1,020,164 matches
-
deși au mizat pe figuri luminoase și cu o mare încărcătură morală, nici nu au trecut măcar de faza enunțului tocmai din pricina incapacității lor exorcizatoare în fața unei memorii satanice atît de copleșitoare. Și așa a rămas acest loc pînă în zilele noastre, după doisprezece ani de elan monumentalistic fără precedent, într-o stare ambiguă ca mesaj simbolic și complet nerezolvată din punct de vedere peisagistic. Ce se poate citi acum în acest spațiu, așa cum a fost el conservat și valorificat în
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
ai societății românești, atunci se naște încă o întrebare: aceea dacă nu cumva statuia lui Lenin a lăsat în zonă o moștenire mult mai grea decît ar da de înțeles doar soclul stingher și tricolorul lui provizioriu!? P.S. în Evenimentul zilei de duminică, 4 august 2002, un articol nesemnat, în anexa căruia un sinecurist de profesie deplînge marile cheltuieli pe care le presupune ridicarea unui monument pe care-l face altcineva, are, în încheiere, și această constatare: ,,Prost gust, lipsă de
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
-l face altcineva, are, în încheiere, și această constatare: ,,Prost gust, lipsă de responsabilitate, fațadă". Cu responsabilitatea și cu fațada rămîne de văzut, dar în ceea ce privește prostul gust, aici lucrurile sînt absolut clare. Această sintagmă se va putea folosi în Evenimentul zilei doar atunci cînd directorul gazetei nu va mai purta costume din tablă zincată și alte accesorii vestimentare de aceeași natură. Pînă cînd se va întîmpla acest lucru, vorba ministrului, ciocu' mic! Să nu vorbim prea slobod de funie în casa
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
vorbitorii culți apar ca marcate popular, pentru că au fost cunoscute prin intermediul textelor folclorice, nu sînt automat înțelese de vorbitorii din mediul popular. Și datorită diferențelor regionale, unele sînt atribuite sferei stilistice literare (cîntece, basme), dar, nefiind folosite în vorbirea de zi cu zi, rămîn - în mod surprinzător - cu o accepție foarte vagă. în anchetele dialectale din Oltenia și Muntenia, un cuvînt netransparent pentru vorbitori se arată a fi chiar banalul codru : ""se zice de ăia, de basme, a fugit în codru
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
apar ca marcate popular, pentru că au fost cunoscute prin intermediul textelor folclorice, nu sînt automat înțelese de vorbitorii din mediul popular. Și datorită diferențelor regionale, unele sînt atribuite sferei stilistice literare (cîntece, basme), dar, nefiind folosite în vorbirea de zi cu zi, rămîn - în mod surprinzător - cu o accepție foarte vagă. în anchetele dialectale din Oltenia și Muntenia, un cuvînt netransparent pentru vorbitori se arată a fi chiar banalul codru : ""se zice de ăia, de basme, a fugit în codru" (dar informatorul
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
decât să citească romanul. La rândul lui, Petru Popescu a explicat că a ajuns nu numai să vorbească, dar și să gândească în limba engleză. în schimb, numără și visează în limba română. O seară impresionantă a fost aceea a zilei de 10 august, când s-au lansat primele trei volume din Dicționarul victimelor terorii comuniste de Cicerone Ionițoiu. Primele trei volume din cele paisprezece câte va avea în final întreaga lucrare (în România literară nr. 31 din acest an au
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
oriunde, că nu vor fi gustate decît de împătimiți, de răbdători, de cititori bine antrenați în exercițiul lecturii de dragul lecturii. Dar și aici trebuie făcută o precizare: această lectură de dragul lecturii nu înseamnă că tot ce-și notează scriitorul din zilele vieții sale e gratuit, estet, eterat, livresc sau ludic. Pentru că există în aceste jurnale un ecou al vieții reale, istorice, pe care cititorul atent îl poate auzi și care poate spune mai mult decît toate considerațiile și interogațiile scriitorilor "realiști
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
oamenii, lipsurile, sărăcia, degradarea. în 1946 mai ales se fac obsesive notații culinare, nu cu intenții demascatoare, desigur, Radu Petrescu e departe de asemenea socoteli și răfuieli meschine, ci pentru că așa își notează diaristul nostru întîmplările cotidiene. Și în aceste zile de după război, iată ce mîncau oamenii: Masa de seară: terci cu zahăr, ceai.", "La prînz mămăligă, brînză, un ou și cîteva jumări. Seara, mămăligă cu untură." Tînărul care își dă bacalaureatul și citește din clasici îi cumpără mamei pantofi de la
