938 matches
-
glumă: ― Dar și Dumnezeu se învechește, maică dragă, ca toate în lumea asta! Cuvintele acestea spăimântară atât de mult pe doamna Bologa, că se închină de trei ori și de-abia pe urmă zise cu glas grav, în care se zvârcolea evlavia rănită: ― Dumnezeu e veșnic nou în sufletul bietului om, dragul mamei... Numai când ai pierdut credința cea adevărată poți vorbi așa despre cele sfinte... Dar deodată cu Dumnezeu se pierde și liniștea sufletului, și sufletul pe urmă se chinuiește
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din odaie, n-a mai văzut-o deloc... Unde a umblat și de ce n-a venit? Rămase totuși la birou, coborîndu-și privirile iarăși pe harta cu pozițiile trupelor. Pe buze îl frigea sărutarea de aseară și în suflet i se zvârcoleau umbrele liniștii de adineaori, în creieri însă îi clocoteau gânduri și întrebări frumoase. Își dădea seama vag că între Dumnezeu și iubirea lui e o prăpastie, și nu era în stare să înțeleagă ce rost are prăpastia aceasta? Dacă Dumnezeu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
așteptat ivirea unui vrăjmaș pedepsitor... În curând zgomotul din tindă se potoli... "A fost Petre", se gândi Apostol ușurat, auzind îndată foșnet de fustă apropiindu-se... Fata se opri lângă pat, mereu nehotărâtă și îngrozită. Inima în piept i se zvârcolea atât de aprig, că Apostol îi auzea zvârcolirile... Apoi Apostol nu se mai putu stăpâni. Întinse brațul spre ea și degetele lui atinseră sânii strânși în laibărașul de catifea... Ilona scoase un țipăt înăbușit. ― Ilona... turturica mea sălbatică! șopti Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fost nespus de fericite și pline de liniște, de aceea am alergat fără odihnă, blestemând și cercetând pretutindeni... Lupta aceasta mă sugrumă mereu și frică mi-e că nu se va isprăvi niciodată, poate nici dincolo! Ochii lui Apostol se zvârcoleau în lacrimi, cu licăriri disperate, așteptând parcă izbăvirea supremă de la omul din fața lor. ― Crede, Apostole, și Dumnezeu va coborî în inima ta când va bate ceasul, și nu te va părăsi în vecii vecilor! zise preotul cu un glas împletit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de fier. În dosul lui veni plutonierul, de asemenea cu cască, ținând ceva pe brațul stâng și în mână, cu privirea speriată, ca și cum ar fi fost sigur că pretorul are să-i facă vreo observație aspră. În întunericul ușii, afară, se zvârcoleau capete multe, sclipeau ochi înfrigurați, ca o vedenie dintr-o baladă sângeroasă. In mijloc, neclintit, cu părul lung, puțin vâlvoiat, Apostol cerceta din ochi, fără a-i învîrti în orbite, cu luciri repezi, fața pretorului, hârtia din mâna lui, casca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împlinească. Zdrobit de povara suferințelor, se prăbuși în genunchi, sărută cu lăcomie crucea, își ascunse obrajii în cutele patrafirului și izbucni într-un hohot de plâns înăbușit. Pieptul i se umflă sub puterea loviturilor inimii rănite în care sângele se zvârcolea ca într-o temniță de plumb. Șiroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului îmbibat cu miros de tămâie, ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în erecție, nu se ascundea. Dansau după muzica veche a unui picup și se sărutau. Un parfum inefabil îl învălui cu aroma iute a pădurii de brad, împrăștiată cu aerul sărat al mării. Se simți invadat de fierbințeală până în vintre. Zvârcolindu-se într-un sărut pasional femeia își înghițea saliva, tot mai precipitat; îl simțea al ei... posesiune neîmplinită care caută odihna din ea. El făcu primul pas, deși putea rămâne multă vreme în această stare pe care o aprecia cel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe nări. Deschise gura larg, însă nici gura nu mai putu prinde văzduhul. Se uită la ceilalți. Auta stătea nemișcat. Câțiva dintre slujbași intraseră în pântecul navei, sub punte. Corabia era destul de adâncă, totuși apa aceasta, până adineauri liniștită, se zvârcolea acum și arunca nava de pe un val pe altul ca pe un pai. Acum vântul ridica înalte valuri albe din marea care se făcuse neagră. Începu o ploaie, parcă Zeul Cerului s-ar fi mâniat pe Zeul Apelor și l-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
