam, desigur“. Dar În ziua aceea... cum să nu-mi amintesc? bătrînul Bill Pentland stătea cu noi toți și privea cum treceau soldații, ce bărbat voinic și zdravăn, Doamne, fusese Însurat de două ori și avea o droaie de copii, opt de la prima nevastă, Martha Patton, bine-nțeles că tata era din ăștia, și paisprezece de la cealaltă femeie... da, așa e, și mai era și celălalt, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era amărîtă că plecaseră toți așa și-o lăsaseră să vadă singură de fermă, fără să-i spună o vorbă. Ascultă-mă pe mine, aia era femeie, nu glumă; a trăit pîn-la optzeci și șapte de ani și-a fost zdravănă și-n putere pînă-n ultima clipă. Da, și se ducea peste tot să dea o mînă de ajutor unde era cineva bolnav, chiar și-n toiul iernii. Sigur că atunci spuneau toți că... ei, și, ce-i cu asta?... țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frumoase, nimeni n-a avut nimic de zis pe seama fetei, nu i-a trecut nimănui prin minte c-ar fi făcut ce nu se cuvine, dar ea a-nceput sa țipe și să urle ca o nebună. „Bun, copilul e zdravăn și sănătos“ - a zis doctorul - „dar dacă nu faceți ceva ca s-o potoliți pe fata asta, foarte curînd o să rămînă copilul fără mamă.“ „Ei, las’ c-o potolesc eu“ - zice Amanda - „sau aflu care-i pricina“ - și se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
despică cu ea valurile Dunării, adeverind astfel spusele lui Plinius din panegiric, că «atunci cînd Traian se află pe mare, nu se mulțumește numai cât a privi semnalurile și mișcările, ci se așează singur la cârmă și asemenea celor mai zdraveni tovarăși, el taie valurile, stăpânește vânturile revoltate și urcă cu puterea vâslei cele mai repezi șivoae». El ajunge în curând la locul unde poposise în campania întâi, găsind neatinse toate posturile pe care le lăsase el în țara dușmană. Prima
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
din cap. - Mă îndoiesc că și-ar mai da cineva osteneala să ne informeze despre ce se petrece. Influența noastră slăbește repede. Atitudinea față de noi, este un amestec de toleranță și nerăbdare. Pe o parte ni se dă o palmă zdravănă în spate pentru că am inventat niște arme care în ansamblu sunt privite ca decisive, dar nu sunt. Pe de altă parte, suntem dojeniți că uităm că nu suntem, la urma urmei, decât un popor minuscul și fără importanță și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
plec. Ea îl privi împietrită. El îngenunche pe pat, strîngînd-o de umeri și spunîndu-i rugător: — Uite ce e, o prietenă este... este... e pe punctul de a arde, trebuie să-mi dai voie să plec. Ea îi trase o palmă zdravănă. El dădu din cap nerăbdător și adăugă: — Da, da, nu-i nimic, dar lasă-mă să plec. — Of, deschide-i! Și trîntește-te după el ușa cît poți de tare! strigă ea. O ușă se deschise și Lanark ieși în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se retrase în foișorul ferestrei. în decursul altor bătăi, ea era, de obicei, agresorul, iar el se apăra rece și isteric. Acum, ea se chirci pe podea, apărîndu-și capul cu mîinile, iar el se aplecă și-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse spre ea răzbunător. Ea zăcea încovrigată, cu ochii închiși, luptîndu-se să respire, cu o față străveziu de albă. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par a fi așa? Din păcate, da. Ești prea nervos și patetic. Oftă, apoi își descheie bluza zicînd: — Oricum, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși și să urlăm pînă ne dau o pipă. — Dar nu fumez, zise Lanark, depărtîndu-se. Sentimentul care-l încerca acum era de mizerie fizică. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din cap. - Mă îndoiesc că și-ar mai da cineva osteneala să ne informeze despre ce se petrece. Influența noastră slăbește repede. Atitudinea față de noi, este un amestec de toleranță și nerăbdare. Pe o parte ni se dă o palmă zdravănă în spate pentru că am inventat niște arme care în ansamblu sunt privite ca decisive, dar nu sunt. Pe de altă parte, suntem dojeniți că uităm că nu suntem, la urma urmei, decât un popor minuscul și fără importanță și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rânduri de scaune și sări spre platformă cea mai de jos a tabloului de comandă. Văzându-l că se apropie, Kent încetă să tragă și-l întâmpină, cu un glas mânios: - Ce cauți aici, lașule?! Grosvenor îi dădu un pumn zdravăn, care-l trânti la pământ, iar armă îi zbură din mână. Când sări pe platforma următoare, îl văzu pe Kent târându-se spre armă. Convins că voia să tragă în el, Grosvenor se grăbi să ajungă la comutatorul care punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
