1,442 matches
-
-i Împiedic să facă treaba aia rușinoasă. Altfel nu mai puteam să mă Însor cu ea, așa cum aveam În minte pe atunci. Ne-am tupilat ca șerpii și ca gușterii, ne-am târât prin iarbă și pe sub tufișuri, ne-am zgâriat coastele, burțile, genunchii și coatele. Și până la urmă am dat de ei, da’ era prea târziu. De unde stăteam eu pitit, din ea nu se vedea decât o bucă și un picior Îndoit. Deasupra, Socol o coțăia ca un cotoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dreptul la goană, fără să le pese că stârneau cu zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plânge. Se uită În palmă, unde se află doi dinți. O mângâi și-i spun vorbe bune. Ea nu mai plânge. Mă duc și la tata, ca să nu mai fie supărat. Îi curăț și Îi pansez mâinile. El și-a zgâriat mâinile În gura mamei. Folosesc apă oxigenată, pansament steril și fașă, așa cum am Învățat noi la școală În cadrul cercului Sanitarii pricepuți. Așa Îmi ajut eu mămica și Îi arăt că o iubesc cu ocazia Zilei Femeii”. Nici măcar nu comentez grozăvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și o fire cam exuberantă - ceea ce pe mucosul Îndrăgostit Îl stârnea și-l Îndărătna totodată. Băieții ceilalți, și mai ales porcul de Vieru, o Înghesuiau prin cotloane și-i pipăiau sânii, iar ea se prefăcea că se apără, mușcând și zgâriind ca o mâță, Însă păstrând mereu pe chip un zâmbet de Încântare, căci era, probabil, mândră că farmecele ei atrăgeau atâția bărbătuși Înfierbântați. Știa foarte bine că prietenele ei - și cele cu țâțele Încă mici și celelalte - o bârfeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă. Se auzea numai trosnetul copacilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noastră”(1953),”Oameni și dragoste”(1958), „Copii cartierului” (1961). „Povestea Ioanei” (1963), „Pădurea de cleștar” (1967) Epigrama, rondelul și versurile pentru copii sunt operele sale de rezistență peste timp. DIN URMĂ, GLASUL MAMEI Nu mai știi: să zâmbești, Să iubești ‐ Zgârii mereu pe oglinzi și pe cești Privindu‐ ți chipul, bându‐ți otrava. Duhul strein fâlfâie‐n brava Liniște, rele vești. Strig după tine, strigă ai tăi, și nu te uiți înapoi. Inima mamei nu mai are bătăi. și nu te
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
jucăm pe drum. Privind pieziș spre castel, Shonyu și Nagayoshi călăriră mai departe, ca și cum n-ar fi însemnat nici măcar un fir de praf în ochii lor. Însă, chiar în timp ce treceau, fură împroșcați cu focuri de armă dinăuntru, iar un glonț zgârie coastele calului lui Shonyu. Calul se cabră, aproape aruncându-l pe Shonyu din șa. — Ce obrăznicie! Ridicând cravașa, Shonyu le strigă soldaților din Unitatea Întâi: — Lichidați-mi imediat castelul ăsta! Prima acțiune de luptă a trupelor fusese aprobată. Își dezlănțuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ȘI MEDUZE Valuri care vin și pleacå precum norii måcinați de vânt Valuri de ore depånate de lunå peste adormitul endymion Sonore talazuri de oameni aruncați încolo și încoace geamanduri legate-n adâncuri Valuri de luminå dimineți sidefii și seri zgâriate de soarele cåzând înspre altå lume Valuri și maluri maluri înalte abrupte rupte de nesfârșita luptå îmbråțișåri ispititoare ale nemårginirii Maluri cu rådåcini și umbre foșnitoare ademenitoare cântece revårsând din izvoare Dincotro încotro urmele visului så ațin neuitårii Unde s-
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1645]
-
