1,937 matches
-
Mihai Eminescu. Este reliefat caracterul irevocabil, chiar mistic, al dragostei Veronicăi, văzută ca o femeie superioară, capabilă de un sentiment mai presus de contingențele vieții, având și meritul de a fi intuit mai bine decât alții genialitatea poetului. Fericirea mea (pusă în scenă la Teatrul Național din București în 1939 și la Cluj în 1947) și Ana Ipătescu (piesă ocazională, publicată în 1983) sunt alte titluri de piese, alături de traducerile Ultima noutate din Ed. Bourdet, Montmartre din Pierre Frondaie sau Pasărea albastră din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
o evocare afectuoasă a personalității tatălui, acrobatul, care devine personaj într-o epică de factură parabolică, incluzând aluzii la contemporaneitate. Tot din lumea circului se inspiră și piesa pentru copii Vrăjitoarea Cik... la circ, reprezentând debutul în dramaturgie al autorului, pusă în scenă în 1986 la Teatrul Național din Cluj-Napoca și ulterior la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. SCRIERI: Spărgătorii de vitrine, Cluj-Napoca, 1984; Gigantica, Cluj-Napoca, 1988. Repere bibliografice: Mircea Muthu, „Spărgătorii de vitrine”, ST, 1984, 6; Constantin Zărnescu, Doi prozatori clujeni, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]
-
expresia literară cu romanul lui Cervantes, Don Quijote (1605), care, în tradiția romanului picaresc spaniol din secolul al XVI-lea realizează un tablou ironic și emoționant al societății spaniole. Aceeași inspirație barocă în prolifica operă teatrală a lui Lopede Vega, care pune în scenă marile principii ale Spaniei din timpul său: sentimentul onoarei, fidelitatea față de monarhi și credința catolică. Credincios ca și Lope de Vega, Tirso de Molina creează personajul don Juan, și el subjugat de onoare, îmbinînd libertinajul cu credința religioasă. Mai filosofice
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
puține au fost ședințele pe teme folclorice, istorice sau cele în care s-a citit literatură originală (scrierile lui L. Vicol, V. Vasilovschi, I. Ieșan). Societatea a avut și o secție muzicală, „Armonia”, precum și o trupă de teatru care a pus în scenă o serie de spectacole (Arvinte și Pepelea de V. Alecsandri, Zorile de St. O. Iosif, D-ale carnavalului de I. L. Caragiale, Funcționarul de la domenii de Petre Locusteanu, O ceașcă de ceai de T. V. Ștefanelli, Luceafărul de Grigori Pantazi). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289757_a_291086]
-
Viteazul”. Tot atunci, un Imn sportiv, scris la cerere și în a cărui substanță lexicală „mocnește seismica protestatară” a poemelor de mai târziu, îl consacră ca „poet preferat al cartierului”, după propria expresie. Adevăratul debut îl constituie piesa Vin soldații, pusă în scenă la Teatrul Casandra (stagiunea 1968-1969) și publicată în volumul din 1970, Vin soldații și alte piese, pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Tot în 1970 îi apare și primul volum de poezii, Șodron, apreciat de prefațatorul său, Eugen Schileru, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
farsă”, „divertisment”) și a replicilor savuroase, adeseori de teatru bulevardier, piesele lui A. relevă adevăruri grave, uneori incomode, curajos și lucid evaluate. Reprezentate pe scenele europene și americane (Paris, Londra, Copenhaga, Ankara, Dortmund, Edmonton, Ottawa, New York, Washington etc.) au fost puse în scenă, din nou, și în țară după 1989 și, de asemenea, incluse în repertoriul teatrului la microfon. Concomitent cu poezia și dramaturgia, A. abordează și teoretic preocupările sale fundamentale, pasiunea pentru studiul argoului alăturându-se poeziei și dramaturgiei, iar eseurile sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
în donațiile tot mai mari pe care francezii le fac în astfel de momente (cf. ,,Téléthon: anatomie d'un public solidaire", Le Monde diplomatique, decembrie 1999, p. 27). Deși caracterul publicitar al acestor seri televizate este bine cunoscut, aici se pun în scenă speranța și acceptarea implicită a unei determinări exterioare sănătății și existenței. La fel, reprezentările sociale (sau RS) sînt forme de ,,programe" culturale ce acționează asupra grupurilor și membrilor acestora. Aceste secvențe, analoage celor care influențează dezvoltarea individului sau a unei
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
conținuturile complexe, puternic argumentate) de înțelegere a mesajelor? Ne vom limita, pentru moment, să presupunem că o "bună" acțiune de comunicare, eficace în scopul său de persuadare, se va mulțumi, din rațiuni diverse, atît strategice, politice, cît și financiare, să pună în scenă elementele unei culturi comune, sintetizate în nucleul central al unei RS, și să încerce să o facă să persiste. La un alt nivel de analiză, a comunica bine înseamnă și a schimba stereotipurile sau cristalizările inadaptate sau nefuncționale ale diverselor
