1,034 matches
-
te rog! Era Harry. — Sunt aici, răspunse Norman. — Norman, pentru numele lui Dumnezeu... În acel moment, Norman văzu strălucirea verzuie și Își dădu seama de ce se legănase submarinul. Calmarul se afla la numai zece pași, răscolind sedimentele de pe fundul oceanului, zvârlindu-și tentaculele amenințătoare spre el. — ... Norman, vrei să... Nu era timp de stat pe gânduri. Norman făcu trei pași mari, sări și se strecură prin trapa deschisă În DH-7. Trânti ușa tambuchiului În urma sa, dar tentaculul plat ca o cazma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vro droașcă, iar când am ajuns acasă, la ora când ies măturătorii la drumu mare, aveam umblătorii numa praf și pulbere. La crăpatu zorilor, istovu mă făcuse oale și ulcele. Cre că mă luase chiar și cu friguri. M-am zvârlit În culcuș, hotărât să nu le soilesc, ca să nu-mi uit zodiile. La douășpe ziua am dat șfară În redacție și la Lucrările Sanitare că mă pleznise boleșnița. Atunci a intrat vecinu, voiajoru dân Brancato, și nu s-a Înduplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma aceea? — Mister. După ce și-a agresat tatăl, pe băiat l-a lovit strechea și și-a zvârlit sculele de gaucho În spatele hortensiilor. — Știam eu. Și cum Îți explici prezența micuței biciuști În odaia lui Anglada? — Nimic mai simplu, dar asemenea temeiuri Îi sunt interzise polițistului. După poza pe care ați văzut-o, În proteica existență a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu se mai putea opri: repeta fără oprire ce-l auzea spunând - chestii-trestii cu iubirea și milostenia, și cu englezoaica care nu-și cunoștea locul. O dată chiar s-a trădat spunându-i pe nume. Când a văzut că băiețașul Își zvârlise straiele de gaucho, Formento a priceput că sosise clipa. A mers la sigur. Și-a făcut rost de un alibi bun: a spus că Între dormitorul său și al englezoaicei ușa era deschisă. Nici ea, nici prietenul Montenegro n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a zis. Uitase că, În urmă cu douăzeci de ani, Înainte de a fi fost avansat creol autentic, se exprima și el În același chip, cu s-uri tărăgănate și risipă de gesturi. Savastano și-a potrivit cravata și și-a zvârlit pălăria maro pe unul din cele două paturi reglementar suprapuse. Era brunet, băiat bun și ușor antipatic. — Don Molinari mi-a zis că să vă scot din țâțâne, a lămurit. Viu pentru crima sângeroasă de la hanu Noul Imparțial. Misteru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o sâmbătă, când mai că-și venise-n fire, ne-a zis că avea decât juma dă marafet; io mă râdeam doar la gându că duminică, la crăpatu dă ziuă, după ce-i lua mai Întâi geamandănașu, Zarlenga avea să-l zvârle cu nud cu tot În ulicioară, fincă n-avea lovele dă Închiriat crivatu. Ca toate cele omenești, Noul Imparțial are purcoi dă metehne, da tre să proclamez sus și tare pă bune că, despre partea deciuplinei, e mai mult ocnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da don Renovales mi-a vorbit ca un tată și a tret să mă dau Întors la ogeac. Peste douăj dă zile, o bârfografie otorizată ne-a dat legat gogoașă un răvaș cum că don Renovales a vrut să Îl zvârlă afară pă Limardo și că Zarlenga s-a pusără d-a latu. Gălușca asta mandezu n-o Înghit, chiar de-ar fi zgâriată cu letere dă tiparniță; nu-mi luați În nume dă rău și vă arăt reconstrucția faptului dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Se temea ca nu care cumva furul să se facă nevăzut sau să treacă talismanul vreunui complice debarcat de pe o navă străină. Dar tenacele Tai An era tot mai aproape de fur, precum undele concentrice se strâng mereu mai aproape de piatra zvârlită În apă. A schimbat de nenumărate ori numele și mahalaua. Asemenea celorlalte științe exacte, magia e doar un licurici care luminează În bezna nesfârșită drumul pe care-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care se crăpase ușa să se deschiză și să intre burtoiu lu Sampaio. Nu te fă că nu-l știi pă obezu, că mandea știu la fix că Sampaio nu-i cusurgiu și leagă repede pretenie cu orșicare gunoi. A zvârlit ancora chiar la masa de malmură care stăteam io la ea dârdâind, și a dezbătut vro juma de ceas cu ginitoru dă noapte că ce-i mai bine să servești, adică, o ciucalată cu vanilie versus un bol dă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
