9,323 matches
-
Nedumerit, întreb de unde mă cunoaște. Respectivul îmi reamintește de faptul că n-am lăsat să coboare „Milităria din pod” în 1941. La 10 mai școlile militare avansaseră ca sublocotenenți elevii din ultimul an. Șeful promoțiilor rostește un înălțător discurs patriotic, accentuând pe sacrificiul vieții, când Patria ne va cere! Respectivul cădea după câteva luni la cucerirea Odessei. Apoi, oamenii instruiți de noi sunt repartizați unităților cărora aparțineau, iar noi, instructorii, am trecut pe locurile din care fuseserăm luați. Așa am revenit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu reușească și atunci ne putem aștepta la ceva mai rău! În spital soseau mereu alți răniți în timp ce alții erau dirijați spre spitalele din vestul Țării. În prima săptămână am fost între viață și moarte, cu temperatura 39-400, datorită procesului accentuat de infecție. Sunt tratat cu toate antibioticele aflate în spital. Soția colonelului se ocupa personal de tratamentul meu zilnic. M-am alimentat mai mult cu iaurt și speranța că poate... totul va fi bine până la urmă. Un consătean aflat și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o mare nevoie de cadre și de spații școlare. Sosesc noi cadre, cu sau fără calificare. Urma să predau la clasele V-VII. Numărul sporit de cadre aduce și unele probleme privind raporturile dintre cadre. Acum se definesc și mai accentuat unele dispute dintre colegi, dar eu nu doresc să mă implic în conflict! Lucram cu spor la catedră și duceam și o susținută activitate culturală, cu serbări școlare la căminul cultural, activitate extinsă apoi și la tineretul din sat. Autoritatea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și întocmesc un alt memoriu în care nu învinuiam pe nimeni de nimic, dar ceream să mi se facă dreptate! Ezit un timp să expediez acest memoriu dulceag și mă ocup de alte probleme, inclusiv munca în școală. Trecerea timpului accentua starea mea de nesiguranță și mai ales starea mea psihică, simțindu-mă tot mai vulnerabil! De multe ori nu mă puteam odihni noaptea. Adevărate coșmaruri aveam în scurtul răstimp cât puteam să dorm. Și lumea care... mă ocolea cu privirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
atâtea amintiri și momente frumoase pe care le-am trăit. Am sprijinul moral al familiei, și atenția mea se va îndrepta spre familia rămasă ca sprijin moral. Lumea cunoscută din jurul meu mă compătimea. Acest lucru nu făcea decât să-mi accentueze durerea ce purtam cu mine. Prin dispariția cuiva am apreciat că nu cel rămas trebuie compătimit pentru că în viață fiind poți încă să te bucuri de soare și lumina lui, de flori, de orice te înconjoară. Cel care dispare este
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pensionare, fără să mă fi prezentat comisiei... Teama, ca șantajul la adresa mea să nu aibă urmări a rezolvat totul. Am amintit acest fapt nu ca o laudă a mea, ci ca să demasc o anumită atitudine, ce se manifestă tot mai accentuat în ultima vreme! Pe undeva nu se mai ține cont de etica profesională. Din august 1947 - data sistării drepturilor de invaliditate și până în august 1994 trecuseră 47 de ani, timp în care mi-am ascuns cu grijă infirmitatea. Colegii de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cele care decid în ceea ce privește relatarea, ele constituie filtrul prin care evenimentele intră în câmpul nostru de observație, iar naratorul anunță o dereglare sistematică a lor. Tonul relatării păstrează o neutralitate aproape clinică, ceea ce conferă acea siguranță mimetică prozei realiste. Considerațiile accentuează înainte de toate rolul de observator lucid al naratorului, chiar și atunci când gradul său de contrariere este maxim. Putem spune că naratorul chiar înregistrează ceea ce se află în cuprinsul câmpului său vizual, însă se întâmplă ca imaginea să nu aibă sonor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
