7,830 matches
-
ales spre sud: Filip cel Îndrăzneț (1270-1285) moare la întoarcerea dintr-o expediție contra Aragonului. Dar, ceea ce domină cel mai net această perioadă, sînt progresele puterii regale: o putere care nu se mai sprijină numai pe posesiunea asupra unui domeniu întins și pe utilizarea legăturilor feudale, dar care, profitînd de renașterea *dreptului în secolul al XIII-lea, pune din nou la loc de cinste noțiunile dacă nu cuvintele de stat și de suveranitate. Domnia lui Filip cel Frumos (1285-1314) este caracteristică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este sinonim cu "libertăți". Carta francizelor este actul scris în care seniorul enumeră francizele acordate comunității. Frescă. În Evul Mediu, decorul pictat care acoperă pereții interiori ai bisericilor, în special în bisericile romane, în care deschiderile erau rare și zidurile întinse. Alături de sculpturi, fresca era folosită la educarea religioasă a credincioșilor. În sens tehnic, fresca este o manieră de a picta care consistă în a aplica culori dizolvate în apă de var pe o suprafață proaspăt tencuită. Fum. Grup de persoane
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și să mă avînt în cele mai înalte ceruri, ca să văd dacă fabuloasele lor lumi își au sau nu tabăra cu nenumărate corturi dincolo de raza privirii mele muritoare! Capitolul LVII BRIT îndreptîndu-ne spre nord-est de insulele Crozeti, am dat peste întinse pășuni de „brit“, această materie gălbuie și fină, cu care se hrănesc îndeobște „balenele normale“. Ea se tălăzuia în jurul nostru, pe o întindere de multe leghe, încît aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
catargului, mai ales cînd se opreau și rămîneau locului o clipă, siluetele lor negre și mătăhăloase aduceau mai degrabă cu niște stînci neînsuflețite, decît cu orice altceva. Și, așa cum cîrdurile de elefanți culcați îi apar, de la distanță, străinului ce străbate întinsele regiuni de vînătoare din India, ca niște movile negre și golașe - tot astfel îi apar și acești leviatani aceluia care-i zărește pentru prima oară. Iar cînd îi recunoaște în sfîrșit, însăși enormitatea lor îl face să se îndoiască, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răstoarne în orice moment. De fapt, ei căutau doar să cîștige un avans de cîteva picioare. Și se opintiră, pînă ce izbutiră să obțină acest avans; în clipa aceea chila vasului începu să vibreze ca lovită de trăsnet: era saula întinsă, care, zgîriind fundul vasului, țîșni brusc de sub prova, plesnind ca un bici apa și împroșcînd cu atîta putere, încît stropii cădeau ca niște cioburi de sticlă în mare; după un timp se ivi și balena la suprafață, dînd încă odată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capul cașalotului cu un dreptunghi solid, îl puteți diviza, pe un plan înclinat, în două colțare, cel inferior fiind structura osoasă, care formează craniul și maxilarele, iar cel superior fiind masa unsuroasă, fără nici un os, a cărei margine alcătuiește fruntea întinsă și verticală a cașalotului. Divizînd orizontal, la mijlocul frunții, colțarul superior, obțineți două părți aproape egale, care înainte erau despărțite în chip natural de un perete intern, constituit dintr-o substanță densă, tendinoasă. Partea inferioară, numită junk este un imens fagure
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Chinei. Această strîmtoare îngustă desparte Sumatra de lava; situată la mijlocul lungului meterez de insule, strîmtoarea, sprijinită de promontoriul acela verde și semeț, cunoscut de marinari sub numele de Capul Iavei, seamănă oarecum cu poarta centrală de acces a vreunei împărății întinse și fortificate; și, de fapt, cînd te gîndești la inepuizabila bogăție de mirodenii, de mătăsuri, de juvaeruri, de aur și de fildeș, cu care sînt înzestrate miile de insule ale acelor mări orientale, ai sentimentul că natura a ținut să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a se desfășura din nou pe mările Orientului. Și cine-ar fi putut spune dacă, în acea caravană imensă, nu înota însăși Moby Dick, aidoma elefantului alb adus să sfințească procesiunea de încoronare a regilor Siamului? Iată de ce, cu bonetele întinse, navigam prin strîmtoare, pe urmele acestor leviatani; cînd, deodată, fu auzit glasul lui Tashtego, atrăgîndu-ne atenția asupra unui alt pericol. într-adevăr, am putut vedea în urma vasului un semicerc simetric cu acela din fața noastră și alcătuit parcă din mănunchiuri răzlețe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dacă ați fi pășit la bordul vasului Pequod într-o anumită fază a tratamentului aplicat post-mortem balenei și dacă v-ați fi plimbat pe punte pînă aproape de cabestan, sînt sigur că ați fi privit cu interes un obiect straniu, misterios, întins acolo, lîngă gaura de drenaj din partea de sub vînt. Nici minunata cisternă din capul uriaș al balenei, nici miracolul fălcii sale de jos, desprinsă din balamale, nici minunea cozii sale simetrice - nimic din toate astea nu te poate uimi mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
