1,887 matches
-
spectacolul și noi stăteam cuminți privindu-ne cu coada ochiului, fără a îndrăzni să ne vorbim. Regret că nu-mi mai amintesc cum se intitula acea piesă de teatru. Era un fel de avanpremieră. Dacă mi-aduc bine aminte, era pusă în scenă de Dan Nasta și textul era semnat de unchiul meu, Emilian Malciu, pe o temă istorică consumată pe vremea Doamnei Stanca. Era interzis să apară numele său ca autor, pe motiv că fusese deținut politic. Eram furat de atmosfera aceea
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
nu-mi amintesc prea bine, obișnuiați să antrenați și fetele, formând echipe mixte ? Doar voi puteați face asta ! 6. SERATA CULTURAL-DISTRACTIVĂ Ne plăcea să ne întâlnim după ore, foloseam orice prilej s-o facem. Pregăteam o serată de recitări , sau puneam în scenă scurte dramatizări, grupul coral era gata în orice moment, așa că nu era greu să organizăm activitatea, care se termina cu dans. Și cine mai știa să se bucure ca noi ! Cele două ore treceau ca vântul și ca gândul ! 7
MĂRȚIȘORUL MEU de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376791_a_378120]
-
an, într-o fabulă de Grigore Alexandrescu, eu l-am jucat pe Curcanul cel frumos, țanțoș și... fricos! Și-mi amintesc ce costume grozave ne-a furnizat atunci unul din teatrele bucureștene bine cunoscute! În clasa a șaptea s-a pus în scenă „Chiriță în Provincie” a lui Vasile Alecsandri, cu câțiva colegi și cu o prietenă bună de-a mea în rolul titular, interpretat cu un talent deosebit; piesa a avut un succes răsunător. Într-o vară la Predeal, unde plecăm adesea
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
Acasa > Poezie > Credinta > FERMECĂTOARE URSITOARE ! Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Am văzut multe Legende (prin Scenariști și Regizori, puse în scenă) Și jucate, de profesioniști Actori ! Dar ce-am văzut la Slatina, în "Ursitoare fermecate" Întrece peste măsură piese de gen mult adulate ! Nu vă grăbiți cu eticheta că sunt "Actrițe amatoare" O fac cu-atâta dăruire, dând lecții și sub
FERMECĂTOARE URSITOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377761_a_379090]
-
despre acesta, prin [189] cunoașterea operelor specifice națiunii indiene, a fost destul de înaltă. S-au descoperit din nou cunoștințele, înțelepciunea, cultura índică și operele din epoca de aur. William Jones a studiat primul poemele din această perioadă. Cînd englezii au pus în scenă la Calcutta piese de teatru, un brahman a observat că există asemănări cu ale lor. Jones și-a îmbogățit astfel cunoștințele. În acest entuziasm al descoperirii unor comori noi, cultura indiană a fost așezată pe o treaptă foarte înaltă și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
propriile distanțe față de tradiția "mioritică", însuși Eliade este recucerit de tentația sublimului filosofic al Mioriței. Rămîne însă problema relației românilor cu istoria, o istorie a cărei absurditate se realizează de-a lungul unui spațiu aproape blestemat de soartă. Miorița, care pune în scenă acceptarea sorții de către cioban, este o formă de răspuns colectiv la teroarea istoriei: "Eroul mioritic a reușit să găsească un sens nenorocirii sale, asumîndu-și-l nu ca pe un eveniment istoric personal, ci ca pe un mister sacramental. El a impus
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
voi nu vreți nici măcar să auziți vorbindu-se de el. Pentru voi, el n-are nume, nici nu există, pentru că aceasta este o țară barbară. O disprețuiți, pentru că este cuptorul care a aruncat în Occidentul vostru hoarde de barbari." Spectacolul pus în scenă de acest autor este o frescă a istoriei și a naturii, realitățile sociale sînt negate, iar țăranul, erijat în figură simbolică a poporului, este scos în afara mediului său socio-economic. În cîteva rînduri, Brătianu evocă nașterea unei națiuni apărute, inocent, la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Michelet din Le Peuple face posibilă această schimbare, fiindcă în direcția oferită poporului francez revoluționar românii recunosc propriile lor direcții. Bălcescu făcea cunoscut acest program încă din 1844, în Propășirea, unde afirma că românii sînt un popor de țărani-soldați. Michelet punea în scenă o Franță constituită din cetățeni, mici proprietari înarmați. A adera la această învățătură implica subscrierea la anti-rusismul climatului romantic francez și să iei parte la potențiala mobilizare ideologică și strategică anti-rusă. Una din temele esențiale ale dezbaterii de atunci asupra
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care îl conferă în ochii țăranilor revolta împotriva privilegiilor nobiliare. El se bate pentru o națiune nerecunoscută, națiunea română, împotriva unei națiuni nobiliare, ungurii. lancu va intra în legendarul românesc datorită poetului și filosofului Lucian Blaga și a dramei sale, pusă în scenă în 1934, va fi apoi consacrat de istoriografia epocii comuniste ca patriot și ca participant la răscoalele antifeudale. La începutul dramei sale, Blaga îl prezintă apărînd și rostind aceste simple cuvinte: "Eu sînt căpitanul vostru". Și cînd un țăran vine
