1,030 matches
-
cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei pe care o făcea marmura; după aceea cu un mic basorelief asirian narând asediul cetății Susa, sub Asshurbanipal. Un soldat bărbos, îngenuncheat cu arcul deasupra capului, zvârlea o săgeată spre zidurile fioroase ale fortăreței. Și altele de soiul acesta. Hagienuș poseda și o căldare-trepied de bronz, bătând în verde, obiect autentic chinezesc. . - Mi se rupe inima, plângea Hagienuș, uite, mă jur, mă consolez că ți le dau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deja privilegiul de a fi funcționar al statului, trebuie să se aștepte ca funcțiile ei vitale, cari se întemeiază pe muncă, să găsească - de nu o suplinire - cel puțin un surogat în meșterii și neguțitorii răi pe cari străinătatea îi zvârle din sânul ei ca pe niște elemente netrebuincioase. Dar o dată stabilit că la imigrarea evreilor vina e în parte și a noastră, care am crezut că fără o muncă ecuivalentă putem introduce la noi toate formele de cultură occidentală, băgând
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Debats (item) descriu scene sălbatice din Turkestan ca petrecîndu-se în România. Fie liniștiți. Un fir de păr din capul suditului chezaro-crăiesc n-a fost atins de nimenea, nici averea lui mistuită de mînele populației românești. Un agent al guvernului unguresc zvârle dintr-o școală zidită de români băncile afară, esmite pe învățător și pe preot, își bate joc de un sat de grănițeri cari depururea au luptat pentru Casa de Austria, cărora Maria Terezia le-a cusut cu mâna ei proprie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
valoarea unei piese de aur de 10 fr. Noi denunțăm faptul astfel cum ni se relatează și așteptăm de la autorități corectura lui. Cât despre rublele de hârtie, cari sunt în mînile soldaților din rânduri, nici nu mai pomenim. Ele se zvârl în contra unui numerariu de nimica și nici putem face vro observație în această privință, căci biletele de bancă chiar în Rusia au un preț scăzut. Poate că și-n această privire s-ar putea stabili o normă oarecare, căci e
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
13 mai 1877] ["DE LA TEATRUL RĂZBOIULUI... "] De la teatrul războiului puține. La 16/28 c. o șalupă rusească de-o construcție proprie au izbutit să așeze sub cel mai mare monitor turcesc o torpilă prin a cărei esploziune monitorul a fost zvârlit în aer. Se vede că acest monitor era Hifs e Rachman, cel mai mare {EminescuOpIX 379} ce rămăsese în urma lui Litfi Djelil, de-a cărui sfărâmare în fața Brăilei cititorii își vor aduce ușor aminte. Pe malurile Dunării s-au început
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
celor ce nu mai puteau trăi într-alte părți, Vavilonul babilonicei împărății. Deși după dreptul vechi judanii n-aveau voie nici sinagogi de piatră să aibă, astăzi ei au drept în mijlocul capitalei havra lor, iar asupra țării ei s-au zvârlit ca un pâlc negru de corbi, espropriind palmă cu palmă pe țăranul încărcat de dări, sărăcit prin împrumuturi spre a-și plăti dările, nimicit prin dobânzile de Iudă ce trebuie să le plătească negrei jidovimi. Și asta, în jargonul gazetelor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ramuri ale mecanismului administrativ. 2) Prin destituiri și reintegrări pe câte două luni devin neonești, căci cine-și va da osteneala de-a rămânea om de treabă când știe că bunul plac al ministrului sau al comitetelor de partid îl zvârle mâni pe uliță oricât de bun ar fi. 3) Înmulțirea clasei proletarilor condeiului, căci la venirea fiecărei nuanțe nouă se așază un nou cârd de postulanți și cumularzi pe spatele bugetului, cari, o dată numai să fi fost funcționari, joacă în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
i-am răspuns, eu nu sânt deprins a vâna dobitoace care vorbesc. Tu ești năzdravan de bună samă! '' "Ba nicidecum - adăogi el - eu sint un bătrâne iepure a lui Donici". Zău nu mai era de vorbă, rămăsesem încremenit. Mi-am zvârlit pușca și m-am închinat lui cu multă plecăciune: i-am cerut iertăciune că nu l-am cunoscut, bănuindu-l că se pusese în primejdie de a se face ostropăț. "Și pentru ce acest dezgust de trăit? " îl întrebai. "Of