recuperabil și din proiecția grandorii proprii pe firmamentul confirmării importanței evenimentului prin mesajul trimis de către Garibaldi, mesaj transcris probabil din „memoria” inexactă și deformatoare a unui articol de gazetă. Prin urmare, acest efect de dilatare senzorială pe care dramaturgul îl accentuează printr-un crescendo paralel al intensității sonore a zgomotului din stradă lasă să se vadă figura anamorfotică a monstruozității așa cum se reflectă aceasta la nivel retoric în paginile gazetei, un fel de Bocca della Verità. Tot așa zavera, revoluția imaginată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Politic vorbind, cine uzează de cuvân- tul popor abuzează cu intenție de o realitate incontrolabilă.” Însă acest sunet este unul cu care boxează retorii, sonorul oricărui rapel oratorico-demagogic. Inexistența noțiunii politice este compensată prin forța sunetului, materialitate pe care o accentuează derapajele discursive. Desigur, Caragiale deconstruiește în cheie ironică noțiunea politică de popor prin abundență sarcastică și derizorii plasări contextuale, îi relevă sonoritatea, dar și inconsistența, o face să sune pentru a releva cacofonia. În acest sens proza intitulată semnificativ Boborul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care vizează o schimbare radicală, extrem de ambițioasă. Iată în câteva fraze cu un anumit fior patetic întreaga încărcătură a ambițiilor euphorioniste care emană de la acest magister ludi, lider incontestabil, Ion Negoițescu. „Eu socotesc că datoria noastră este tocmai de a accentua, de a analiza crud și rece, vechea a-moralitate a epocii. Prin această analiză putem ajunge la conștiința zguduitoare a amora- lității : dacă trăim ca o criză această conștiință dureroasă a amoralității, dacă suntem în stare să trăim criza, adânc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se află de mulți ani în același loc. Ne-a întrebat ce cărți căutam și când i-am spus "Fleurs du mal" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Stere și-a adus o importantă contribuție la activitățile de pregătire a studenților, în stabilirea climatului de emulație și a spiritului democratic, pentru creșterea prestigiului acestei instituții în țară și în străinătate. După izbucnirea primului război mondial, când s-a accentuat lupta dintre curentele și tendințele politice opuse, care n-a lăsat în afară nici Universitatea din Iași, în anul 1916, C. Stere își dă demisia din funcția de rector și pleacă la București. Cu personalitatea sa, Iașul universitar de la începutul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
din Cisiordania, acum goale, cu bar)cile Înguste n)ruite. Mulți dintre refugiați s-au angajat și au fost mutați În orașe și sate. Ameliorarea economic) nu i-a liniștit Ins) pe arabi. Nu a f)cut decât s) le accentueze nemulțumirea. Și totuși, În 1972, profesorul Harkabi scria c) acești oameni din Cisiordania erau „preocupați de noile oportunit)ți de a-si Îmbun)ț)ți nivelul de trai” și c) pe mulți nu-i interesa problemă viitorului lor politic, fiind
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Tokyo și, prin contrast, cât de neinteligibilă devenea greaca, limba maternă a mamei mele, printre oficianții teatrului elin. Demarajul a fost greu, cu serii de audiții interminabile, căci multe roluri nu-și găseau interpreții. Exact ce lipsea pentru a-mi accentua oboseala cronică pe care o acumulasem. Ambianța orașului canicular nu ușura deloc situația: zgomotul agresiv al motocicletelor, volumul ridicat la maximum al muzicii barurilor de noapte, ca și strigătele stridente ale pescărușilor În zori, toate laolaltă, după un șir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba agale și a cărui falncă și-a accentuat cuta regală când și-a coborât privirea Într-o parte, spre sfioasa inserare a florii. Multicolorii fluturi Oak Eggars care căutau hrană printre tufișuri erau total deosebiți de ai noștri (care oricum nu prăseau pe stejari) și aici specia Speckled
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
decât mama, blondă, subțire, curată, ordonată, era deosebit de corectă în relațiile cu oamenii, de o cinste rară. Probabil că încă de pe atunci, din perioada clujeană a cunoștinței noastre, suferea de unele scrupule și suspiciuni exagerate care, cu timpul, s-au accentuat și, amestecându-se cu însușirile devenite ticuri și manii (un prosop de care te-ai folosit așezat „frumos” pe tăblia patului, „să se usuce”, o scandaliza ca un grav atentat la sănătatea și viața - pe care o dorea cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sunt încovoiate: se mișcau probabil cuprinse de o explicabilă nervozitate când fotograful a „înghețat” clipa. În centrul fotografiei, la propriu și la figurat, se află chipul