siluetelor care străluciseră aidoma unor diavoli în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are mai multă bucurie decît mîhnire într-însul, nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînați timp de mii de ani, de la Semiramida, Por, Hanibal și ceilalți monarhi orientali încoace, au supraviețuit în număr atît de mare - cu atît mai multe șanse de supraviețuire are uriașa balenă, care dispune de pășuni de două ori mai întinse decît Asia, cele două Americi, Europa, Africa, Noua-Zeelandă și toate insulele, luate la un loc. Mai mult încă: avînd în vedere marea longevitate probabilă a balenelor, despre care se presupune că trăiesc peste un secol, nu e exclus ca mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
situație. Pequod tocmai se apropia, prin sud-vest, de Formosa și de insulele Bashee, între care se află una din porțile tropicale pe unde se trece din Marea Chinei în Oceanul Pacific. De aceea, Starbuck îl găsi pe Ahab cu o hartă întinsă în fața lui - harta generală a arhipelagurilor din Orient - și o alta, reprezentînd lungul litoral răsăritean al insulelor japoneze Nifon, Mastmai și Sikoke. Cu noul său picior de fildeș, alb ca zăpada, proptit de piciorul înșurubat al mesei și cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gînd în minte, Ahab exclamă, într-o dimineață, după ce plecase de lîngă bietul Queequeg, încă bolnav pe atunci: Ă O, diabolice chinuri născocite de zei! Capitolul CX PACIFICUL Cînd, lunecînd de-a lungul Insulelor Bashee, am ieșit în sfîrșit pe întinsele Mări ale Sudului, aș fi putut să salut Pacificul, mulțumindu-i - dacă nu pentru altceva - măcar pentru faptul că îndelungile rugăminți din tinerețe mi se împlineau acum: seninul ocean se rostogolea în fața mea către răsărit, pe mii și mii de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lemn de nuc încă acoperită de scoarță și o potrivi în căușul fierului. După aceea, oamenii desfășurară un colac de saulă, din care bucată lungă de cîțiva stînjeni fu înfășurată pe cabestan și întinsă la maximum. Punîndu-și piciorul pe saula întinsă, pînă ce aceasta vibră ca o strună de harfă, Ahab se aplecă peste ea și, văzînd că nici o fibră nu se rupsese, exclamă: Ă Strașnic! Și acum, legăturile! Oamenii desfăcură șuvițele de la un capăt al saulei, le întinseră și le
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
catargelor, înaintînd nu parcă printre munții semeți ai talazurilor, ci prin otava înaltă a unei preerii nesfîrșite, deasupra căruia caii emigranților din Vest își arată doar urechile ciulite, în vreme ce trupurile lor ascunse își croiesc drum prin verdeața luxuriantă. Cînd asupra întinselor văi virgine și asupra blîndelor coline albăstrui se aștern foșnetele și zumzetele tăcerii, îți vine a crede că în aceste singurătăți dorm niște copii osteniți de joacă, în vreo veselă zi de mai, cînd se culeg florile din păduri. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în răsuflătoarea cașalotului ucis, iar în vîrful lui oamenii atîrnaseră o lanternă care arunca o lumină pîlpîitoaree și tulbure pe spinarea neagră și lucioasă a monstrului și pe valurile nocturne ce se frecau încet de el, ca de-o plajă întinsă. Ahab și toți oamenii lui, afară de Fedallah, păreau că dorm; acesta, ghemuit la prova, pîndea rechinii ce se roteau ca niște fantome în jurul cașalotului mort, izbind cu cozile lor scîndurile ușoare, de cedru, ale ambarcațiunii. în văzduh vibra un zgomot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
