3,317 matches
-
decât haine murdare, o veche mașină de scris și o umbrelă de soare. Nimic care să merite să mă duc până acolo dacă sunt în pericol. Aparatul de fotografiat, pozele și actele le port cu mine tot timpul. Pilotul răsuflă zgomotos, arătându-și astfel neliniștea - sau mai bine zis proasta dispoziție. — Poate că ești sau poate că nu ești în pericol! - răspunse. Poate că exagerez, dar e mai bine să nu riști. Mă gândeam să mă duc să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
conferind peisajului, care era, în sine, fantasmagoric, o înfățișare și mai tenebroasă, dacă se poate imagina așa ceva. Noaptea se făcu zi. Și tăcerea se umplu de larmă, deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard, ce abia sosise atras de duhoarea purtată de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
moment. - Sud-africanul arătă spre girba pe care beduinul o lăsase la umbră: Pot să...? Am gura plină de nisip. Celălalt făcu un ușor gest de încuviințare, și, când în sfârșit Sam Muller se simți satisfăcut, scoase un oftat de ușurare zgomotos și exclamă: — Dumnezeule mare! Eu personal niciodată nu mi-am dat seama de incredibila importanță pe care o are apa. Poate că ar fi interesant ca guvernele țărilor bogate să-i oblige pe locuitorii lor să rabde de sete câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pare rău...? repetă stupefiat cel rănit la picior. Patru oameni au murit, unii pierdem mult sânge și, dacă tuaregii ăștia nu ne ajută, mâine seară o să fim hrană pentru vulturi. Și tu spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du-te-n mă-ta! Mecanicul se așeză pe o piatră, își ascunse câteva clipe fața în mâini, își aranjă cu degetele părul murdar și, în cele din urmă, încuviință dând din cap: — De acord! - spuse. Mă ofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mie la fel! — Baftă...! O să aveți multă nevoie! — Și tu la fel. Baftă...! Cei patru membri ai familiei se dădură la o parte, deoarece când își luă zborul elicopterul ridică nori de nisip și praf, și rămaseră tăcuți, observând cum zgomotoasa mașină zburătoare se înălță, trasă un cerc amplu și se întoarse să treacă pe deasupra capetelor lor, în timp ce câțiva dintre pasageri își luau rămas-bun de la ei făcându-le cu mâna. Dintr-o dată, ușa se deschise și greoiul sac de culoare portocalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a violării unei zone interzise. El Însuși nu s-a dezvăluit nimănui niciodată. Nimeni nu știe exact ce se petrece În spatele acestei frunți implacabile ca fațada unei piramide. Nu are nici prieteni pentru că discreția lui exagerată refuză comunicarea noastră balcanică, zgomotoasă și sentimentală, fără de care nu se poate trăi În spațiul acesta răsăritean. Cu siguranță că face parte din altă familie, are vîrsta definitivă a raselor vechi țorice frază pe care o așterni pe hîrtie o poți Întîlni Într-un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul blocului nostru. Un rînd zgomotos, optimist, plin de vitalitate. — Oare o să se ajungă pînă la noi? — Păi, cum altfel? A adus căcălău, trei tone și dă trei pachete. Fă și mneata socoteala, Acilea nu ie mai mulți dă 300 sute dă oameni, eh? — De, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ale poeziei, și-a văzut handicapul - a Înțeles că nu putea accepta să intre În arena gladiatorilor. Neputința de a juca rolul eroului a făcut din el un erou adevărat. Poate că resentimentele lui de moment Împotriva celor care pășiseră zgomotos În arenă au fost replica unei intransigențe nemotivate sau a unei incompatibilități. țOare de ce nu putem despărți arena gladiatorilor de arena circului și de ce clovnul și mortul au În ochii noștri trăsături atît de asemănătoare?) Dar acest exil, acești oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noapte în urmă. Trebuia totuși să-mi păstrez slujba, aveam datorii la chirie și-mi trebuiau neapărat niște bani. Când am intrat pe scenă, luminile erau pe mine și muzica începuse să cânte, așa că mă simțeam mai bine. Marinarii erau zgomotoși în seara aceea, ca în toate celelalte, dar era unul mare care stătea lângă ușă și a început să râdă și să mă strige în toate felurile când am început să cânt. De-abia începusem să cânt a doua parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