mână tremurândă și i-am atins ușor părul mătăsos. în secunda în care l-am atins, zăgazul s-a rupt. De data asta n-am mai așteptat ca nebunia să treacă. Am căzut unul peste celălalt trăgând, sfâșiind, sărutând și zgâriind. Gâfâind, i-am rupt cămașa încercând să i-o scot cât mai repede ca să-i mângâi cu palmele pielea mătăsoasă și linia de păr care-i urca pe burtă. Brațele lui mă înlănțuiseră. Luke mă mângâia și mă mușca. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încât am crezut c-o să înnebunesc. Nu puteam să dorm și, pentru prima dată în viață, am plâns de durere. Adică, din cauza unei dureri fizice. Pe la miezul nopții, Chaquie n-a mai suportat perpeleala mea și felul în care îmi zgâriam perna, chinuită de durerea aceea îngrozitoare, așa că s-a dus jos, la cabinetul asistentelor. — Faceți ceva cu ea, a zis Chaquie cu voce ridicată. E în agonie și nici eu nu pot să adorm. Iar mâine vine Dermot pe post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
straniu și steril. —Curvă proastă, spune o voce. Cine-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână dură pe bărbia mea, deschizându-mi gura cu forța, ceva de plastic pe limbă, zgâriindu-mi gâtul. O senzație de vomă și de sufocare, încerc să mă ridic în fund, cineva mă obligă să rămân pe spate, eu mă forțez din nou să mă ridic, vomit și respir cu greutate, niște mâini puternice ținându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
continuat să-mi dea tot felul de detalii, dar singurul lucru pe care eu puteam să-l mai aud era un ecou fericit: Mă iubește. Randall Cox mă iubește și vrea să locuim împreună. — OK, sări afară înainte să-mă zgârie cineva mașina cu cheia, mi-a zis, într-un final. Randall, mai în glumă, mai în serios. L-am sărutat și am deschis portiera. — Te iubesc, am spus aplecându-mă, încă o dată, înăuntru. — și eu te iubesc. Intră înăuntru! mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi foarte Încântată să te ajut. Te rog să-mi scuzi lipsa de modestie, dar arta răzbunării e unul din lucrurile pe care le stăpânesc cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gândit ? — Să-i zgârii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași să putrezească..., Începe să turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa până mâine. — Unde-ai Învățat asta, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stau cu mâna În sân și să mă uit cum suferi ca un câine. Ce Dumnezeu, suntem ca surorile ! O, Doamne. Mi-o imaginez brusc pe Jemima scotocind prin coșurile de gunoi ale lui Jack, În costumul ei Gucci. Sau zgâriindu-i mașina cu pila ei de unghii. — Jemima... nu face nimic, spun alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai târziu Îmi vei mulțumi... — Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună că i-a zgâriat mașina. Te rog. — Ochi pentru ochi, Emma ! Omul ăla te-a trădat la modul cel mai oribil, și ai să-i răspunzi exact cu aceeași monedă ! Fii atentă, sunt cu un tip Mick. E ziarist, scrie pentru Daily World... Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
da ! Ochii mi se umplu de lacrimi. Dacă mi-aș fi ținut gura, dacă nu i-aș fi spus nimic Jemimei... I-ar fi cășunat oricum pe el, spune Lissy. Acum te-ar fi dat În judecată că i-ai zgâriat mașina. Sau că i-ai provocat daune iremediabile În zona genitală. Pufnesc În râs, fără voia mea. Ușa e deschisă violent și tipul cu pene În păr pe care Îl văzusem În culise aruncă o privire Înăuntru. — Lissy ! Aici erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e goală, cu un patrulater de praf în mijloc, marcând locul unde stătea de obicei aparatul. Firul duce în camera Antoniei, de-aici și-a comandat taxiul aseară după ce a venit să-și ia din efectele personale... - Salut, talentule, îi zgârie cortexul hipersensibil o voce prea jovială de la celălalt capăt al firului. Hai să vedem dacă-ți mai aduci aminte de mine. - Cred că da... - Suzana sunt. (Suzana, pe caloriferul din sufragerie, vizibilă prin ușile cu geam, se spală prin părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
