7,223 matches
-
bâzâi mai puternic : -Hâââ! Nu vreau acasăăă! Hâââ! Vreau după bolindeți! Vreau bolindețiii! Hâââ! Atunci Ilie a ridicat bățul și s-a luat după mine: -Stai, mă, să-ți dau eu bolindeți! Stai să-ți dau bolindeți! Instinctul conservării mă puse în mișcare. Alergam pe mijlocul uliței, prin mocirlă și băltoace, strigând disperat : -Să nu dai! Nu da! Nu da! După ce mă fugări, Ilie se întoarse la ceilalți și toți plecară râzând, dispărând în întuneric. Rezemat în băț, plângeam deznădăjduit. -Ce mă fac
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
încât hotărâră să nu ia în seamă acele vorbe. Poporul Vălului trăise aproape o sută de ani sub dominația colonială franceză și, ca urmare, membrii săi acceptau fără nici o rezervă că, în privința tehnicii, civilizația franceză era foarte avansată, capabilă să pună în mișcare vehicule fără tracțiune animală, să facă să zboare avioane gigantice sau chiar să facă să apară pe un mic ecran imaginile unor întâmplări care se petreceau departe, dar de aici și până la un instrument care să le permită să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acest incident mă va obliga să reflectez asupra adevăratelor mele priorități - oftă. Cu toate că, după ce-o să se termine totul, probabil conștiința mea o să se liniștească și la anul voi accepta din nou slujba asta... Era încă noapte când Nené Dupré puse în mișcare elicea, se asigură că încărcătura era bine stivuită, bău până la fund o ceașcă de cafea caldă și tare și, legându-și centura de siguranță, se pregăti să decoleze. Nu avea nevoie de lumină, indiferent de direcția în care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când văzu că nu se mai străduiau să strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei mergeau spre nord, iar ceilalți, spre sud, cu vădita intenție de a se regrupa și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
brațul și, în timp ce bolborosea ceva, făcu un semn hotărât, indicându-le să avanseze: — Ce-o vrea Dumnezeu! Apoi strigă din răsputeri: — Desfășurați-vă! Repetă ordinul prin radio, pentru ca al doilea grup, care aștepta pe partea cealaltă a muntelui, să se pună în mișcare în același timp. Începea asaltul. Fiecare pas părea o victorie, deoarece fiecare dintre ei era convins că el și nu celălalt era ținta aleasă de dușmanii lor nevăzuți; și erau pe deplin conștienți că aveau de-a face cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceea ce hotărăște el. — Ai dracului tuaregi! - exclamă Nené Dupré. M-am săturat până peste cap de năravurile voastre! Eu o întind! Împinse pasagerii, ca să se așeze cât mai comod posibil în elicopter, își ocupă locul și, câteva clipe înainte de a pune în mișcare rotorul, arătă cu degetul direct spre Gacel, cu un gest prietenos. — Ești cel mai încăpățânat tip pe care l-am cunoscut vreodată! Dar mi-a făcut plăcere să te cunosc. — Și mie la fel! — Baftă...! O să aveți multă nevoie! — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un parc unde se așezaseră pe o bancă plină de grafitti. Fuseseră tăcuți la început, uimiți că fuseseră puși de întâmplare unul lângă altul. Parcă ar fi așteptat ceva să le cadă din cer direct în cap și să le pună în mișcare limbile înnodate de timiditate. Ceva extraordinar se petrecea în aer. Era ca și cum cineva care se ocupă cu aranjatul destinelor luase sufletul care se odihnise peste Rudi, lăsându-l să cadă peste tânărul Natanael. Acesta se simțise brusc înviorat, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
desprinse încet de copacul lângă care se adăpostise și porni în direcția unde credea el că se află corturile. Dezorientat fiind, considera că, în orice parte ar merge, oricum era mai bine decât să stea pe loc. Cu cât se punea în mișcare mai repede, cu atât era mai bine. Se îndepărta de locul acela și implicit de tâlhari. Pășea atent, având grijă să nu scoată nici cel mai mic zgomot. Faptul că era în picioarele goale constituia un avantaj. Se gândi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că stăm degeaba. Țiganul dădu a lehamite din mână și îl bătu pe umăr pe cel de alături, făcându-i semn să pornească la drum. Să știi că nu plecăm departe, domnule polițist! adăugă el înainte ca atelajele să se pună în mișcare. Ne oprim cum ieșim din munți. Rămânem acolo și așteptăm rezultatul... anchetei voastre. Astă noapte am mai pierdut pe doi dintre ai noștri. Nu știm ce s-a întâmplat cu Strugurel și Burcilă, dimineață nu i-am mai găsit. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
