1,157 matches
-
fi vrut s-o mai facă din când în când, aproape că recunoscu în sinea ei, cum și-o spusese în destule nopți înainte de-a adormi, înfășurată într-o excitație umedă. Îi plăcuse să poarte uniforma aceea neagră și zveltă, iar puterea deplină pe care-o avea asupra masculului care-i săruta cizmele, care se zvârcolea și urla la fiecare șfichiuire, o îmbăta acum, în amintire, pe cât o contrariase în realitate. Intrară în tindă și apoi în odaia cea mare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochii mari și cafenii goi de orice expresie. O negresucă își împletea o panglică în părul creț și rebel. Ieșiră. Umbreluța de dantelă roșie a Ceciliei bătea acum aproape în vișiniu. Așteptară să treacă pe caldarâmul trandafiriu un taxi. Negri zvelți, îmbrăcați în zoot-suits de ultimă modă, aruncau câte o ocheadă Ceciliei, care privea doar înainte, abia clipind din genele exagerat de lungi. Cît timp mai avem?" întrebă bătrâna, care în toată acea după-amiază încercase să-și stăpânească neliniștea, căci fata
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-ar tîrî prin tubul solzos al unui fir de păr, Vasile înainta pe culoarul ce se curba ușor, dar tot mai pronunțat, pe când pereții deveneau tot mai sticloși și mai sidefii iar scopiții de la mese mai înalți și mai zvelți, păs-trîndu-și pe fețe, însă, aceeași teroare sfântă. Călăuza sa, enigmaticul Mr. Swan, se topea într-un fel de uitare. De câte ori îl mai privea, Vasile era uimit de schimbările de pe chipul lui: nu mai putea spune, de pildă, ce culoare aveau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu oameni. Și ea se ivise pe lume mare și voinică, fusese mai năltuță decât mai toate fetele până pe la șapte ani, după care oasele ei refuzaseră să mai crească. Făcuse sâni tari și frumoși și șolduri rotunde pe trupușorul zvelt de fetiță și, cum de mică fusese luată la gimnastică, trupu-i atinsese o desăvârșire de statuie caldă și generoasă. Nu mai era fată de la treisprezece ani. Chiar de prima dată-i plăcuse atât de mult pieptul neted al băieților, încît
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dintre care una ținea în brațe un băiețel de vreo doi ani. Cea care-l ținea pe brațul stâng, uitîndu-se la el ca la o minune, giugiulindu-l și ciupindu-l de sub bărbie din când în când, era neobișnuit de zveltă, cu sâni elastici și mari, bine conturați prin rochia cu imprimeuri, și purta o bască frez, cochetă, peste buclele coafate modern. Era fardată cam strident, cu codițe lungi de rimei în prelungirea ochilor și cu forma de inimioară a gurii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
desfăcu cu briceagul și-ncepu să bea, așteptând ca amicul său să se de-machieze. Acesta-și lepădase țoalele de marmură moale și stătea acum, doar în slip, cu capul și brațele albe, ceea ce dădea restului trupului său de tânăr zvelt și puternic o carnalitate uimitoare. Fiecare aluniță, fiecare pliu al pielii, fiecare coș de pe spate și firele de păr fin de pe șale păreau miraculos de omenești acum, când tânărul își lepădase atributele statuare. În comparație cu capul încă în întregime de piatră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stă la pîndă! Stin se hotărî să se ferească din calea acestui frate ostaș. Privi peste mulțime și întîlni ochii Mariei. Și ea îl căuta. Porni spre stejarul unde se întîlneau de obicei. Maria nu avusese Ciumă. Deși trupul ei zvelt nu o arăta deloc, era ceva mai în vârstă și făcea parte din grupul de femei care le fuseseră mame pe timpul copilăriei. Acceptase benevol să se infecteze numai pentru a putea avea grijă de ei. După ce copiii crescuseră, multe dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