le folosesc pentru a curăța intestinele, împreună cu postul terapeutic și terapia nutrițională, aceste medicamente occidentale sunt elemente chimice anorganice, care sunt absolut incompatibile cu organismul uman. Ele funcționează prin iritarea atât de puternică a peretelui colonului, încât acesta, practic, se zvârcolește asemenea unui șarpe rănit, eliminând medicamentul dăunător odată cu orice reziduuri care se întâmplă să existe prin apropiere. Nu ajută cu nimic la eliminarea depunerilor compacte profunde de reziduuri proteice putrezite, reziduuri toxice ale fermentării și straturi de mucus uscat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nefăcând nimic” este singura cale prin care vă puteți odihni complet mintea. În timpul somnului, corpul uman se odihnește și își recapătă vitalitatea, dar mintea hoinărește pe tărâmul viselor, o călătorie atât de palpitantă, încât unele persoane se răsucesc și se zvârcolesc toată noaptea. Visele trăite intens și coșmarurile pot fi atăt de obositoare mental, încât să vă treziți mai puțin odihnit decât atunci când v-ați culcat. Chiar și atunci când cineva se odihnește în tihnă într-un scaun cu ochii închiși, mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
orbitoare care răsare din negrul absolut al celui de-al treilea stadiu, la fel de brusc și de interes ca un bliț. Acesta este momentul crucial care distinge Spiritul Nemuritor de laicul de rând. Spiritul laicului de rând se ferește și se zvârcolește de frică în fața acestei lumini atotcuprinzătoare, pentru că nu a mai simțit niciodată o putere atât de copleșitoare, de uimitoare și de pătrunzătoare. Adepții care experimentează acest lucru în meditația de dinainte de moarte descriu această lumină ca fiind mai strălucitoare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vâscoasă. Îți lasă un gust ca venit de pe buzele unui vagabond bețivan după ce a chefuit cu bere ieftină și puternic alcoolizată În cutii mov! Trec la volan, conduc pe lângă Water of Leith și arunc În râu prespapierul vacii bătrâne. Mă zvârcolesc pe scaunul șoferului. Am o iritație care mi santins pe tot curu și pe testicule. Din cauza transpirației excesive și a fricțiunii, așa a spus vraciul ăla șarlatan. Crema pe care mi-a dat-o pare s-o agraveze nu altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Atinge-mi coaiele. Atinge-mi nenorocitele de coaie cu mâinile! Îi ordon eu. Fata lui tati — Strânge-mă de coaie... mai tare scumpete hai... strânge-mă mai tare de coaie... Se sufocă de parc-ar avea un căluș și se zvârcolește și scâncește de-i sar ochii din cap, da io deja am Înșfăcat-o de părul ei cel auriu și am pus stăpânire pe capul iei. Fata de rahat a lu tati. Canibalism, ce zici puțoi? Păi micuței tale Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o mulțime de oameni care se adună pe partea cealaltă a străzii. Mă duc acolo să văd ce e, Împingându-i din drum pe hoții de cadavre uluiți și văd un bărbat În jur de patrușcinci de ani, bine Îmbrăcat, zvârcolindu-se pe jos Într-o criză nasoală paroxistică, cu un braț țeapăn și ținându-se de o parte. Băiatul se Învinețește la față, iar o femeie urlă: — COLIN! COLIN! VĂ ROG AJUTAȚI-NE! VĂ ROG! Mă pun În genunchi lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
păreri de rău, dar alții aici Înăuntru, Împărțind cu mine puie situația. Așa că eu sunt ăla, Lennox,statutul de parazit. Mi se năzare chiar că rian Main, Steve Underwood, Ken Îi simt aici Înăuntrudin Aberdeen Ritualurile masonice răsucindu-se și zvârcolindu-se Însexualitate reprimată În asta Îi ține pe cemațele Gazdei laolaltă cu mine, dar asta cei d-alde Ray Lennox și că poate fi numai o reacție lae afacere cu oricare dintre ei. O starea mea de spirit melancolicăultură din cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pugilat, luptă corp la corp, alergări, aruncări cu discul, trageri la țintă cu arcul). După