joc. Fiecare fișic de jetoane pe care îl așeza în cutie era salutat cu urale, iar picolițele se grăbiră să umple cu șampanie cupele jucătorilor ca să acopere perioada cât jocul era întrerupt. Faites vos jeux! rosti într-un târziu crupierul punând în mișcare roata ruletei. În afară de norocosul jucător, nimeni nu schița nici un gest. Acesta sorbi îndelung din pahar, după care plescăi satisfăcut din buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu un huruit surd, grohotișul mărunt se pusese în mișcare. Întregul versant o luase la vale, târându-l și pe Cristian odată cu el. Deși știa că nu face bine, pentru că fiecare mișcare amplifica și mai mult alunecarea pietrișului, începu să dea din mâini și din picioare. Încerca să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuprinde din cap până-n vârful dege telor de la picioare. Era singur acolo, cu bestia descătușată. Cu ochii pe gura grotei, căută pe pipăite cheia de contact pe care nu reușea să o răsucească. În sfârșit, motorul tuși scurt și se puse în mișcare. Ușurat, băgă în viteză și eliberă ambreiajul. Mașina porni brusc, dar nu apucă să parcurgă mai mult de un metru înainte de a se opri ca și cum s-ar fi lovit de ceva. Oricât se strădui, motorul se încăpățâna să nu pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi plecat cineva în căutarea acestora înainte de primele ore ale dimineții zilei urmă toare. Cu puțin noroc, poate nici atunci, având în vederea că însuși comandantul se afla în mâinile lor. Nu avea cine să-i organizeze și să-i pună în mișcare. Desigur că aceasta nu era decât o ipoteză, dar avea cel puțin cincizeci la sută șanse să fie adevărată, putea să o ia în calcul. Unde mai pui că, oricum avea nevoie de o momeală în interiorul capcanei pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâinile în sân, privind cum el îi suflă afacerea de sub nas. Bătrânul lup mai avea încă colții suficient de ascuțiți astfel încât să poată mușca destul de periculos. Tocmai din acest motiv îi pregătise debarcarea imediat ce trenul cu cherestea urma să se pună în mișcare. Mai avea de rezolvat două chestiuni sensibile, după ce reușea să prindă bestia în capcană. Prima, și cea mai dificilă, o reprezenta Vlad Mihailovici, iar a doua, comandantul poliției din Baia de Sus. Intenționa să părăsească micuța localitate de munte cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va întoarce la bază aducând cu el containerul metalic care trebuia încărcat în vagonul ce aștepta cuminte pe linia de cale ferată. Va telefona la gara din Baia de Sus, anunțând că garnitura este gata de drum și, odată trenul pus în mișcare, nici el nu mai trebuia să rămână pe loc. Pentru oricine ar fi pus întrebări, era plecat să supravegheze încărcarea cherestelei pe vapor, împreună cu Vlad Mihailovici, care deja pornise într-acolo. Era un plan pe care îl considera fără cusur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Napoleon instituie în Franța o economie de război și vinde Louisiana Statelor Unite contra sumei de 15 milioane de dolari; în același an, împăratul refuză o invenție pe care i-o prezintă un mecanic american, Robert Fulton: folosirea aburilor pentru a pune în mișcare un vapor. împăratul nu-i vede vreo întrebuințare militară. în 1807, în timpul bătăliilor de la Eylau și Friedland, Fulton, întors în Statele Unite, construiește aici primul vapor cu aburi, „Clermont”. Englezii pun imediat invenția în aplicare. în 1814, în plin război împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