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
Născută în 1962, debutează în 1993 cu volumul Călătoria oamenilor cărții, cunoscut astăzi și cititorilor români prin traducerea și prefața semnată de Constantin Geambașu (Ed. Polirom, 2001). I-au urmat romanele: E.E. (1995), Străveacul și alte vremi (1996), Casa de zi, casa de noapte (1998). Toate au fost primite cu mare interes atât de cititiori cât și de critica literară poloneză. În 1997 apare volumul său de povestiri, Dulapul din care face parte povestirea omonimă de față. Toate scrierile Olgăi Tokarczuk
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
un soi de carantină înainte de a intra în universul dormitorului nostru. I-am injectat în orificiile de abia vizibile terpentină, acest vaccin infailibil împotriva rămășițelor vremii. Noaptea, Dulapul mutat într-un loc nou, gemea scârțâind. Se lamentau carii muribunzi. În zilele următoare am făcut ordine în vechiul-noul nostru apartament. Într-o scobitură a podelei am găsit o furculiță având gravată pe mâner o svastică. Dindărătul boazeriei ieșeau resturile unui ziar, de fapt putea fi deslușit un singur cuvânt: "proletari". R. deschidea
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să ne povestim visul, a fost de ajuns un singur cuvânt. De atunci nu ne-am mai povestit visele. Într-o zi am constatat că în casa noastră nu mai era nimic de făcut. Toate se aflau la locul lor, curățate și dichisite. Îmi încălzeam spinarea la soba fierbinte și mă uitam cu luare aminte la șervețele. Dar în modélele lor din
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
frumos, încât trebuia să fie mort - "întotdeauna fii cu mine" - aripile sale ca de ceară cuprind drăgăstos spațiul din jurul meu. "Dimineața" - mirosul de cafea și ferestrele luminate ce rănesc privirea încă adormită, "seara" - vremea încetinindu-și mersul, atunci când apune soarele, "ziua" - existența devine echivalentă cu trăirea, zgomotul, mișcarea, milioane de activități fără însemnătate, "noaptea" - trupul neputincios, însingurat în întuneric, "și mă-nvață ce e bine" - îngerul păzind copiii care merg pe marginea prăpastiei - pachete de carton cu inscripția ATENȚIE FRAGIL, "și
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
de acasă. Mai apoi făceam dimineața doar lucrurile cele mai trebuincioase, cumpărături, punerea în funcțiune a mașinii de spălat, dădeam un telefon și intram în Dulap, închizând pe tăcute ușa după mine. Înăuntru nu avea nici o importanță ce parte a zilei este, ce anotimp, ce an. Întotdeauna era catifelat. Mă hrăneam cu propria mea respirație. O dată m-am trezit noaptea dintr-un vis greu ca zăduful și am dorit Dulapul ca pe un bărbat. Am fost nevoită să-mi împletesc mâinile
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
în Dulap unul în fața celuilalt. Fețele ni le acopereau hainele atârnate înăuntru. Dulapul își închise ușa. Așa ne-am instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare și atunci ferestrele încearcă zadarnic să-l atragă spre interior. Mobilele, șervețelele, porțelanurile se acoperă de un strat tot mai gros de praf, iar locuința
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
prin care durabilitatea unei cărți să fie direct proporțională cu valoarea ei. Cele proaste să se autodistrugă în timp, cele cu multe carate culturale să fie și material inalterabile, ca diamantul. Suplimentul familiei Mincu Am citit suplimentul literar al ziarului Ziua din 5 august în primul rînd pentru Jurnalul foarte intim al lui Marin Preda. Ce-am mai găsit în atît de căutata foaie din acea zi(uă)? Aproape jumătate de pagină cu poeme de Ștefania Plopeanu și încă un sfert
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
și material inalterabile, ca diamantul. Suplimentul familiei Mincu Am citit suplimentul literar al ziarului Ziua din 5 august în primul rînd pentru Jurnalul foarte intim al lui Marin Preda. Ce-am mai găsit în atît de căutata foaie din acea zi(uă)? Aproape jumătate de pagină cu poeme de Ștefania Plopeanu și încă un sfert cu un interviu luat de secretarul general de redacție, Marian Drăghici, tot dînsei. Soția lui Marin Mincu e nemulțumită de critica de azi care nu se
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
că (totuși!) redactorul-șef al foii, chichiriciosul Ștefan Agopian, celebru pentru limba sa ascuțită, s-a prostit de admirație față de bunul soț al Ștefaniei Plopeanu și mai ales coleg de casetă, Marin Mincu? Și: chiar cred cei trei făcători de zi literară că, vorba poetei, cronicile lui Soviany "mînă publicul" spre literatură?