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
mai mult ca "expresie și producție a subiectului", și mai puțin ca "imagine, reproducere sau reflecție" (Moscovici, 1976, p. 63), utilizînd tehnici bazate pe procesul de proiecție. Planșele inductoare (Abric, 1994, p. 63) sînt un exemplu în această direcție: desenele pun în scenă tematica de anchetă într-o manieră destul de generoasă pentru ca subiecții interogați să își proiecteze propriile lor reprezentări pe obiectul ambiguu reprezentat în imagine spre a fi comentat. În această tehnică, apropiată de interviu, suportul desenat ilustrează instrucțiunile verbale care însoțesc
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
reprezentare este folosită de Goffman într-un sens apropiat ritului de interacțiune, diferențiindu-se, în același timp, prin importanța acordată analizei sistemelor de semne, ce nu sînt imediat "acționate". Reprezentarea, jocurile, rolurile, personajele, decorul, scena, mizele și practicile care sînt puse în scenă în viața cotidiană sînt concepute ca forme simbolice potențial în acte. După lucrarea lui E. Goffman, La Mise en scène de la vie quotidienne. La présentation de soi, trad. fr. (vol. I), Paris, Minuit, 1973, pp. 29-40 Fenomenul raționalizării și al
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
se constituie într-una dintre formele cele mai radicale ale nihilismului ateu și materialist. În romanele sale, dar și în cele două dialoguri filozofice ale sale (Dialog între un preot și un muribund, 1782 și Filozofia în budoar, 1795), Sade pune în scenă cu o fantezie debordantă toate consecințele corozive și nefaste pe care viziunea sa nihilistă asupra Naturii și Rațiunii le presupune pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar în răspunsul muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
critici extrem de vădite privind alegerile editorilor 166, iar circumstanțele colaborării sale cu Arhiva-Nietzsche pentru o reeditare a Voinței de putere clarifică rațiunile digresiunilor sale filologice ulterioare. Ceea ce îl interesează în primul rând este însă confruntarea filozofică cu Nietzsche, în cadrul căreia pune în scenă o subtilă strategie de apropriere și distanțare. Limitându-ne la cele două doctrine fundamentale ale voinței de putere și ale eternei reîntoarceri, vom observa că interpretarea voinței de putere în cheie ontologică sau ca manieră în care Nietzsche concepe viața
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
canalie decât Cațavencu“: onorabilul, stimabilul, neicusorul, puicusorul, Agamiță Dandanache. ÎNCHEIERE Prin urmare, prin capodopera sa O scrisoare pierdută, Caragiale instituie în teatrul românesc un stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu glas tare, ca să se înțeleagă ce pronunț. El m-a deprins să rezolv probleme de aritmetică. El m-a urcat pe scena școlii și m-a învățat să declam o poezie. La el am văzut prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul film de cinematograf, bineînțeles, mut. „Operatorul” învârtea la manivelă banda de celuloid, imaginile
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
asistă la o sporire a condamnărilor: 578000 în 1926, 909000 în 1928, 1178000 în 1929. Criminalizarea societății* a început. Despre folosirea procesului în timpul lui Stalin Dacă Lenin a conceput sistemul, Stalin* îl dezvoltă într-un mod neașteptat. încă din 1928, pune în scenă procesul șahti, de la numele unei mine din Donbass, ai cărei „ingineri și specialiști burghezi” sunt acuzați de sabotaj pentru a masca dezastrele planului cincinal*. Din cincizeci și trei de indivizi, unsprezece sunt condamnați la moarte, dar mai mulți acuzați și-au rectificat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vremuri - cărți, piese de teatru, cântece - sunt mijlocul perfect prin care poate împărtăși unui grup cât mai mare de supuși opiniile sale, fără a mai trece prin cenzură bisericii. Reprezentațiile teatrale de la curte, de un fast impresionant pentru societatea engleză, puse în scenă după tiparele barocului, urmau ad literam indicațiile regelui și ale reginei. Desigur există și o motivație psihologică: aceea de a-si impresiona curtenii și nobilii parlamentului prin măreția demersului artistic și prin plasarea figurii regelui în centrul atenției. Un punct
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
cu toate acestea, cartea a epuizat un tiraj de cinci mii de exemplare numai în anul apariției); „Dezastrul Aidei Vrioni: un act de roman-foileton; critica-mormântală”; „Mare lectură din Aida Vrioni, pasagiu sublim de infatuare”. În stagiunea 1927-1928 Teatrul Popular îi pune în scenă comedia într-un act O noapte de nuntă, în 1941 Studioul Teatrului Național îi joacă piesa Suflet în vâltoare (cu titlul inițial Ispășire, modificat în Vieți frânte), iar în 1942 Comitetul de lectură al aceluiași teatru lua în considerare, printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