face slab, îi anulează câteva dintre avantajele strict necesare într-o misiune atât de delicată și de periculoasă precum era cea din Abație. Ziua dezvăluia mai mult din înfățișarea femeii decât apucase el să vadă în holul Abatelui. Era înaltă, zveltă, probabil ceva mai în vârstă decât Rim, dar anii nu îi estompaseră cu nimic aerul distins și calm. Fața smeadă îi era întinsă și lină, cu trăsături uniforme și nu foarte pronunțate. Chipul ei era totuși puternic, într-un fel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-l cu privirea: în ochii ei se citeau hotărâre și o uimire fără cuvinte. — E o mare onoare pentru mine, reuși să-i răspundă, înainte ca ea să-i întoarcă brusc spatele, fugind înapoi lângă protectoarea sa. Admirându-i silueta zveltă ce se îndepărta iute, pentru a se pierde repede în furnicarul războinicilor, simți născându-se în sufletul său și umplându-l cu totul o forță misterioasă și puternică și știu că avea să învingă - fu sigur de asta. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cap gepid, un anume Ardarich. Nu mă întreba unde și când. Dar de ce Balamber îmi dă atâta atenție? Ea ridică din umeri: Nu știu, o să-l întrebi pe el. Spunând acestea, se întoarse, trecu peste câteva trupuri și, cu pas zvelt, se îndepărtă. Sebastianus urmări, pe cât putu, cu privirea silueta sa subțiratică, în timp ce trecea fără prea mare atenție printre femeile cuibărite pe jos. O auzi bătând în ușă ca să i se deschidă din afară și apoi bufnitura ușii ce se închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecerea atâtor oameni, câteva potârnichi își luară zborul razant cu pământ, cu câteva bătăi zvâcnite de aripă, în vreme ce tăcerea cobora între copacii dimprejur. Profitând de spațiul oferit de întinderea de iarbă, Sebastianus își șfichiui calul și se apropie de silueta zveltă pe care o vedea când și când apărând în mijlocul grupului de războinici robuști. Dar când căută să găsească un loc printre ei, ca să se poată apropia de tânără și să-i vorbească, ei se strânseră, iar un colos blond agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o expresie nehotărâtă, dar imediat încuviință. — Bine! Veniți cu mine! După ce dădu câteva ordine supușilor săi, luă felinarul din mâna tânărului subordonat și astfel o porni pe traseul de rond, deschizând drumul noilor veniți. în timp ce cobora scara cu pași zvelți, căută să se justifice: — Trebuie să înțelegi, Prefectule, omul ăsta nu se odihnește niciodată, nu trăiește decât ca să salveze cetatea asta. Sunt convins că, dacă nu ar fost el, cetatea deja s-ar fi predat. Se consumă în fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alteia; drumurile șerpuite se întind până în depărtare, îngrămădite de garduri și livezi; dealurile înconjoară satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră ninsă în noaptea de Crăciun. Timpul a trecut repede, iar cuvintele bunicului au rămas vii în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
alteia; drumurile șerpuite se întind până în depărtare, îngrămădite de garduri și livezi; dealurile înconjoară satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră ninsă în noaptea de Crăciun. Timpul a trecut repede, iar cuvintele bunicului au rămas vii în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a face cu asta. Cu siguranță că existau, în Suedia ca și oriunde, burghezi neîncrezători și închiși. Îmi reveniră în memorie filme de Bergman, cu neveste severe cu guler înalt. Predecesorul meu avea bun-gust. Ea avea aerul scandinavei visate, înaltă, zveltă, blondă cu ochi albaștri, trăsături asortate la delicatețea generală. Cel mai grozav era că, fără s-o știe, era soția mea. Zâmbii terminând de mâncat. Ce situație delicioasă. Nu-i știam prenumele. Mă dusei să fumez o țigară în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sfâșietoare arătau că nu era o creatură obișnuită, de altfel, frumusețea Ei nu era naturală: Se înfățișa ca o priveliște din visul unui opioman... Ea făcea să urce în mine ardoarea dragostei pe care o împrăștie mandragora. Cu silueta Ei zveltă, cu liniile suave alunecând de-a lungul umerilor, brațelor, sânilor, pieptului, coapselor, pulpelor, părea abia smulsă din îmbrățișarea perechii Sale: ca mandragora-femelă separată de mascul. Purta haine negre chinezești, uzate, care I se lipeau de corp. În timp ce O priveam, Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Amor cu umbre blânde, vis dulce fără somn Al minții noastre-orbite înveselitul Domn. Un murmură fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu bate din aripe răcori Ci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fără somn Al minții noastre-orbite înveselitul Domn. Un murmură fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu bate din aripe răcori Ci stă-nvălit în noapte și-nbălsămit respiră Precum respiră cerul din marea ce-l admiră. 