precum Conan Barbarul după ce a prizat cocaină. în schimb, am spus: —Cum faci să-i strălucească ochii unei blonde? —Hmm... —îi aprinzi o torță în urechi. —Hahahaaaaa... Tom s-a prăbușit rezemându-se de perete și a început să râdă zgomotos. Dacă e în toane bune, Tom râde la aproape orice. îi invidiez starea de beție fericită. —Vreau să beau ceva, am țipat ca să mă fac auzită peste accesul lui de râsete. Ne vedem mai târziu. Era prea ocupat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fusese nimeni înaintea mea. Lacătul era în stare bună și nu erau semne că cineva ar fi intrat pe vreuna dintre ferestre. Oricum, la studio puteai ajunge doar dacă treceai pe lânga casă, dincolo de porțile din fier vechi, ruginite și zgomotoase. Chiar dacă persoana care a căutat în apartamentul lui Lee ar fi avut cheia de la studio, Stephen ar fi auzit dacă cineva deschidea porțile. Demoralizată, i-am lăsat cheile și m-am întors acasă. 10tc "10" — Mai doriți vin? Zâmbește, umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Venice, acolo unde se întâlneau. Avea încredere totală în mine. A, el știa că ea se întâlnește cu cineva. Chiar m-a întrebat, dar nu i-am spus nimic, nici măcar o vorbă. A tras aer pe nări, într-un mod zgomotos. Mi-a trebuit ceva până să-mi dau seama că de fapt râde. — Doamna Frank i-a spus până la urmă. Aproape că o luase razna. Știa că se întâmplă ceva cu Catherine, dar nu știa ce. Era foarte îngrijorat. Umilința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu mai putea participa apoi niciodată la formarea celei vii. Căzu în nimicnicia nopții eterne, într-o înțelegere colosală a Materiei, pe care n-o putea împărtăși însă nimănui. Pe pământ, acest lucru se traduse într-o prăbușire maiestuoasă și zgomotoasă în fotoliul său de director, ce bufni, supărat și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
elev din clasă, era fiul unui evreu, un blănar bogat. Profesorii îl ascultau foarte rar, convinși fiind de cunoștințele lui fără cusur. Când vreun profesor pronunța „Sșșștein“, cu ochii în catalog, toată clasa amuțea. Ridicându-se din bancă atât de zgomotos de parcă îl priponise cineva de ea, Stein ieșea dintre bănci cu pas rapid, gata-gata să se răstoarne pe picioroangele lui. Se oprea departe de catedră într-o poziție oblică față de podea. De s-ar fi dus o linie de la vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
răspunsurile excelente. Cu gândul la binecuvântatul „treci la loc“, încerca să privească mereu dincolo de clasă - pe fereastră -, mestecând parcă ceva sau șoptind nu știu ce. Tot așa de dezarticulat trecea apoi la loc, pășind pe parchetul lunecos, se așeza în bancă la fel de zgomotos precum se ridicase și, fără să privească în jur, se punea pe scris sau scotocea în pupitru până ce atenția clasei trecea asupra următorului chemat la lecție. Când, în timpul pauzei, se povestea ceva nostim, dacă momentul hohotului de râs general îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fără acoperiș, foiesc copii plini de nisip roșcat. Pe mal, dădacele și bonele stau pe bănci și împletesc ciorapi, mamele citesc cărți, iar vântul mișcă umbra dantelată a frunzelor pe fetele, pe genunchii lor și pe nisip. Sunt însă bulevarde zgomotoase, pe care cântă fanfara militară; în alămurile ei strălucitoare se oglindesc tramvaiele care trec și urcă spre cer ca niște șopârle roșii; bulevarde pe care, în sunetul unui marș războinic, te simți puțin vinovat, iar picioarele îți intră, fără de voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru a-i îmbrățișa pe toți. Imediat ce ne așezarăm pe divanul de lângă