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
când o să dispari tu din fața ochilor mei secătuiți? Până și lichidul lacrimilor mi s-a îngroșat ca smântâna, pentru că tu m-ai cântărit cu o parșivă de socoteală cerească, și prin cea de-a doua gaură a ta m-ai zvârlit în lume. Când o să trebuiască în sfârșit mămicuța mea cea dumnezeiască să muște din pâmântul viermănos? Și când o să aibă în sfârșit voie micul Herrmann să se pișe zi de zi pe groapa iubitei sale mămicuțe? Pășește șchiopătând spre maică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
asta nu se află lege/ Ci doar îndemnuri - cine vrea alege,/ Doar sfatul nu-i ucaz; și prin urmare/ Se poartă cum îi place fiecare./ De poruncea Preasfântul fecioria/ Atuncea blestema și cununia./ Sămințe noi de nu s-ar mai zvârli/ Atunci fetia cum s-ar mai prăsi?/ Nici Pavel nu cutează să ne ceară/ Ce n-a cerut stăpânul său...[...]/ El dete doar îndemn la feciorie;/ și s-a ndurat de mi-a îngăduit/ Să mă-mpreun; vezi dar că nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet de a-l interoga în legătură cu pierderea suferită și de a-l provoca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asta nu se află lege/ Ci doar îndemnuri - cine vrea alege,/ Doar sfatul nu-i ucaz; și prin urmare/ Se poartă cum îi place fiecare./ De poruncea Preasfântul fecioria/ Atuncea blestema și cununia./ Sămințe noi de nu s-ar mai zvârli/ Atunci fetia cum s-ar mai prăsi?/ Nici Pavel nu cutează să ne ceară/ Ce n-a cerut stăpânul său...[...]/ El dete doar îndemn la feciorie;/ și s-a ndurat de mi-a îngăduit/ Să mă-mpreun; vezi dar că nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet de a-l interoga în legătură cu pierderea suferită și de a-l provoca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
hârjoane Și nici nu mă răsfăț În dulci oglinzi, Eu, crunt ciuntit, ce nu pot să mă-nfoi Pe lâng-o nimfă legănată-n șolduri; Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la trup de firea necinstită, Ne-ntreg și scâlciat prea timpuriu Zvârlit În lumea ce respiră, și-Încă Așa pocit, scălâmb, că pân’ și câinii Mă latră când pășesc șontâc pe drum; Da, eu, În piuitul slab al păcii, Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel Decât privindu-mi umbra lungă-n
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
bărbăția-mi într-atît, Ca aste lacrimi, izbucnindu-mi far' să vreau, Te-nvrednicesc lor. Vifor asupra-ți, cețuri! Rănile vii din părintesc blestem Străpungă-ți orice simt. Bătrîni, proști ochi, De plîngeți iar de-aceasta, am să vă smulg Și zvîrl cu apă care-o revărsați Să înmuiați țarina. Ce-am ajuns! Așa să fie. Am o altă față, Ce-i, sigur, blîndă, mîngîioasa. Cînd Va ști de tine-acestea,-n unghii-ți va Sfîșia lupeasca față. Vei vedea Că-mi reiau
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a privit sumbru, m-a împuns cu limba ei Că cea de șarpe, -n inima adînc. Toate-adunate-n ceruri, răzbunări Să-i cadă-n capu-ingrat! Lovește-i oasele, Aer infect, cu-nțepenire! CORNWALL: Pfui, șir, pfui! LEAR: Fulgere iuți, foc orbitor zvîrliți În ochii-i trufași; i-otrăviți frum'sețea, Cețuri de mlaștini, ce se-absorb de soare, Pentru-a cădea și-a-i nimici trufia! REGAN: O, zei slăviți! Așa ai să-mi urezi Și mie-atunci cînd furia te-o prinde
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lovirea crîncenei furtuni, Cum capul gol și coastele ieșite, Zdrențele rupte, găurite v-apără De vremuiri că asta? O, m-am îngrijit Mult prea puțin de astă. Ia-ți leac, pompă: Expune-te, sa simti ce nevoiașii simt, Să poți zvîrli tot ce-i prisos spre ei Și cerul să-l arăți mai drept. EDGAR (dinăuntru): Un stînjen jumate! Un stînjen jumate! Bietul Tom! BUFONUL (Ieșind în fugă din bordei): Nu intră, unchiule, e-un duh aici, ajutor, ajutor! KENT: Dă-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