2254 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, un miros fără flori, Un vânt care nu bate din aripe răcori Ci stă-nvelit în noapte și-nbălsămit [respiră] Precum respiră Eol în diafana-i liră. MAIO
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noi împodobite: Părem mult fericite păstorițe, C-a fericiților ni-i ocuparea, Făcem cununi. Aceasta cu flori varii S-îmflă din ce în ce sub mâna mea, Iar tu, cu simț mai nalt, suflet mai mare, Ales-ai laurul delicat și zvelt. [PRINCESA] Ramurii care-i împleteam pe gânduri Ele-au găsit un cap de ele demn Grată le-așez pe fruntea lui Virgil. [ELEONORA] Iar eu - cununa-mi veselă și plină Apăs pe fruntea mastrului Ludvig: El, cu-a lui glume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un taxi pînă acasă, dacă află Delfina pe unde umbli tu la ora asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
obsesii. Departe de publicitatea atâtor confrați copleșiți de lauri și larmă, solitarul Sábato rămâne mandatarul de Înaltă spiritualitate creatoare a adevărului „specific și dureros omenesc”, cunoscut sub numele de suflet, zona „prăpăstioasă și Întunecată” din care s-a ridicat granitul zvelt și tăios al durabilei sale mari opere de romancier. Forța creației autentice, ca originală sinteză de har, sacrificiu și luciditate, semnifică totdeauna surpriza unei superbe izbânzi omenești, chiar și (poate, tocmai) când se Înalță din Întuneric și asprime. Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
OK. Seara următoare am ajuns și eu la colegiu, pentru cina de bun venit, programată În Rhinebeck, orășelul din apropiere, la excelentul restaurant Beckman Arms, „hanul cel mai vechi din Statele Unite”, cum scrie pe firmă. Cuplul Tabucchi era scund și zvelt, mediteranean, aș zice. În asprimea fizionomiei citeam prudență și concentrare. Doamna arăta o reținută politețe aristocrată, dacă nu și regală („de Lancaster”, aveam să glumim, ulterior), scriitorul fuma continuu, Încercând să domine o pulsație interioară intermitentă și vivace. Nina, colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
peste piept, e prea caricatural. Ratează o măsură. Menține tensiunea. Răsucește-ți capul spre fereastră, apoi spre ușă, acum vorbește. Ea îi urmează indicațiile regizorale, improvizând în același timp. E într-o bluză albastră, simplă, trupul ei e înalt și zvelt. E plină de dorință, dar totuși vulnerabilă. Asistenții șoptesc între ei. Zhang Min nu zâmbește, nu mai spune nimic altceva. După ce Lan Ping a terminat, regizorul trimite un asistent să-i spună că o așteaptă în camera verde. Domnul Zhang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scoate în oraș și încearcă să o relaxeze. O duce la galerii de artă, magazine de antichități, librării, concerte și lecturi de poezie. Își privesc reflecțiile din vitrinele pe lângă care trec pe stradă. Sunt un cuplu frumos. Amândoi înalți și zvelți. Apreciază faptul că el nu râde niciodată de greșelile ei. Știe și ea că uneori își exagerează deșteptăciunea. Apreciază faptul că el se abate de la firea lui și nu ia în seamă atunci când ea minte din cauza jenei. Tang Nah e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceva de mile de la Luo-chuan la Yenan. Dimineața e rece. Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac gri. O curea îi încinge mijlocul. Trupul ei zvelt seamănă cu o salcie. Are părul prins sus cu panglici albastre, în două cozi lungi, împletite. Cărând gențile, ea și Xu se îndreaptă spre camionul lor. Chiar dincolo de el, sunt oprite alte trei vehicule bătute de vreme. Una dintre mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]