copilăroasă a trufașilor amirali, comandori și căpitani - oamenii se mîndresc cu tine, lăudîndu-și inteligența și puterea; dar ce poți face tu oare altceva decît să indici punctul jalnic în care se nimerește să te afli tu însuți pe această planetă întinsă, împreună cu mîna care te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip și totuși, în ciuda neputinței tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînătorii cu răsuflarea tăiată ajunseră atît de aproape de prada lor neștiutoare, încît îi văzură limpede cocoașa scânteietoare, lunecînd pe apă ca o insulă înconjurată de un cerc de spumă verzuie și subțire, aidoma unui brîu de lînă. Văzură de asemenea întinsa rețea a ridurilor ce se încrucișau pe capul enorm al balenei, întrezărit dincolo de cocoașă. în fața ei, foarte departe pe covorul turcesc al apelor, se proiecta umbra albă, strălucitoare, a frunții sale late și lăptoase, umbră acompaniată de susurul vesel al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o repeziciune uimitoare, începu să crească și să crească, pînă cînd, răsucindu-se, își scoase la vedere două șiruri lungi de dinți albi, strălucitori, ce se înălțau din adîncurile de nepătruns. Era gura deschisă a lui Moby Dick, cu falca întinsă; dar trupul masiv, încă mai era contopit cu albastrul mării. Gura strălucitoare se căscă sub ambarcațiune ca poarta unui mormînt de marmură; printr-o lovitură dată pieziș cu vîsla-cîrmă, Ahab viră, pentru a se feri din calea acestei năluci înfricoșătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea, ambarcațiunile se îndreptară spre Pequod și fură de îndată ridicate de palancurile ei, laolaltă cu cele două jumătăți ale ambarcațiunii sfărîmate; după care, desfășurîndu-și pînzele și fixîndu-le, jos, cu bonete, corabia porni sub vînt - ca un albatros cu aripile întinse - pe urmele lui Moby Dick. Jetul scînteietor al acesteia era semnalat cu regularitate de pe catarge, la intervalele ritmice prevăzute; iar cînd balena se scufunda, Ahab își nota ora și, plimbîndu-se de colo pînă colo pe punte, cu ceasta habitaclului în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de balene sub denumirea de Bancurile Braziliei, nu-și trage această denumire, ca Bancurile din Newfoundland, din împrejurarea că pe acolo s-ar găsi vaduri și nisipuri, ci tocmai din aspectul ei bizar, asemănător cu al unei pajiști, aspect datorat întinselor straturi de „brit“ ce plutesc necontenit în zona respectivă, unde este vînată cel mai adesea, balena normală“ în.a.). Personaj biblic, unul dintre cei trei feciori ai lui Ithar, din neamul lui Levi, de care se leagă episodul trecerii Mării
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lipsa 1 Plagiatul are o istorie interesantă în țara românească. Acumularea capitalurilor, la început, se datorește în mare parte spoliațiunii, furtului. În acumularea capitalului nostru intelectual s-a întîmplat același lucru. La început se plagiază în știință pe o scară întinsă, după cum se plagiază și-n literatură. Dar plagiatul acesta de la începutul culturii românești nu se poate caracteriza - moralicește - ca un furt, pentru că plagiatorii n-au conștiință că sunt vinovați că fură. Scriitorii de la începutul veacului spun adesea: "luat din alte
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
reacție, numai un om ca dl Maiorescu cu cultura germană de după 1848 2, cu temperamentul său rece, cu frica sa de entusiasm - parcă sentimentul ar fi o slăbiciune 3 -, cu mintea sa cumpăni-toare, cu inteligența sa remarcabilă, cu cultura sa întinsă și variată, cu firea sa sterilă de concepții și de simțiri - de unde atitudinea sa disprețuitoare și negativă 4 -, nu-mai un astfel de om putea deveni reprezentativ. N-am vorbit anume aci de C. Negruzzi și V. Alecsandri, pentru că unul, C.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
componența redacției. În afară de Victor Popescu - el scrie și câteva eseuri despre literatură (serialul Romanul românesc), despre teatru și pictură clasică, precum și o suită de nuvele - și de Constantin Fântâneru - ce dă număr de număr, până în decembrie 1941, cronici literare, studii întinse (Cercetare asupra poeziei noi, Clasicism și creștinism), dar și un articol prolegionar circumstanțial -, Mihai Niculescu este titular al rubricii „Cartea franceză”, iar din 1942 al cronicii literare (are în primul an și câteva poezii), C. Postelnicu (secretar de redacție) are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
târziu, Cassiodorus, bun cunoscător al operei nicetane, o aprecia, la rândul său în termeni elogioși: „Dacă cineva dorește să învețe ceva, pe scurt, despre Tatăl, despre Fiul și despre Sfântul Duh, și nu vrea să se obosească cu o lectură întinsă, să citească cartea episcopului Niceta pe care a scris-o despre credință; și plin de strălucirea învățăturii creștine, va fi condus, printr-o scurtime avantajoasă, la contemplarea dumnezeiască. Această (carte) se asociază cu opera Sfântului Ambrozie adresată împăratului Grațian. O
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]