băiatului, surprins într-o expresie de neobișnuită seriozitate, gravitate, concentrare: buzele subțiri, strânse, șănțulețul accentuat de deasupra buzei superioare arată parcă o mobilizare a voinței: în ce scop? pentru a lupta împotriva cărei primejdii? Oricum, personajul matur este în această fotografie copilul și impresia ar putea fi apăsătoare dacă n-ar exista ochii - curați, cinstiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pot să pară capricioase și lipsite de rigoare. M-a frapat o fotografie - am și scris despre ea - a lui Caragiale, văzut trei sferturi spate, fără lornion, cu pomeții lui turanici, așa foarte reliefați, cu privirea sfredelitoare, cu mustața stufoasă, accentuând această structură ascuțită a feței, cu o privire fixă și scrutătoare, asemănătoare cu unele poze ale lui Nietzsche, chiar tulburător de asemănător cu Nietzsche. Am zis : iată privirea omului care era un om sociabil și vesel și care-i făcea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de propriile lor realizări. Poate exagerez în privința unora, poate am cedat unei ispite apologetice, dar, oricum, pe lângă șarjă și pe lângă umorul inoculat subtil, aceste pastișe au și o incontestabilă sarcină poetică de sine stătătoare. De aici rezultă, și țin să accentuez aceasta, că parodia, cel puțin în cazul lui Topîrceanu, e departe de a fi un gen subaltern. Ea are la el întreaga demnitate a poeziei autentice. Nu pot crede că inteligența, chiar ca însușire dominantă, poate fi inoportună în creația
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prin țară. Trecuseră ceva ani de atunci și se părea că urma să aflu răspunsul la întrebarea îndrăzneață din liceu. În sfârșit vine curentul. Dăm drumul la televizor, iar apelurile repetate ale crainicului, la calm și la ordine, mi-au accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu, alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o mare ambiție. Era tipul de om care știe ce vrea de la viață și care se descurcă oriunde ar trăi. În scurt timp și-a încropit o gospodărie aproape de invidiat și a cumpărat o Dacie nouă. Pe măsură ce criza alimentelor se accentua, tot mai multe animale „își rupeau picioarele” și trebuiau sacrificate. Carnea era vândută prin fabrici de către o adevărată rețea de „descurcăreți”, care aveau clientelă permanentă. Actele de sacrificare trebuiau semnate și de primărie, dar se pare că vicele sau secretarul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se află de mulți ani în același loc. Ne-a întrebat ce cărți căutam și când i-am spus "Fleurs du mal" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
habsburgic", încă bine păstrat. Până m-am informat, până am făcut cunoștință cu bolnavii, s-a lăsat noaptea. O noapte tăcută, o liniște atât de totală încât pare, cumva, materială, ca un element concret. Ascult cu surprindere mici zgomote care accentuează tăcerea de fond: hămăitul unui câine (un senior grav, care nu-și permite reacții isterice, mărginindu-se parcă la câteva comentarii morocănoase); Se aude răsuflatul mătăsos al vântului, care curge ușor, la vale, spre oraș, de pe Rarău; undeva, un motor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
avea delicatețea de a-i scuti pe evreii din clasa noastră de inerentele aluzii și chiar de unele bădărănii cu care erau tratați acești copii. M-am simțit alături de ei, din aceleași cauze "sociale". Când aceste atitudini s-au mai accentuat (ca urmare a politicii naziste care începuse să se resimtă și în micul nostru oraș, capitală de județ), am afișat deschis prietenia cu Danilov, Grisaru și Șehter și, sfidând deschis unele ironii și grosolănii, devenisem de nedespărțit. Cred că i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tineretului intelectual al epocii, beneficiind, desigur, de un plus de simpatie din partea establishment-ului actual) și al așa-numiților „Răzleți” (un fel de grupuri/cuiburi legionare neîncadrate - cel puțin inițial - în structurile standardizate din teritoriu). Activitatea sa legionară s-a accentuat pe scena publică, cum era și firesc, în toamna lui 1940, când a avut și importante atribuții oficiale, iar a doua jumătate a acestor Mărturisiri (numite, cu amară ironie, ale unui „criminal politic”, după eticheta generalizatoare pusă legionarilor de adversarii
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]