poate că am fi continuat să stăm separați. E un pas important, nu? Dar ideea e că asta e altceva. Cum a zis și Luke, e șansa vieții, pentru fiecare dintre noi. E un nou început. Cu taxiuri galbene și zgârie‑nori, cu Woody Allen și Mic‑dejun la Tiffany’s. Partea ciudată e că, deși n‑am fost niciodată la New York, am o anumită afinitate cu acest oraș. De pildă, ador sushi‑ul - care a fost inventat la New York, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zi incredibil de limpede și de curată, cu soare aproape orbitor care se reflectă de pe trotuare și clădiri. Mă uit în jur, copleșită de admiație. Dumnezeule, orașul ăsta e un loc incredibil. Știam, normal, că New Yorkul e plin de zgârie‑nori. Dar numai când te afli efectiv pe stradă și te uiți la ei, îți dai seama cât de... uriași sunt. Privesc acoperișurile clădirilor profilate pe cer, până mă doare gâtul și mă ia cu amețeală. Apoi ochii îmi coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
timp berechet. Perfect. Mă las fericită pe banchetă și mă uit pe geam, spre fărâma de cer albastru care se vede. Dumnezeule, totul e atât de minunat. Să te plimbi cu un taxi galben, să vezi soarele reflectându‑se în zgârie‑nori, să ai pe față zâmbetul fericit, de după vin. Chiar mă simt ca și cum aș locui deja aici. Știu, sunt aici doar de trei zile, dar pe cuvânt că simt că aici e locul meu. Încep să prind și limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prin sate. După aceea, am grijă de acele fete care nu mai sunt virgine. Din nou, asta e slujba mea. Ești bine, Jiang Ching. Navighezi lin. Ai trecut oceanul și nu te afli foarte departe de țărm. Afară, frunzele uscate zgârie pământul. Jiang Ching a plecat înapoi la Grădina Nemișcării. Se îngroapă sub cearșafuri și perne. În pivnița lui Kang Sheng, ea și-a pierdut liniștea. Nu mai poate să doarmă acum. Aude întruna pocnete, ca și cum craniul ei s-ar sfărâma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
regret cutia de carton goală În care s-a aflat mâncarea trimisă de grijuliii lui părinți: cojile de toate felurile, de plastic, de la salamul de vară, de ouă, de la ouă, de rumeguș, de la pâinea veche de alaltăieri. La sigur se zgâria pe ochi c-a fost atât de fraier să desfacă pachetul primit de acasă, pentru toată luna asta. De mâine, ragazzi di oggi, vă Întoarceți la ceaiul cu pâine și margarină, dacă ați fost atât de abili să vă vindeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
oamini șî ei, buni la suflet - da’ cam răi de feliu’ lor... da’ dacă știi cum să-i iei... - Ăștia nu mai sunt ruși, s-au făcut sovietici, nu mai cred În Dumnezeu... - Ba asta nu! Rusu tot rus rămâne: zgârii oleacă coaja de savietic, dai de pravoslavnic - ’i cunosc, așa-i conooos’, de pe vremea moscalilor... Rusu-i ca cânele ciobănesc, tre’ să știi cum să-l iei. Că, dacă-l iei cu ghinișoru, atuncea... Ș’ dacă ne dă și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fel de colibă de frunzari; la numai babe și numai copii mici. În coliba aceea plâng o vreme, liniștit; apoi cu hohote; apoi urlând, până-mi vine să vărs. Ies de-acolo și o pornesc de-a dreptul: las-să mă zgârie crengile, să mă ràgile rugii de mure; las-să mă dezbrace de tot, să mă omoare de tot țânțarii, să mă găsească mama mort de tot atunci Îi pare ei rău, dar e prea târziu... De ce m-a bruftuluit, când cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bagajele spre o altă ușă. Da, ne aflăm În Ardial (nu-n Băsărabghia): și Domnul Director se uită la noi, cum târâim, furnicește, geamantanele, ca și cei din gara-haltă. Dar nici el nu ne face observație pentru că facem zgomot și zgâriem podelele școlii cu geamantanele noastre. N-o fi văzând, de asta. Am intrat Într-o clasă În care nu mai miroase așa de tare a elev. Aici miroase a Învățător. - Mult Stimată Colegă, deși legea nu-mi Îngăduie, o să stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]