mult sesizate la vremea respectivă, și anume: excursul prin care, în 1999, Cornel Munteanu analiza Pamfletul ca discurs literar. Un eseu care este asimilat acum, prin ceea ce are esențial, de un alt demers, situat tot sub zodia livrescului și care pune în scenă exigențe teoretice și pragmatice deopotrivă, ce nu vor putea fi ignorate sau eludate de exegeza agheziană, dacă vrea să scape de neajunsurile simulacrului. Prin Tudor Arghezi. Discursul polemic, Minodora Sălcudean își asumă, discret, orgoliul unui spirit critic iubitor de orânduială
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Mephistopheles o face să înceteze repede incendiind coliba. Faust nu voia decât să-i expulzeze. Dar cei care erau imaginea însăși a primirii ospitaliere și a une carități generoase au murit. Această închidere în sine a bătrânului cuplu este excelent pusă în scenă de către ungurul Tibor Dery în nuvela sa169: surzenia bătrânei face comunicarea dificilă între soți. Este război și soția vrea să arunce în drum pe tânărul rănit care, spune ea, ar păta cu sânge divanul din salon. "Nu poți să rămâi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și spațiul conjugalității. Întâlnirea dintre Ulise și Penelopa asumă de-a lungul timpului crizele conjugale cele mai variate. Bineînțeles, Ulise este totodată Don Juan-ul pe care îl știm și soțul care se întoarce, doi oameni locuiesc în pieptul său, fapt pus în scenă de Friedriche Lorenz în Odysseus und Penelope: Der Liebesroman des homerischen Helden (Berlin-Vienna-Leipzig, 1932), sau Inge Merkel în Odysseus und Penelope, Eine ganz gewohhliche Ehe207 cu titlu semnificativ. În Disprețul (1954) Moravia face și el din Itaca locul acestei înfruntări
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spus despre această noapte furtunoasă în care femeia apare de la un capăt la altul ca cea care conduce un joc straniu și voluptuos și dacă nu e nimic altceva decât un efect de surpriză, cel al unei seducții care se pune în scenă, ironizându-se totdată. Am căutat care este morala acestei aventuri dar n-am găsit niciuna". Astfel se termină povestirea lui Vivant Denon. Surpriza se vede mai întâi în hiatusul dintre aparență și esență, între chip și mască (și totuși suntem
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acest Iulian este neospitalier prin excelență: el și-a omorât oaspeții cărora soția lui le oferise propriul pat. Între cele două paturi ale ospitalității, între crimă și sacrificiu, între păcat și salvare, există o contradicție ambiguă pe care povestea o pune în scenă. Ironia care exploatează sensul literal, evident dar și sensul ascuns pe care cititorul trebuie să-l perceapă articulează "două niveluri semantice suprapuse în care nici unul nu trebuie să-l oculteze pe celălalt"344. Juxtapunerea de enunțuri verosimile și de enunțuri
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prețul râvnit, ești gata de orice: mă vrea Klamm, mă dai lui, vrea că să rămâi lângă mine, rămâi lângă mine, vrea ca să mă alungi, mă alungi..." Dar această formă polițistă sau de roman de spionaj (spionajul este, de altfel, pus în scenă de către priviri care spionează prin găurile din uși și prin gaura cheii) foarte modern în factura sa (fiecare descoperire este cu atât mai tulburătoare cu cât ea este de o banalitate exemplară), nu este decât un aspect al degradării adevărului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unei anumite distanțe rămâne regula "(Iwona Tokarska, "André Pierre de Madiargues, pièges et plaisirs de la lecture", în Lendemain, 91 /92, 1998, p. 53). 270 Ospitalitatea ca un conținător ne poate face să ne gândim la Nașterea-Originea lumii de Courbet care pune în scenă un sex căscat. 271 Claude Leroy, "La parade du montreur du textes", în Revues des sciences humaines, nr. 167, pp. 366-377. 272 Claude Leroy, op. cit., p. 367. 273 Idem, p. 370. 274 Desigur prostituția este figura artei de a scrie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
anomalie rezonabilă. O povestire se numește, caracteristic, Adaosuri la o hagiografie, textele fiind în ansamblu „un fel de scholii, de comentarii cvasiepicizate sau cvasipoematice în jurul câte unei «scripturi» adeseori la fel de inventată ca și meditațiile prozatorului mascat în mitograf” (Ion Vartic). Punând în scenă un „panteon eclectic, de la cel elin la cel oriental”, contextualizat în „epoci amestecate, de la un Ev Mediu tenebros la epoci vag protoistorice” (Adrian Oțoiu), prozatorul acționează un mecanism în care trapele livrescului se deschid continuu către surse obscure sau concrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]