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
familia lor, chiar dacă eram frați vitregi, au venit pe la Amărăști și bineînțeles și la Glăvile, iar eu i-am Însoțit pe tot timpul vizitei. Mă țineam de ei ca scaiul, nu știu de ce mă atrăgeau atâta. După ce au petrecut câteva zile pe la noi, s-au hotărât să plece, dar nu Înainte de a mai trece o dată și pe la bunicii de la Glăvile, ca să-și ia la revedere. Eu, Însoțitor fidel. Drumul de la Amărăști la Glăvile și retur, 10 km În total, l-am
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
lumii. Oamenii nu s-au schimbat prea mult - din fericire - din punct de vedere moral-comportamental. "Rolul statorniciei este cu precădere acela de a ne ajuta să îndurăm cu răbdare necazurile, acolo unde nu se mai poate face nimic." Și înțeleptul zilelor noastre nădăjduiește să își salveze rațiunea de alterarea prin suferință. Minciuna, cumpătarea, lupta cu imaginația, virtutea, relativitatea care stă la temelia acțiunilor ("gustul binelui și al răului depinde în mare parte de părerea ce o avem despre acestea"), prietenia sau
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
descoperi pe I.E. Torouțiu, autor, în Convorbiri literare - 1939 al unei cercetări savant omagiale. Destinderea marcată de sfârșitul anilor șaizeci nu se putea fără un moment care să fixeze dimensiunea acestei relații. În septembrie 1969 vor avea loc la Timișoara Zilele comemorative Lenau. În articolul-prefață al manifestării, publicat în România literară, Grigore Tănăsescu notează: ,, Traiectoria lirică a scurtei sale vieți (1802-1850) îmbrățișează zbuciumata epocă napoleoniană... Creația lui se nutrește din ideile iluminismului și din raționalismul antidogmatic al lui Lessing, iar în
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
arată adevărul: nu-mi pot închipui un neam mai sfâșiat decât germanii. Biografii remarcă faptul că, în timpul primei etape a nebuniei, vechile impresii ale lui Lenau reapar. Fondul religios al naturii sale se revelează ca în timpul copilăriei, ,, Când într-o zi, spune Emilia, i-am amintit sursa oricărei consolări, mi-a spus: Nu este posibil, eu aș vrea, chiar am o mare dorință pentru asta, dar nu pot să mă rog." Câteva zile mai târziu el a venit într-o dimineață
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
se revelează ca în timpul copilăriei, ,, Când într-o zi, spune Emilia, i-am amintit sursa oricărei consolări, mi-a spus: Nu este posibil, eu aș vrea, chiar am o mare dorință pentru asta, dar nu pot să mă rog." Câteva zile mai târziu el a venit într-o dimineață foarte vesel spre mine și mi-a spus: "Emilia, în această noapte o rază luminoasă a căzut pe inima mea, m-am rugat ardent și cu fervoare, am simțit vecinătatea lui Dumnezeu
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
Cristian Teodorescu Ideea acestui microscop mi-a venit citind Jurnalul foarte intim atribuit lui Marin Preda. Ștefan Agopian l-a publicat în Ziua literară exprimînd firești îndoieli redacționale asupra autenticității sale. Cred însă că a făcut bine publicîndu-l chiar dacă e vorba, așa cum bănuiesc, de un text apocrif. Istoria dactilogramei pe care Darie Novăceanu a încredințat-o celor de la Ziua literară e aburită rău
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
l-a publicat în Ziua literară exprimînd firești îndoieli redacționale asupra autenticității sale. Cred însă că a făcut bine publicîndu-l chiar dacă e vorba, așa cum bănuiesc, de un text apocrif. Istoria dactilogramei pe care Darie Novăceanu a încredințat-o celor de la Ziua literară e aburită rău. O persoană care a murit între timp a fost pusă să copieze la Ministerul Justiției toate manuscrisele lui Marin Preda, ridicate din biroul său de la Cartea Românească imediat după moartea scriitorului. Copistului, despre care Darie Novăceanu
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
Marin Preda, ridicate din biroul său de la Cartea Românească imediat după moartea scriitorului. Copistului, despre care Darie Novăceanu ne asigură că avea un ochi exersat, îi atrage atenția Jurnalul foarte intim și-l ia acasă pentru o noapte, a doua zi, cînd să-l pună la loc, constată că hîrtiile lui Preda au fost ridicate. Pentru a nu fi acuzat de cine știe ce, copistul rămîne cu jurnalul lui Preda. După un timp îi oferă acest jurnal - dactilografiat, copiat așadar după original, fiindcă
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]