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ediție franceză din 1889. Sub pseudonimul de Carmen Sylva, ea se inspiră din folclor, propune cugetările unei regine marcate de exilul pe un pămînt străin și celebrează acțiunea regelui reluînd sub formă epică episoade din războiul de independență. Poemul Calafat pune în scenă pe prințul Carol în miezul bătăliei: "Prințul este aici! Soldați, înfruntați moartea!" Gusturile lui Carol se îndreaptă spre colecțiile de arme, călătoriile sale ducîndu-1 spre Prusia natală. Nepotul său, Ferdinand, desemnat ca moștenitor în 1880, fiul fratelui său Leopold, născut
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fi constituit în cursanții acestei instituții) și să dezvolte în provincie școlile destinate minorității germane. Berlinul mizează pe mase și organizează spectacole. Cea mai mare reușită a sezonului 1938 este venirea la București a artiștilor de la Opera din Frankfurt care pun în scenă Tetralogia lui Wagner. De asemenea, Germania încearcă să controleze presa de mare tiraj: serviciile lui Goebbels și Rosenberg se infiltrează la ziarul Curentul, al cărui director, Pamfil Șeicaru, manifestă simpatii pentru regimurile de dreapta. Presa este plină de fotografii de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pronazist de la Viena este evacuat spre Altausse. Membrii lui sînt plasați sub protecția personală a lui Eichmann. Unii dintre ei, parașutați în Transilvania, vor încerca mai tîrziu acțiuni de rezistență anticomunistă. Pe de altă parte, istoriografia și amintirile participanților comuniști pun în scenă un 23 august care se integrează în istoria unei rezistențe și a unei eliberări europene. De altfel, eliberarea Parisului și a Bucureștiului a avut loc simultan. Este celebrată victoria forțelor progresului contra fascismului, Uniunea Sovietică a lui Stalin fiind călăuza
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
imensă gratitudine, pe care eu o împărtășeam, față de Uniunea Sovietică. Nu era vorba de vreo simpatie oarecare pentru comunismul sovietic, ci de convingerea că URSS ne-a salvat viața". Pe 23 august, comuniștii sînt, firește, prezenți. Regele, Coposu, Sănătescu îi pun în scenă: regele povestește că Pătrășcanu s-a arătat furios că arestarea lui Antonescu s-a făcut fără el. Sănătescu își exprimă încrederea în el, iar Coposu îl descrie ca pe un om elegant, sincer, intelectual, deschis spre dialog. Pătrășcanu devine rapid
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
martie, cu școala, la mitingul din Piața Stalin, cu drapele și portrete îndoliate. Totuși, acasă, în inimi renăștea o speranță". Imaginile zguduitoare, frica unora, speranța altora, au fost reluate în anii '70 de scriitorul Constantin Țoiu, în romanul Exclusul, care pune în scenă primirea veștii morții celui numit "tătuca popoarelor": "Auzise, pierdut în mijlocul aceleiași piețe, șuieratul locomotivelor planetei întregi care-și luau rămas bun de la marele defunct, acolo unde le-a surprins momentul solemn. [...] Femei îndoliate și palide îl plîngeau pe omul dur
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
înalt nivel, blocurile nu sînt altceva decît construcții sărăcăcioase, degradate înainte chiar de a fi terminate. Canalizarea apei este defectuoasă, electricitatea este raționalizată și mizeria mahalalelor ia locul sărăciei satelor. Propaganda românească se străduiește să creeze reportaje care, cu regularitate, pun în scenă imagini edificatoare ale unor sectoare: Ilfov, Otopeni. În exterior, dezaprobarea continuă, iar experiența sistematizării este anunțată ca o demolare progresivă, ca operă a unui tiran nebun. Problema sistematizării se întîlnește cu problema destinului minorităților. Observatorii străini stabilesc o legătură între
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu reproduceri după pictura mea cu "Zburători", atunci inima-mi s-a muiat și mai tare, îndemnîndu-mă să pun imediat mîna pe... creion și să scriu, cu o plăcere absolut nouă, despre necunoscutul încă Irinescu. Dacă ar fi să-i pun în scenă teatrală cartea, absurdul (urmuzian) m-ar îndemna să am în vederea scenariului chiar și antologia de versuri din prima jumătate a volumului, de un insolit aproape țicnit, dacă n-ar ieși "Fabricată în atelierele Irinescu", așa cum singur își pune firmă propriului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adecvat; * cultivarea sensibilității față de oameni și de probleme; * formarea abilității de a acționa conform unei anumite poziții sociale; * rezolvarea pozitivă a situațiilor-problemă; * formarea spiritului de echipă; * stimularea dialogului. În măsura în care elevii se vor identifica și vor înțelege personajele pe care le pun în scenă, vor fi capabili să evalueze propriile acțiuni, să înțeleagă și să învețe din situația simulată. Pentru că între jocuri și situația reală există întotdeauna o similitudine formală, ele pot fi aplicate ca tehnică atractivă de explorare a realității. Miron Ionescu și
