13,876 matches
-
pînă avea să-l lase Înșirat pe marginea drumului ca pe un set de prezentare. Dar el Își pierduse interesul față de mine cînd observase cu celălalt ochi un autobuz plin cu lucrători nomazi marocani care veniseră cu feribotul de la Tanger. Abandonînd percheziționarea camionetei și a Încărcăturii sale de păpuși, Înaintă către arabii nepăsători cu tot aerul amenințător și demn al lui Rodrigo Diaz(##notă Celebru comandant militar castilian din secolul al XI-lea, supranumit El Cid de mauri și El Campeador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
serie de grădini terasate pline cu palmieri miniaturali, bougainvillea și frangipani. Furtunurile stropitorilor se Întindeau peste pante ca vasele de sînge ale unui sistem circulator mort. Fiecare frunză și fiecare floare erau acoperite cu o cenușă albă care scălda proprietatea abandonată Într-o lumină aproape sepulcrală. Se vedeau urme de pași În stratul de cenușă care acoperea terenul de tenis, de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe o bancă de lemn dintr-o stație de autobuz și am stat acolo uitîndu-mă la automobilul jumulit. La cîțiva metri de mine, o scară de piatră urca dealul către culmea stîncoasă de deasupra casei Hollinger. Coincidență sau nu, Crawford abandonase Saabul aproape În același loc În care fusese găsit Jaguarul lui Frank cu tot cu sticla incriminatoare, conținînd amestecul de eter și benzină. Mă trăsni ideea că incendiatorul ajunsese În livada de lămîi urcînd scara de piatră, iar la Întoarcere, văzînd Jaguarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din mașină pe prundișul nemăturat, se apropie de o fereastră și privi Înăuntru, așteptînd să iasă Sanger ca să-l ocărască. Însă psihiatrul abandonase deja vila, mutîndu-se la vreun kilometru și jumătate spre sud, Într-unul dintre bungalourile sale din Residencia Costasol. Îl văzusem plecînd cu o după-amiază Înainte, cînd se urcase Împreună cu ultimele sale cărți Într-un Range Rover condus de o amică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lumea exterioară doar ceea ce venea din cer distilat prin antenele lor de satelit. Clubul sportiv și centrul de recreere se uscau la soare, pustii, la fel ca atîtea alte facilități proiectate de consultanții elvețieni, arătînd ca decorurile unei producții cinematografice abandonate Înainte de finalizare. — Crawford, ar cam fi vremea să plecăm, hai Înapoi În Estrella de Mar... — Ți-a ajuns cît ai văzut? — Vreau să aud iar mașina aia a ta de tenis și rîs de femei cherchelite. Vreau s-o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mi-am pus amîndouă mîinile pe birou, Încercînd să potolesc camera care se Învîrtea cu mine.) N-am primit niciun mesaj recent de la Frank. Domnul Hennessy și doamna doctor Hamilton Îl vizitează săptămînal. — Bun. Atunci, se cheamă că nu-i abandonat. (Continua să mă măsoare cu privirea, Încercînd să identifice vreo schimbare subtilă În aspectul și purtările mele.) Spuneți-mi, domnule Prentice, o să-i faceți vreo vizită fratelui dumneavoastră Înainte de proces? Mai sînt două luni și ceva pînă atunci. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
parăzii. Un nor de petale și confetti stăruia În aer pe deasupra capetelor de petrecăreți, susținut de răsuflarea turiștilor atrași În Residencia din Estrella de Mar și din stațiunile de pe coastă. Timp de trei zile, toate gîndurile legate de securitate fuseseră abandonate. Intrigați de primele focuri de artificii, vizitorii Își parcaseră mașinile de-a lungul plajei și nu după mult timp copleșiseră poarta principală cu tot cu paznicii ei. Martin Lindsay, fost colonel În cavaleria britanică, ales primar al Residenciei Costasol, Își consultă iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca prin ceață, îl recunosc. E chiar Eduard. Se uită la mine zâmbitor. — Eu sunt Clara, îi răspund, cu o voce răgușită alunecând împotmolit printre sunete. îmi întorc privirea de la el. Iar tu ai venit cu Anda. — Anda m-a abandonat, îmi șoptește el complice. Dansează cu altul, a aflat că-i fiu de mare ștab și m-a lăsat baltă. Dansezi? Se ridică în picioare și îmi zâmbește din nou. Zâmbetul lui, care îmi părea mai devreme întors trufaș doar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întâmplări. La