fericiți pe el! REGAN: Zvîrliți-l, hai, pe porți, și să-și miroase Drumul spre Dover. (Un slujitor iese cu Gloucester) Cum te simți? Ești palid. CORNWALL: Am fost rănit. Vino cu mine, doamnă. Afară da mișelul orb! (Arătînd trupul Slujitorului) Zvîrliți ast sclav Pe bălegar. Regan, pierd sînge mult. Și-s la netimp rănit. Dă-mi brațul. (Iese Cornwall, condus de Regan) SLUJITORUL 2: Nu-mi va păsa de răul care-l fac, Dacă-acest om prosperă. SLUJITORUL 3: Ea de trăiește
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
see your way. GLOUCESTER: I have no way and therefore want no eyes; ACTUL IV SCENĂ 1 (Pîrloaga. Intra Edgar) EDGAR: Mai bine-așa, si sa te știi-n dispreț, Decît și în dispreț și lingușit. Cel mai de jos, zvîrlit de soarta lucru, -N speranță-i încă, nu trăiește-n frică: Schimbarea cea de plîns e din mai bine; Ce-i cel mai rău se-ntoarce-n rîs. Deci, bun venit, Tu aer insubstanțial ce-mbrățișez! Nenorocitul ce-ai suflat
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Edmund? Nu puteai Să-i duci poruncile verbal? Probabil, Ceva ce, nu stiu te-oi iubi nespus, Lasă să-i rup pecetea. OSWALD: Doamna, măi degrabă-aș... REGAN: Știu că stăpîna-ți nu-și iubește soțul, Sînt sigură; ultima dată-aici Zvîrlea ocheade și priviri cu tîlc Lui Edmund. Știu că tu-i ești confident. OSWALD: Eu, doamna? REGAN: Vorbesc cu chibzuința: -i ești, o știu, Așa că dau-ți sfat, ia notă de-asta. Soțul mi-e mort; eu și-Edmund ne-am
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
gata Să dovedească-n inima, cărei vorbesc, Ca minți! EDMUND: Prudent ar fi de nume să te-ntreb, Dar fiindcă te-arăți mîndru și războinic Și vorba-ți are suflul bunei-creșteri, Tot ce precaut aș putea pretinde Prin legi cavalerești, zvîrl cu dispreț; Ți-arunc trădările-ndărăt pe cap, Minciună infernală-n inima ți-o vir; Dar fiindcă trec pe-alături nerănind, Aceasta spadă-ndat le-o face drum, Unde-or rămîne-n veci. Trompeți, vorbiți! (Trompete. Ei se bat. Edmund cade.) ALBANY
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
eșec. Ca atare, exultanta stare de spirit produsă de iubirea față de Bizu o face pe Mili să regăsească cu bucurie târgul și moșia de la Rădeana, "cu eleșteul de la mijloc plin de crapi lacomi ce se aruncau la bucățelele de pâine zvârlite de pe pod". Eleșteul constituie, de fapt, o altă "oglindă" menită a reflecta, vom vedea, imaginea cuplului primordial, în care se regăsește mereu "Bârzulica", visând cu ochii deschiși la povestea de amor a Luțicăi cea "ră de muscă", proprietara de altădată
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Giniolei un exemplar. Cînd voi veni la librărie am să-ți cumpăr una ca s-o ai de purtat. ,,Dăinuiri dăneștene“ - Editura Junimea 1977 Soției mele, Eugenia Buraga Muiere, muiere... Fu zgăul tău leagăn vlăstarelor noastre... Fu mreajă prea înmiresmată zvîrlită în calea simțurilor mele... De sîrgul ciolanelor tale o strachină veche se umple cu bruma poftită la ceasuri cînd vlaga din trup - încercată - sleiește... Spre dînsa mă cheamă un zvon legănat între buzele tale... Ce vînturi nebune mă mai frămîntau
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
săraacu). îl mîngîie, îl netezește cu palma de-a lungul spinării și de năzărite gunoaie îl curăță, curăță și întruna îl tot netezește. La urmă se scoală cu dînsul în brațe și întraripîndu-și gîndirea din vraja cuvintelor de ,,să trăiască“ zvîrlite cu inima plină de cel care i l-a vîndut, o pornește grăbit cătră casă. Lanțug mititel dacă are purcelul, rămîne și pe mai departe în mîinile celui de vinde, că rău este cînd, împreună cu vita, măriți și frunghia, ori
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
întâmplat la noi cu bărbații născuți, să spunem, între 1800 și 1830, și pe care-i putem numi "generația de la 1848". Erau doar o mână de oameni însă luptau ca mânați de o credință nețărmurită în destinele țării lor. Au zvârlit ca pe niște vechituri, obiceiurile, instituțiile, până și vocabularul impuse de o putere străină, au sorbit cu nesaț din izvoarele culturii apusene; au adoptat instituții noi, au înnoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatură de valoare universală, au
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]