măsuță și bău din samahonka tulbure ca apa de baltă, lui Iag i se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg deschisă de fereastră, după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cineva vine aici, strigă el în șoaptă, și capul îi tremură continuu. M-am molipsit și eu. Nu-mi pot imagina ceva mai îngrozitor decât că aici, în această cameră liniștită și întunecată, ar putea veni un om treaz și zgomotos ca ziua, că acesta ne-ar vedea ochii și pe noi toți, în starea în care suntem. Acum simt și eu ca ei: ar fi suficient să se tragă cu pușca, să se strige strident sau să se audă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în geamuri. Cufundat în sine, nu dau atenție străzilor pe care merg; trec de la una la alta condus de instinct când, deodată, observ că mă apropii de poarta casei în care stă mama mea. Apuc de inelul care se bălăngăne zgomotos, deschid portița, lăsând să cadă pe zăpada neagră un pătrat verde cu pata întunecată a umbrei mele în mijloc, și intru în curte. Luna e acum undeva sus, în spatele meu. Poarta înaltă, masivă se întinde ca un câmp negru de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urmă, cu o viteză extraordinară se ridică peste malul vâlcelei și se pierdu printre copacii de acolo. Calistrat rămăsese nemișcat, Cristian se temea că ajunsese prea târziu. Îngenunche alături de el și își lipi urechea de pieptul bătrânului. Sângele îi pulsa zgomotos în timpane, așa că îi era imposibil să audă bătăile inimii acestuia. Încercă să-l ajute să respire, trăgându-i mâinile în lateral și apăsându-i-le apoi pe piept. După câteva minute, în care repetă aceste mișcări, bătrânul gemu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Indiferent ce se întâmplă, încearcă să nu-i lași să vadă că am umblat la legături! Deja cheia se rotea în broască, când reușiră să se așeze aproximativ în aceeași poziție. Ușa se trânti de perete, în timp ce doi bărbați intrară zgomotoși. Cristian nu putea să-și dea seama dacă erau tot aceeași care îi prinseseră în pădure, dar purtau aceleași combinezoane negre, ca niște uniforme. Fără să scoată o vorbă, se apropiară de Cristian și îl înghiontiră cu piciorul. Davai! Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăsând astfel să se înțeleagă și prin expresia severă a figurii, contrarietatea care îi fusese provocată de faptul că nu fusese obiectul unei referiri, nici măcar minime, în discursul prim-ministrului. Trebuia să știe cu cine avea de-a face. Când zgomotoasele plesnituri ale palmelor începeau să slăbească, prim-ministrul ridică mâna dreaptă cerând liniște și spuse, Orice călătorie pe mare are nevoie de un comandant, iar acesta, în traversarea periculoasă la care țara a fost provocată, este și va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cei ce vor veni după noi. Generația mai tânără, conștientă de puterea și totodată tumultuoasă, a încetat să mai bată pe la uși. Ea a dat buzna înăuntru și ne-a ocupat scaunele pe care ședeam. Văzduhul vibrează de țipetele ei zgomotoase. Câțiva dintre cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a ocupat scaunele pe care ședeam. Văzduhul vibrează de țipetele ei zgomotoase. Câțiva dintre cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște biete dame îmbătrânite care, cu ajutorul rujului, vopselelor și pudrei, printr-o veselie stridentă, încearcă să-și recapete iluzia tinereții. Cei mai înțelepți își urmează însă drumul cu o grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ei haide, haide, nu trebuie să ne crezi pe toți atât de proști, întâmplător, știm că ai plecat din Londra cu o femeie. A tresărit puțin și apoi brusc a izbucnit într-un hohot de râs. A râs atât de zgomotos, încât clienții aflați prin preajma noastră au întors capul și unii dintre ei au început să râdă la rândul lor. Nu văd ce e amuzant în asta. — Biata Amy! a rânjit el, și pe fața lui s-a așternut un dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]