atac fulger împotriva Occidentului, inițiat de un stat cum ar fi Iranul în alianță cu Pakistanul, ambele fiind puteri nucleare islamice. Nici o instituție n-ar fi în acel moment în stare să negocieze un compromis sau să oprească angrenajul fatal pus în mișcare. Lumea ar deveni un imens câmp de bătălie în care s-ar ciocni națiuni, popoare de mercenari, teroriști, pirați, democrații, dictaturi, triburi, mafii nomade și grupuri religioase, care s-ar lupta unele pentru bani, altele pentru credință, teritoriu sau libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unul se putea jura că nu mergea pe drumul care trebuia, asta nu trebuia să se pună pe seama devierilor de caracter politic, ci pe seama unor scuzabile excese alcoolice. La trei fără trei minute motoarele vehiculelor care alcătuiau caravanele au fost puse în mișcare. La trei fix, așa cum fusese prevăzut, începu retragerea. Atunci, surpriză, uimire, minune nemaivăzută, mai întâi dezorientarea și perplexitatea, apoi neliniștea, apoi frica își înfipseră ghearele în gâtul șefului statului și al șefului guvernului, ale miniștrilor, secretarilor și subsecretarilor, ale deputaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și ei, prin glasul meu, aceștia, mă refer la guvern, care nu de puține ori v-au cerut, ce spun eu, v-au rugat și implorat să vă corectați încăpățânarea malițioasă, al cărei ultim sens, în ciuda uriașelor eforturi de investigație puse în mișcare de autoritățile statului, și astăzi, din nenorocire, se menține de nepătruns. Secole de-a rândul ați fost capul țării și mândria națiunii, secole de-a rândul, când în momente de criză națională, de suferință colectivă, poporul nostru s-a obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar însemna că aveau și înainte. Prim-ministrul dădu deoparte ziarele din fața lui și spuse, Toate astea mă fac să-mi amintesc de vechea poveste a ucenicului vrăjitor, acela care nu a știut să oprească puterile magice pe care le pusese în mișcare, Cine este, în acest caz, în opinia dumneavoastră, domnule prim-ministru, ucenicul vrăjitor, ei sau noi, Mă tem serios că ambii, ei au apucat pe un drum fără ieșire și nu s-au gândit la consecințe, Iar noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
explicația înrudirii dintre orbirea generală de acum patru ani și aceasta, majoritară, de acum. Vexarea ministrului de interne a constat în a fi nevoit să asiste, neputincios, cum, sub pretextul unei urgențe naționale ce nu putea fi neglijată, prim-ministrul punea în mișcare, pe deasupra și cu acordul forțat al președintelui republicii, mașinăria mediatică, care, înglobând presa, radioul, televiziunea și toate celelalte mijloace de exprimare scrise, auditive și vizualizabile disponibile, fie subordonate, fie concurente, trebuiau să convingă populația capitalei că, din nenorocire, era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gândesc să renunț la ceea ce s-a hotărât în consiliul de miniștri, continuu să consider că este obligația mea să mă adresez personal națiunii, Domnule președinte, vă rog să mă credeți că n-are rost, acțiunea de lămurire este deja pusă în mișcare, nu vom întârzia să obținem rezultate, Chiar dacă ele sunt gata să apară de după colț poimâine, vreau ca manifestul meu să fie lansat înainte, Bineînțeles că poimâine este un mod de a spune, Păi, atunci cu atât mai bine, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
teamă să nu fac zgomot și să nu o trezesc pe Clămence. M-am așezat în fotoliu, pe care încă-l am și care adesea mă duce cu gândul la o mână mare și moale în care mă cuibăresc. Am pus în mișcare în minte tot ceea ce îmi spusese Josăphine. Am închis ochii. La răsăritul soarelui am plecat. Clămence se sculase, ne făcuse o cafea fierbinte și ne pusese vin cald într-un bidonaș. De la ușă, ne-a făcut cu mâna, iar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se pricepea și el la cuvinte. Precum Mierck. Sau Destinat. Dar el folosea cuvintele pentru a spune lucruri frumoase. Le rostogolea cu limba surâzând și, dintr-odată, un nimic părea o minune. Probabil că asta îi învață la seminarii: să pună în mișcare imaginația celor ce-i ascultă cu câteva fraze meșteșugite. Îmi povesti despre grădina lui, care nu putea fi văzută din cauza zidurilor înalte care o-nconjurau în spatele presbiteriului. Îmi vorbi despre margarete și spânz, despre petunii, garofițe de grădină și floarea-vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
până se convinge, trebuie să... phui! Gândul în sine la o relație intimă cu doamna Popa îl făcu pe domnul Popa să scuipe în fața găleților cu flori. Își aprinse o țigară să-i treacă gustul rău din gură. Fumul îi puse în mișcare rotițele invizibile de sub chelie. Ce pot ăia să vrea de la el? La urma urmei l-au avut acolo, cu ei, de furat nu i-au furat nimic, de bătut nu l-au bătut, l-au întrebat dacă vrea cafea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]