propteaua pirogii, prima mea amintire dă suvenir i-o apă frunzie, care s-oglindea foile În ea și plină stup cu caimani, care mandezu, ca copiii, nu vream să intru În ea, și tata, care iera un Cato, m-a zvârlit bâldâbîc, să mă vindece dă spaime. Da burdihanu cu două picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu fleacuri d-alde trei lei ridichii pă simplu chiriaș dă cocioabă; io visam să-mi tocesc flecurili la mergători, luând urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
către Renovales, că lumea o știe pe de rost. Vreau imaginație, imaginație. S-a-nțeles? Poți pleca. Mi-am adunat puterile, ca să pot Îndrăzni să Întreb: — Trebuie să deduc că orice score se numără pe degete? Literalmente, Savastano m-a zvârlit În praf. Nu există score, nici cadre, nici partide. Stadioanele au ajuns să fie dărâmături care se desfac În bucăți. Astăzi totul se petrece la televiziune și la radio. Oare falsa excitare a crainicilor sportivi n-a izbutit niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da nici În ruptu capului n-o să Împart taina cu ăia doi, care poa să mă vânză lu Caponsacchi drept fier vechi. Nici bucătaru, nici argatu nu egzistau pă bune, da i-am juruit că chiar noaptea aia o să-i zvârl În uliță. Marele Capo s-a Îndoit peste mine și mi-a suflat: — Facem târgu. Mâine, la douășunu fix, te aștept cu geamandanu-n mână În gara Rosario Nord. Să să crează că merg la Buenos Aires! Nu mai spune nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l privesc și-am zis: — Pramatie improdentă, nu știi că asta mă Întărește. Suveranitatea mea ie acu pă bune. D-o parte, te domin cu dilapidarea dă la firmă; dă alta, cu aventuricile damei. Ultimu șoz i l-am zvârlit dă pă podea, fincă săracu ăla cu duhu mă bacșișa c-un perdaf că ce să mai zic, mai bine tac. Pă loc, dân cauza dă motiv a lu amețelile care mi-a dat atacu, arhitectura frazei mi-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cu avântu cu care am coborât patru etaje o dată, am sărit Într-un micro ciclop al Corporației. Să crăpi dă furie, nu alta; de nu trecea rotatu pă loc, stam la spectacolu-șef: că să descoperise defalcarea și Cárdenas s-a zvârlit dă la etaju patru al propiului edificiu de-l avea S.U.P.A. aia și-a rămas distribuit pă trotal ca o turtă ajo. Da, domne, taratu s-a sinucis, cum ai aflat și matale dân pozișoara pusă În ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a zis nici ora. Un cuoco negru dă la Popolare mi-a respins hotărât negocierile ca să intru ajutor dă bucătar la ei și, cu jicnitoare ironie, m-a Întrebat că de ce nu Învățam io să gătesc pân răvașe. Fraza aia, zvârlită la Întâmplare, a fost axu și pivotu tristei mele sorți. Ce-mi mai rămânea, vă zic, decât veșnica rentoarcere la escrocheriile și povestea grosolană a lu tipu? Vă spui: a fost mai ușor să iau decât să pun În practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă jitie, s-a ițit Locarno. La primu semn al damei, ghiuju, care nu știa că tre să se țină departe dă tigru dân ring, l-a luat pă Cufăraș dă umeri, l-a săltat În aer și l-a zvârlit pă scări În jos, unde mandea l-am prins cu repezitoru dân zbor, nu cumva să ne facă zob pe ambii. Paznicu ne-a sărit În ajutor și a făcut pași ca fumu cu bastonu și parpalacu. Cufărașu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puțini și, câți erau, creșteau în frica lui Dumnezeu și a lui sfântul Neculai din cui. N-aveau voie să se joace cu băieții „mahalagiilor“ pe sub garduri și pe maidanuri, n-aveau voie să-și rupă hainele și să-și zvârlă pălăriile în colb, trebuiau să fie ca niște fete mari, să mânânce puțin, să se poarte cuviincios, că astăzi viața-i grea. Glasurile lor se auzeau numai sâmbăta sara, ca niște țipete de moarte, când