21,644 matches
-
sau așteaptă virgine, desăvîrșindu-și feminitatea cu răbdare în trupul lor rotunjor, venirea lui Zeus (marele, singurul etc.), ca Alberta din Amfitrion. Acestea sînt, repetă pisălog naratorul, temător că nu s-a înțeles, femeile adevărate. Rotunjoare sau augmentate, așteptînd "explozia" sau zeul, refuzînd să se coboare la afirmarea propriei identități și urmărind contopirea, dizolvarea în ceva superior, înglobator, gratifiant. 5. Cutia muzicală și virtuțile dezordinii în termenii aleși de Rogulski-educatorul, femeia este "une petite boîte à musique", iar el, mîna bărbătească necesară
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
e chiar mai puțin variată decît aceea legată de construcția de tipuri fizice umane. Există o singură poziție, cu bărbatul deasupra și cu femeia înțelegînd că "el e șeful" (varianta Don Juan, cu eroina Cici) - sau, eventual, că el e zeul (varianta Amfitrion). De la simplul stăpîn la zeu, deosebirea nu e de poziție (în orice sens la care ne putem gîndi) sau de scenariu - nici măcar de ticuri lexicale ("he-he", "oho", "ehei" sînt formele comune și omniprezente de exprimare a emoției pentru
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
legată de construcția de tipuri fizice umane. Există o singură poziție, cu bărbatul deasupra și cu femeia înțelegînd că "el e șeful" (varianta Don Juan, cu eroina Cici) - sau, eventual, că el e zeul (varianta Amfitrion). De la simplul stăpîn la zeu, deosebirea nu e de poziție (în orice sens la care ne putem gîndi) sau de scenariu - nici măcar de ticuri lexicale ("he-he", "oho", "ehei" sînt formele comune și omniprezente de exprimare a emoției pentru personajele masculine brebaniene). Deosebirea stă, mai degrabă
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ticuri lexicale ("he-he", "oho", "ehei" sînt formele comune și omniprezente de exprimare a emoției pentru personajele masculine brebaniene). Deosebirea stă, mai degrabă, în băuturile de pe etajera barului și în parfumurile de pe aceea din baie... și, bineînțeles, în hainele din șifonier. Zeul pare a fi masculul în stare să își stăpînească, să își integreze propria feminitate. Zeul e deasupra fricii, e deasupra spaimei provocate de feminitatea agresivă și expansivă din sine; și totuși? Și totuși, în finalul celui de-al treilea volum
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
personajele masculine brebaniene). Deosebirea stă, mai degrabă, în băuturile de pe etajera barului și în parfumurile de pe aceea din baie... și, bineînțeles, în hainele din șifonier. Zeul pare a fi masculul în stare să își stăpînească, să își integreze propria feminitate. Zeul e deasupra fricii, e deasupra spaimei provocate de feminitatea agresivă și expansivă din sine; și totuși? Și totuși, în finalul celui de-al treilea volum, zeul e descoperit pe masa din apartamentul său luxos, cu urme de sfori la încheieturi
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
pare a fi masculul în stare să își stăpînească, să își integreze propria feminitate. Zeul e deasupra fricii, e deasupra spaimei provocate de feminitatea agresivă și expansivă din sine; și totuși? Și totuși, în finalul celui de-al treilea volum, zeul e descoperit pe masa din apartamentul său luxos, cu urme de sfori la încheieturi, dezbrăcat și mort. Rafinamentul, poleiala, civilizația ucid. Sălbaticul Rogulski, donjuan-ul de bîlci, e unicul adevărat erou.