capătul zilei care de-abia începuse, Carla avea să se despartă de mare și să se întoarcă în orașul ei, în apartamentul de bloc al familiei ei, printre colegii ei de școală. Marea avea să rămână în urmă, abandonată treptat de toată lumea, nemaiavând către cine să-și lanseze chemarea în larg... Contemplu primele fraze scrise. îmi place numele Carla. Sună mai interesant decât Clara! Clara e prea... clar, prea lipsit de echivoc, și toată lumea consideră, automat, că totul e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ai ajuns! Tu mai lipseai! Lasă naibii bilețelul ăla din mână, n-am nevoie de el! M-am lămurit! Uite, ia un pahar de șampanie, știi că-mi place să sărbătoresc! îl trase de mână în cameră și apoi îl abandonă brusc, râzând, în fața Georgianei. Spre deosebire de Anda, care declarase că înțelege totul, Eduard nu înțelegea nimic. Se retrase cu Georgiana într-un colț, sorbind din paharul de șampanie și uitându-se distrat în jur. Nu îl atrăgea nimic, deși distracția era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să alunece, mai știi, dacă nu era atentă, și să cadă! Se opri pe trotuar, cercetând cu privirea de jur împrejur, prin ceață. Strada era pustie și îi părea străină de tot sub stratul de omăt. Și parcul era pustiu, abandonat de orice formă de viață. Ce căuta ea oare pe stradă la ora asta? Totul era încremenit și mort. Tocmai atunci, doamna Ionescu zări două fete în canadiene colorate, una galbenă și una roșie, alergând prin zăpadă și trântindu-se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Daniel Martin. În ciuda ororilor externe și a privațiunilor din acea vreme, au fost pentru mine ani rodnici și de pârguire. Era pentru prima oară când descopeream natura Într-un sat autentic, cu fermieri autentici, și, Începând cu acea perioadă, am abandonat complet ideea de orășean. De atunci Încoace am fost nevoit să petrec mulți ani În diverse orașe, Însă niciodată de bunăvoie, ci veșnic Într-un exil resimțit zilnic. Chiar am preferat Învechitul sistem de clase al vieții de la sat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de țară, „țăranii“ și nenumăratele grade Între aceste două categorii, uniformității străzii suburbane, care dă În altă stradă cu aceleași case, aceleași temeri, aceleași pretenții. Însă În clipa În care s-a terminat războiul, tata a hotărât că trebuie să abandonăm paradisul Înverzit și să ne Întoarcem În iadul cenușiu. Nici unul dintre motivele invocate de el - afacerile și nevoia de a fi aproape de Londra - nu mi se părea corect. Firma familiei era aproape Închisă, iar el, personal, nu avea interese culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
prea le trebuie, decât câteva fire în grădină, pentru a orna, cu sămânța aceea măruntă, colacii, la sărbătorile Crăciunului. Se umplu Goldana de șoareci semn de sărăcie și de lipsă de hrană lățindu-se peste tot o nemulțumire difuză și abandonându-se nădejdea într-o ambianță schimbată în bine. Dar sub un soare crud, pe lângă maluri galbene, se adunară Vacile-Domnului, gâzulii roșii cu puncte negre, stoarse din țărâna Baisei, iar Cățeii-Pământului, care toată iarna treieraseră grâul trecutului burghez, în arii secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-ul, dând roată prin zăpada din curtea de la Sans-Souci și recuperându-l din mers pe nesăbuitul care pleca de la o asemenea ocazie aleasă. La o vreme, intră în București și îl depuse în Piața Palatului Regal, sub o deasă ninsoare, abandonându-l, așa cum îi ceruse Vladimir, în apropierea marelui hotel Athenée Palace... Hăt mai târziu, același, șoferul ce se hrentuise prin nămeți cu mașina, a fost primul care avea să-l găsească, la întoarcere, pe sub cețurile nopții, în camera lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tema originii ei neobișnuite: Da, acolo, în prizonierat, am fost plămădită dintr-o mamă săsoaică și de un obscur tată rus, care o fi fost al nu se știe al câtelea mascul care a violat-o după o beție imensă, abandonând-o într-un ungher și aruncându-i drept răsplată un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca pisicuțele, de câteva ori, Melanie părând să fie acaparată de o febră a nesațiului proverbial, atribuit acelei prostituate de lux, Mesalina din cetatea Tebaidei, nesațiu