mamele săreau asupra lor, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă, sub care zac, triste și rare, sate zvârlite în întindere; iar vara privești ori pământuri goale, ori lanuri mari, în care soarele varsă aur topit, în care oamenii lucrează din greu, încovoiați ca sub poveri dureroase. Totuși, în aceste locuri zgârcite în obișnuite frumuseți, am simțit fiorii zărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ia să vă dau o leacă de apă... Își dădu pălăria pe ceafă și scoase răsteiele. Jugul căzu. Românul apucă funia. Cumpăna stătea neclintită, naltă, în albastrul șters al cerului. Printre ramurile răchiții bătrâne pâlpâi o turturică vânătă, apoi se zvârli, în zboru-i iute, zvâcnit, peste fânețe tăcute. Frunzișurile se clătiră o clipă, după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta întinsă țapăn în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi năvăli în ochi. Simți a doua săgeată în deșert. Porni a geme lung, fioros. Țiganii ceilalți doi se prăbușiră cu cuțitele asupra lui Ion Băieșu. Omul lăsă funia boilor. Cuțit n-avea. Numai un răsteu ținea în mâna stângă. Zvârli și răsteul și-și cuprinse cu dreapta pălăria lată. Se trase înapoi. Începu să urle prelung: —Săriți! Hoții! Ne omoară hoții!... Glasul lui răgușit, izbucnit din cumplită spaimă, se risipea în întinderile fânețelor, în cuprinsurile tăcute. Țiganii se zvârliră, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stângă. Zvârli și răsteul și-și cuprinse cu dreapta pălăria lată. Se trase înapoi. Începu să urle prelung: —Săriți! Hoții! Ne omoară hoții!... Glasul lui răgușit, izbucnit din cumplită spaimă, se risipea în întinderile fânețelor, în cuprinsurile tăcute. Țiganii se zvârliră, dintr-un salt, asupră-i cu cuțitele. Băieșu se trase pe lângă boi, ridică pălăria, simți arsura unei tăieturi în brațul stâng. Răcnind, se trăgea iute spre fântână, căuta un loc de scăpare, căuta un par, căuta o piatră; își purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Anița au dus-o la spânzurătoare. Așa au hotărât; și când a venit Gavril Buzatu ș-a ridicat furca acolo, pe tapșan, s-a îmbulzit toată lumea din târg și de prin satele dimprejur, ca la un iarmaroc. N-aveai unde zvârli un ac. Soldați cu chivără, cum era pe atunci, stăteau și opreau grămădeala cu șpăngile puștilor. Ș-am văzut și pe bătrâni, pe părinții Aniței. Veniseră și ei, saracii. Tatăl cu cojoc de sărbătoare, cu cămașă curată, iar nevasta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe pânza albastră a cerului și de la ea venea scârțâit aspru și chinuit. Cealaltă moară sta neclintită, cu aripile despoiate: aceea era locuința vătafului. Pe pragul întors spre vale, spre mine, ședea femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi și zvârlea grăunțele la câteva paseri care se repezeau sfioase până la picioarele ei, apoi se împrăștiau în toate părțile, cârcâind. Întorsei calul spre moară și începui a urca potica. Cum mă văzu, nevasta vătafului se sculă în picioare, își pături grăbit șorțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Acuși avem să facem logodna... zise Sanis cu liniște, închizând încet un ochi. De mult n-am băut eu, de mult nu m-am mai veselit... Da’ la nunta fetei mele am s-aduc talgere, și clarinet... ș-am să zvârl sticlele goale peste case... Am să mă uit la tine, Haie, cum umbli legată la ochi... Atuncea se cade să umbli legată la ochi... așa-i legea... Ș-are să cânte muzica, și toți prietinii au să bată din palme. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asupra lui priviri veninoase care luceau în umbră. Sanis porni apoi cu cizmele-i uriașe prin noroiul uliții; porni îngânând moale pe nas cântecul nunții. În urmă-i Haia își lăsă capul pe genunchii ridicați și începu să plângă. Rifca zvârli pe-un scaun călțunul. Porni și ea cu voce tânguitoare: Iar începi, Haie? Liniștește-te... Nu mai plânge degeaba!... Ce fel de suflet ai tu, Haie? Cum vrei tu să fugi în lume și să ne lași pe noi?... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]