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
nu s-a mai repetat. Opera va mai adună nu mai patru reprezentații înainte de a fi scoasă de pe afiș. În scrisoarea adresată de Verdi Contesei Giuseppina Appiani, imediat după premieră, acesta scria: ”Slavă Cerului, s-a comis. Alzira a fost pusă în scenă. Tare mai sunt cumpliți acești napolitani, dar în final au aplaudat. Bishop adunase un grup care cu orice preț ar fi dorit din tot sufletul să determine căderea operei. În ciuda acestui fapt opera va rămâne în repertoriu și ceeace este
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de înregistări sub conducerea lui Lamberto Gardelli, cu José Carreras (Stffelio), Sylvia Sass (Lină) și Matteo Manuguerra (Stankar) a realizat o primă integrală urmată de reprezentări sporadice, colo și colo, pentru că în Ianuarie 1993, Royal Opera House Covent Garden să pună în scenă opera Stiffelio cu Carreras și Malfitano. Metropolitan Opera House din New York a inclus în repertoriul ei din stagiunea 1997/98 o producție cu opera Stiffelio semnată Giancarlo del Monaco și avându-l ca protagonist pe Placido Domingo. Între anii 1985-1986
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public, de a juca cu sala aproape goală, Naționalul ieșean vede deschiderea către valorile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
deplânge, la modul general, violența din desenele animate actuale este oarecum nejustificat. Totuși, a ne întreba dacă nu cumva există un specific al violenței din desenele animate actuale - specific concretizat prin cantitate violenței, prin tipul de violență pe care îl pun în scenă, prin modurile cum este ea contextualizată sau, de ce nu, prin modul în care este identificată ca atare, ca violență, de către copii -, specific, care se poate constitui într-o problemă, atât teoretică, cât și socială prin urmările pe care le poate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
scenariul radiofonic în versuri Jocul fulgilor. În 1939, cu sprijinul lui N. Iorga, i se joacă piesa La furcărie pe scena Teatrului Ligii Culturale, iar în 1940, pe scena Teatrului Național Studio, poemul dramatic Dochia. În stagiunea 1967-1968, i se pune în scenă la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București piesa Miorița, care, publicată în 1966, constituie și debutul său editorial. Debutase ca poet în 1935, în revista „Ortodoxia”, cu poezia Pământ și cer. A colaborat la „Vremea”, „Gândirea”, „Dacia rediviva” (cofondator), „Convorbiri literare
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
Național din București, în 1894. Piesa, cu subiect „italian”, miza pe efecte violent teatrale - intrigă complicată, situații false, replici artificiale, reminiscențe ale spectacolului romantic. În 1916, tipărește Dochia și Meșterul Manole, piese dintr-o proiectată trilogie în versuri. Cea dintâi, pusă în scenă de Paul Gusty, în 1928, la Teatrul Național din București, marca cel mai împlinit moment al dramaturgului. Într-un text cu o frazare când apodictică și grandilocventă, când de o facilă sentimentalitate, filonul dramatic se pierde printre figuri istorice reale
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
Al. Rosetti analizează opera lui Mihail Sebastian, Amelia Gherson scrie despre Cehov, F. Aderca face cronica la spectacolele cu Nana, dramatizare după Zola de N. Kirițescu, jucată la Teatrul Ateneului, la dramatizarea lui I. Șahighian după Anna Karenina de Tolstoi, pusă în scenă la Teatrul Odeon, sau scrie despre spectacolele de la Naționalul bucureștean cu Seringa lui Tudor Arghezi. Tot F. Aderca prezintă cititorului român piesa Mașina de scris de Jean Cocteau, în vreme de Octav Șuluțiu comentează farsa lui Federico García Lorca, Nemaipomenita
APARAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
literară”, „Luceafărul”, „Ramuri” și „Viața românească”. De sub tipar îi ies o nouă ediție a Nopților la Ada-Kaleh (1970), culegerea de nuvele și schițe Trandafiri de octombrie și alte surâsuri (1971) și Fauna bufonă. Pseudozoologicon (I-II, 1972-1975). I-au fost puse în scenă și piesele Azi și Trenul de Adjud. Predase editurilor și o plachetă de versuri, Carmen miserabile, care s-a pierdut, o nouă versiune din Adorata (tipărită postum, în 1984) și romanul Esthera, apărut tot postum, sub titlul Fata de la Suza
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]