pe care se zice că îl mai au, în zilele acestea, doar cățelele flămânde, abandonate de stăpâni. Cu toate că era cuprins de focul unei pasiuni misterioase, care distrage orice dram de atenție față de realitatea înconjurătoare, lui Vladimir i se revelă că frumoasele picioare ale Melaniei erau acum de o netezime de netăgăduit în zona coapselor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nici Zorba grecul nu se poate pune cu mine! Mușcându-și buza de jos, amuzată de aroganța lui de mascul, Melanie îl răsturnă brutal pe spate, în poziția călugărului shaolin, încălecându-l furtunos, cu tandrețea dezordonată a femeii nesățioase. Îl abandonă, într-un târziu, pentru a da noi ordine către personalul hotelier din echipă, lăsându-l pe Vladimir cu bărbăția istovită de excesele ei de tot felul, dar, grație pastilelor albastre, cu ea la fel de dârză și de pietroasă. Avea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie pe discipolul ocazional, porni cu pași mari, fâlfâindu-și pletele și poalele trenciului albineț, spre zidul murmuitor al pădurii, care înveșmânta talazurile nemișcate ale Munților Violeți. Văzându-l prins în tentația de a se topi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salbă de metafore atingând sfera desfătărilor intelectuale, se înfoia în murmurul ghitarelor, pe care greierii țanțoși le ciupeau cu detașare și prestanță de consacrați. Discursul se prelungi atât de mult, încât bidiviii-cosași, desfăcându-și hamurile lor de piele pe furiș, abandonară tiptil ceremonia și o tuliră spre piețele de fructe și de legume, unde baruri pline de jus etalau, cu sutele, acele vaci vegetale ale furnicilor, care, atârnate de tavan, își așteptau mușteriii. Însoțit de o tânără furnică, având ochi înguști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu trăsături gingașe, aproape feminine, care evoca pentru cele mai romantice dintre ele chipul unui erou byronian. La diversele serate și petreceri unde era invitat se dovedea și un admirabil dansator, compania lui fiind asiduu căutată de numeroase tinere care abandonau rezerva de rigoare, pentru avansuri mai mult sau mai puțin voalate. Însă nici una dintre ele nu-și aducea aminte să fi ajuns la adevărate familiarități cu el. Poate și datorită obiceiului ca după ce asculta cu ochii lăsați în jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vocea lui moș Ilie. Pe măsură ce ascultă, o paloare excesivă se lasă pe chipul lui, ca sub efectul unei năruiri interioare pe care nu o poate controla. Cu voce tremurată, bătrânul îi spune că mașina familiei fusese descoperită de niște copii, abandonată pe marginea șoselei, lângă București. Dar nici urmă de Smaranda. De la Neculai, șoferul, găsit legat cobză în portbagaj, nu s-au putut afla prea multe informații. Doar că la un moment dat un automobil aparent în pană blocase drumul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locotinent. Băieții au găsit o tanchetă! Poate o folosim pentru noi. Abil ascunsă sub un uriaș morman de zăpadă, crengi și scânduri, șenileta pare întreagă. Ați controlat să nu aibă "surprize"? Da, nici urmă de ele. Nu pricep de ce au abandonat-o, pare în perfectă stare. Dă ordin lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu ea. Odată cu amurgul, își face apariția un grup de mecanici sub comanda sublocotenentului Răducu. Nu peste mult timp, furișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stări tensionale. Eventual un concediu. Zâmbiseră amândoi ironic acestor vorbe. Știau că asta este imposibil, dar doctorul își făcuse datoria la care-l obliga profesia și prietenia îndelungată pe care o aveau. "Trebuie să lupt, nu-mi este îngăduit să abandonez. Am un rost aici. Mic sau mare, nu contează, important este să îmi îndeplinesc misiunea, așa cum fac toți cei din jurul meu." Deodată ușa se deschide fără zgomot și intră maiorul Moga. Ai auzit, spune el cu o voce șoptită, Licheardovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi. Mor dom' locotenent. Respiră greu și suferința atroce îi crispează fața. Nu mă lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv, extrage din terciul însângerat zdrențele uniformei și pune un bandaj curat peste rană. Un gest mai mult umanitar, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]