fiecare întrecere, Ahile oferă numeroase premii de mare preț. După jocuri se lasă noaptea. Ahile nu poate să doarmă și plânge, copleșit de amintiri, se zvârcolește în pat, se ridică și se plimbă pe țărmul mării. În zori își înhamă caii 101 la car, de care leagă leșul lui Hector, și îl târăște de trei ori în jurul mormântului lui Patrocles. Și face asta zi de zi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pugilat, luptă corp la corp, alergări, aruncări cu discul, trageri la țintă cu arcul). După fiecare întrecere, Ahile oferă numeroase premii de mare preț. După jocuri se lasă noaptea. Ahile nu poate să doarmă și plânge, copleșit de amintiri, se zvârcolește în pat, se ridică și se plimbă pe țărmul mării. În zori își înhamă caii la car, de care leagă leșul lui Hector, și îl târăște de trei ori în jurul mormântului lui Patrocles. Și face asta zi de zi, timp
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Așa, deodată, mă cuprinse un dor de casă... de pădure... de animale, de lupi... de ăuitul lor... de Anuca... de Anuca‟mi era dor, încheie cu glasul stins, abia auzit. Când, dintr-o dată, ca un șarpe de foc, fulgerul se zvârcoli printre nouri, și un tunet năprasnic zgudui întreg cuprinsul. Ploaia începu să cadă în stropi reci și mari... iar tunetul după o clipă, începu să răsune în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire spre cer, cu o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu verifică niciodată pașapoartele din când în când în semn de aducere aminte ne vom strecura pe la colțurile ochilor pentru a hrăni viețile lăsate în urmă cu lacrimi de fericire 26 aprilie 2011 Rugăminte sărută-mi sufletul în el se zvârcolesc dureri nespuse nu vor fi așternute pe hârtie trebuie să rămână acolo ferecate în mine pentru totdeauna la diferite intervale de timp în contrapartidă răsar puseuri de fericire dintre dureri seamănă cu florile ne tăvălim prin lumea fără margini le
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Iar în clipa aceasta mă gândesc chiar cu detașare la cele trei accidente de avion pe care le-am avut. Ciudat. Mi-e mai frică de ideea zborului, se pare, decât să stau ca acum într-un avion care se zvârcolește uneori în ceața lăptoasă, ca și cum s-ar fi atins de ceva gelatinos. De unde se vede că, oricât am vorbi despre Icar, sufletele ne vor aparține pământului pe care-l zăresc fragmentar jos, punctat de păduri însingurate. Îmi vin în minte
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
plimba pe limbă. îl mestecam, coaja elitrelor troznea în măselele mele. Apoi mi se năzărea că o sabie ascuțită îmi pătrunde în inimă, îmi puneam disperat palmele în dreptul pieptului, încercam să apuc lama și s-o scot din piept, mă zvârcoleam, deschideam ochii, mă ridicam în capul oaselor. Abia mă culcam la loc, când un răcnet prelung de leu - era un leu de flacără roșie, îl vedeam limpede pe ecranul întunecat al retinei - mă făcea iar să deschid ochii larg, invadat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zbate neputincios sub mine, întinzându-mă tot mai mult după poză, încins de luptă și mirosul transpirației amestecat cu alte mirosuri vagi, nedefinite, precum și strigătele aprinse ale celorlalți îmi fac o plăcere netrebnică, strâng tot mai tare trupul ce se zvârcolește aproape anihilat sub brațul meu și zvârcolirea lui mă întărâtă neînțeles, așa cum aveam să spun și mai târziu la spovedanie, eram conștient în clipa aceea că nu trebuia decât să dau drumul strânsorii în care îl țineam pe celălalt băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
slujbei, nu m-am putut opune, știam că ești în biserică, nu-mi închipuiam însă că și pictezi, Am venit la tine ca să deschid ușa aceea! Nu, Daniel! Ai venit la mine ca să fii lângă mine în ceasul acela! se zvârcolește neliniștit lângă mine și eu nu știu cum să mă port, tace, du-te acum și lasă-mă! N-aș vrea să-l părăsesc în ceasul acesta, dar nu mă împotrivesc dorinței lui, du-te! Noapte bună! Noapte bună, Theo! În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]