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
imponderabilul, - e sufletul ce este greu. "Nemurirea sufletului", cum scrie în Vorbiri însingurate fiul lacrimilor fericitei Monica, Sf. Augustin. Îngustarea vederii, convertirea la religia eului, o exersează fichteanul Novalis "Nu este oare universul în noi [...]"" (p. 108). "Ce trib de zei" exclamă Aura Christi și înghesuie pe fiecare pagină cuvinte mari care afundă și mai mult eseul în obscuritate: "absolut", "limanurile supraomului", "miraculos", "olimp", "tectonica" primordială a ființei", "infinit", "idealitate" etc. Patetică, exaltată, orbită de atâta admirație și cu gândul la
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
delapidator. Pornind de la aceste premise, Roxana Sorescu așează cazul personajului într-o altă lumină și vorbește despre complexul Anghelache: "el reprezintă, într-un fel, reversul complexului lui Oedip, întrucît în locul revoltei împotriva tatălui care frustrează apare nevoia instaurării autorității tatălui (zeului, inspectorului), ca garanție a îndeplinirii obligațiilor morale și a stabilității sociale". Inspecțiune este, după cum demonstrează unul din eseurile cărții, construită după toate regulile clasice ale tragediei, o demonstrație a inadecvării aplicării stricte a moralei kantiene. O altă carte-hipertext este Craii
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
strânsă cute, cute Sub măști, ce le rostogolim Prin iarba vorbelor mărunte. Să facem foc mare de câlți Din gânduri spuse-ntâia oară Apoi, să îl sărim desculți Și nici o rană să nu doară. Și nici o șoaptă să n-audă Zeii setoși ce spală-n ploi Cerneala strânsă-n buza udă, Când urlă lupii printre noi. VISUL În visul meu, iar se făcea Că mă născusem înc-o dată Un ochi mi se-alungea-ntr-o stea, Iar fruntea mi-era mult mai lată. Pe
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
ca un mucegai sau o igrasie - arcadele și contraforturile noii Catedrale?" O sumă de legende sau mituri cosmogonice statuează sacrificiul necesar unui act fondator, care să marcheze incipit vita nova: uciderea Șarpelui din Rig Veda, a Monstrului marin din legenda zeului Marduk, a lui Purusha din mitologia indiană etc. La noi, e faimoasă legenda Meșterului Manole, cel care și-a zidit soția în zidul Mănăstirii Argeș. În perspectiva istoriei recente, o jertfă a fost adusă pe altarul Revoluției din decembrie, și
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
adulație sau derâdere?". Alteori, ca în cea de-a treia proză - Labirint - lectorului i se servesc formulări axiomatice de genul: Unde sfârșește viața începe arta sau, mai precis, unde nu e artă, câtă mai viață!" sau " Când oamenii mor și zeii nu, încă mai mult, când există zei făcuți bucăți și unii oameni întregi (...) ar fi mai drept să-i slăvim pe oameni să-i îndemnăm și pe zei să facă la fel." Planează peste întreaga structură narativă deseori extrem de complicată
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
de-a treia proză - Labirint - lectorului i se servesc formulări axiomatice de genul: Unde sfârșește viața începe arta sau, mai precis, unde nu e artă, câtă mai viață!" sau " Când oamenii mor și zeii nu, încă mai mult, când există zei făcuți bucăți și unii oameni întregi (...) ar fi mai drept să-i slăvim pe oameni să-i îndemnăm și pe zei să facă la fel." Planează peste întreaga structură narativă deseori extrem de complicată și peste un limbaj presărat cu prețiozități
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
unde nu e artă, câtă mai viață!" sau " Când oamenii mor și zeii nu, încă mai mult, când există zei făcuți bucăți și unii oameni întregi (...) ar fi mai drept să-i slăvim pe oameni să-i îndemnăm și pe zei să facă la fel." Planează peste întreaga structură narativă deseori extrem de complicată și peste un limbaj presărat cu prețiozități, un fel de detașare analitic-ironică a vocii întâi, sau alteori - o nostalgie (vizavi de lucrurile trecute) bine ținută în frâu de
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
iubirea incestuoasă, lașitatea și autoritatea tiranică etc. Gladiator ascunde în sine cîteva momente - aproape subliminale - de o mare frumusețe: îndemnîndu-și oștenii la luptă, comandantul le dă întîlnire în moarte, în Cîmpiile Elisee, locul de retragere postumă a celor protejați de zei. Laitmotiv frisonant: în tonuri de albastru cenușiu evocînd deopotrivă visul și coșmarul, mîna protagonistului mîngîie un lan de grîu, înaintînd spre veșnicie... O cinematografie precum cea americană își permite pe parcursul aceluiași sezon să jongleze la extreme pe scala aceleiași referințe
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
Cuvîntul Apocalipsei și frica de Dumnezeu. Era, după pictorul vizionar, o ultimă convulsie a mentalității ce concentrează rămășițele vechii psihologii primitive întemeiată pe teama de cineva de sus... Și pe care o reprezenta Marduk, organizatorul lumii, creatorul omului și vieții; zeul victorios în lupta lui cu alți zei, poate mai toleranți decît el mai "democrați", care nu erau însă capabili să țină în frîu natura umană dînd atîta bătaie de cap "cu pretențiile ei" - încheiase destul de misterios tînărul invitat. Brummer îi
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
după pictorul vizionar, o ultimă convulsie a mentalității ce concentrează rămășițele vechii psihologii primitive întemeiată pe teama de cineva de sus... Și pe care o reprezenta Marduk, organizatorul lumii, creatorul omului și vieții; zeul victorios în lupta lui cu alți zei, poate mai toleranți decît el mai "democrați", care nu erau însă capabili să țină în frîu natura umană dînd atîta bătaie de cap "cu pretențiile ei" - încheiase destul de misterios tînărul invitat. Brummer îi explicase ceva repede la ureche Autorului de
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
a-și asuma deopotrivă continuitatea și schimbarea, în jocul lor neîntrerupt. Este, în fond, paradoxul preotului care, îndeplinindu-și ritualurile cu deplină smerenie și umilitate, gîndește în același timp că, dacă el ar înceta să mai aducă jertfe pe altar, zeul ar muri de foame. * Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Antologie realizată de Cezar Paul-Bădescu, Pitești, Editura Paralela 45, 1999.