păcate, medicina nu e deloc știință, e mai mult o artă a încercărilor. Poate că peste o sută de ani bolnavii nu vor mai suferi, se va găsi un leac universal, altul decât moartea. În celălalt pat dormita un flăcău zdravăn, rumen, cu piciorul în ghips. Odată cu el mai intră cineva în odaie, un bărbat corpolent, cam din topor, în uniformă, care se repezise primul pe ușă, în timp ce doctorul, deși ceva mai în vârstă, îi făcuse loc, politicos. — Sunt de la Poliție
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numai în zilele de lucru și nu-i era permis să-l aprindă. Atunci dă-mi voie măcar la latrină, că p-asta n-o ncălzești, spuse Fane și începu să danseze de pe un picior pe altul strângându-și coapsele zdravene. Bacșișul nu poate să lipsească, dacă-i îndeplinești cuiva o cerere atât de urgentă, așa că băiatul îi dădu voie să intre: — Înainte și la stânga și iar înainte! Îți foarte mulțumesc, Jeane! Când se întoarse, după două minute, Fane avea un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de iarnă, îmi plătești ca la pensiune, nici măcar ca la Hilton!... Acum chiar se distrară, râzând împreună cu toată inima. — Ce-aș putea să mai vreau? zise tare Omar. Părea că și vocea îi revenise. — Și să știi, am o casă zdravănă, continuă celălalt, deocamdată nu cu piscină, dar e lângă un lac și copa cii îți bat în geam. — S-a făcut, zise pasagerul. Apropo, sunt Omar, ca să afli și tu pe cine ai luat în mașină. — Sunt Godun, ca să știi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi erau palizi și subțirei, nu împrumutaseră mult de la tatăl lor, care era roșcovan și greoi, dar cu ochi albaștri, ca ai lor. Godun ar fi vrut să îi știe zdraveni, se plânsese de asta și lui Omar, dar nu prea avea ce să facă. Anais nu mânca aproape nimic și era chinuită cu lecții de pian, pentru care o ducea în oraș săptămână de săptămână. În schimb, vorbărețul și pistruiatul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
hal am adus pălăriile, a strigat-o pe mama și i-a zis: ,,Ia te uită femeie în ce hal au venit cu pălăriile pentru că au vrut să scoată un popândău din gaură’’. Bineînțeles că ne-a tras o urecheală zdravănă. Eram un elev sârguincios, iar învățătoarea mă îndrăgea alintându-mă ,,Ghivirel cel cuminte’’ fiindcă eram atent la ore,cuminte și sârguincios. În pauză săream pe bănci și chiuiam, iar unii copii spuneau: Unde-i doamna să-l vadă pe Ghivirel
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
am întrebat: "Tată, cum trebuie să fie o persoană corespunzătoare?" "Ești obraznic", a curmat el discuția. În ziua următoare s-au prezentat mai multe femei, și mai tinere și mai vârstnice, până ce a ales-o pe Luchi. Era cea mai zdravănă și mai ciolănoasă dintre toate, de unde am tras concluzia că tatei îi plăceau femeile voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau nu, apoi s-a dus în pivniță, a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. "Să gust numai", am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. "Aș vrea să mă culc, mă doare capul", se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Un bolnav are nevoie de blândețe, îi place să știe că se poate sprijini pe ceva, cum e și firesc. Dar la Oran, excesele climei, importanța afacerilor care se tratează, insignifianța decorului, rapiditatea crepusculului și calitatea plăcerilor, totul cere sănătate zdravănă. Un bolnav se simte foarte singur aici. Gândiți-vă atunci la cel care trage să moară, prins în cursă, îndărătul sutelor de pereți trosnind de căldură, în timp ce în același minut chiar, o întreagă populație, la telefon sau în cafenele, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]