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
doar în calitate de stimul tîrziu și nu de cauză: "Să nu fii bărbat sau femeie,/ Nici bătrîn sau copil./ Să nu fii piatră sau arbore,/ Nici apă sau foc./ Să fii întreg - să fii întregul./ Tu și eu, lumină neîmpărțită/ Reinventînd zeul/ În stare să rodească singur" (Întregul). În acest cadru al existenței fărîmițate, singurul mod pozitiv de ființare e contemplația ce include recunoașterea unui Autor incognoscibil al tuturor celor date, reprezentînd însă, vai, un atentat la conștiința de creator a artistului
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
nu rămîne blocată. Ea are la îndemînă facultatea unei fantazări speculative, în marginea inabordabilului mister, aptă nu a-l "dezlega", ci a-l "spori" în însăși labirintica-i structură, în oculta-i funcționalitate la un mod kafkian: "Cutreier trupul unui zeu/ Fără să știu dacă există/ Ori rătăcesc în cuprinsul/ Unui alt stăpîn,/ Pe care nici nu-l bănuiesc măcar/ Și care, ca și celălalt,/ Se crede singur/ Și îi este frică/ De încăpățînarea mea/ De-a merge mai departe/ Și
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
bănuiesc măcar/ Și care, ca și celălalt,/ Se crede singur/ Și îi este frică/ De încăpățînarea mea/ De-a merge mai departe/ Și a descoperi astfel -/ Cine știe? -/ Chiar rana de la capătul lumii/ Din care picură încă,/ Necunoscuți unii altora,/ Zei ipotetici" ( Rana de la capătul lumii). Ne aflăm pe un tărîm eretic, în care demonia poetului se proiectează în demonia prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
să fii ostașul lui Hristos! MAJESTATEA SA: Simt puterea ca venind de altundeva. MARELE PREOT: Sfântă povară moștenirea lui David. Ești pregătit să vii pe tronul celor vii? MAJESTATEA SA: În familia noastră deopotrivă sunt reunite măreția regilor și sacralitatea zeilor. GENERALUL: Anunțăm lumii întregi că anul acesta s-au săvârșit în țară minuni peste minuni. Pe fața pământului au apărut animale și plante nemaivăzute. Deschiși au fost ochii orbilor și destupate urechile surzilor. Mișcate picioarele ologilor au fost. Morții cei
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
ouă de două ori, iar liliacul a dat a doua floare. Nici un prunc beteag nu s-a născut. Duhurile și vulturii au vestit ce stă să vină. MARELE PREOT: Și iată c-a venit! GENERALUL: Așa cum nu există decât un zeu suprem în cer, nu poate exista decât un stăpânitor al pământului. Dacă cerul nu are doi sori, nici pământul nu poate avea doi suverani. (Către MAJESTATEA SA.) Vei sta sub Steaua Polară în jurul căreia se învârte... MAJESTATEA SA: Eu sunt Steaua Polară
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
al pământului. Dacă cerul nu are doi sori, nici pământul nu poate avea doi suverani. (Către MAJESTATEA SA.) Vei sta sub Steaua Polară în jurul căreia se învârte... MAJESTATEA SA: Eu sunt Steaua Polară! Eu stau în centru, acolo unde îi întâlnesc pe zei. Totul îmi aparține. Iau totul asupra mea. Cine mi se supune, se supune lui Dumnezeu. Între mine și Dumnezeu este o simfonie! MARELE PREOT: Atunci, va veni peste tine Duhul Domnului și te va face alt om... (MAJESTATEA SA se
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
facă mai mic.) Pârâie clipa, așa face când se umflă... Asta-i pofta ce-ați poftit. Ați cerut un rege și ați avut un stăpânitor. Acum ați încoronat un împărat. Eu nu sunt umbra lui Dumnezeu pe pământ! Sunt singurul zeu vizibil, singurul care binevoiește să se arate, vouă, oamenilor... Nu mi-e frică decât de timp și de slăbiciunile trupului meu. De fapt, nu mă mai tem de nimic. Sunt împăratul paradisului terestru!... Cine nu mă vede cum cresc nu
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
la retorică. Problema originii noastre istorice este astfel o temă de actualitate politică, așa cum în Roma imperială figura lui Alexandru Macedon a constituit subiectul a violente polemici, căci adversarii împăraților orientalizanți, asemenea lui Nero, vedeau în macedonean prototipul monarhului oriental, zeu în timpul vieții; atacându-l pe fiul lui Filip al II-lea, conservatorii romani reacționau împotriva mentalității care din răsărit începuse să pătrundă în capitala imperiului. Din nefericire fapte evidente ne arată că epoca mistificărilor nu este revolută. De curând Instituția
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]