41,263 matches
-
își relevă referința în discurs, în comunicarea cu ajutorul limbii, în context, prin urmare. Cînd discursul este alcătuit pentru obișnuita transmitere de informații despre lumea extralingvistică (care cuprinde și elementele limbii, atunci cînd ele devin obiect al comunicării), semnificația cuvintelor este actualizată prin referință către obiectele despre care se comunică, aceste obiecte devenind referenți, iar modul lor particular de fi, sensuri concretizate ale semnificației. Deși specifică, referința este în acest caz uzuală și consacrată, fiindcă selectează referenți din mulțimea la care ea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de fi, sensuri concretizate ale semnificației. Deși specifică, referința este în acest caz uzuală și consacrată, fiindcă selectează referenți din mulțimea la care ea este aplicabilă prin însăși norma cutumiară a limbii, care îi atribuie virtualitatea de a putea fi actualizată. Discursul inedit, care este specific artei literare, presupune, măcar pentru unele dintre semnele lingvistice antrenate în alcătuirea lui, referințe inedite. Astfel, într-o cunoscută imagine eminesciană, precum în cuibar rotind de ape, referința pentru forma lingvistică cuibar este alta decît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
identitate referențială. Noile tendințe arată că parafraza este un fapt de limbă, generat de fenomenul echivalenței semantice la nivelul sistemului, o relație pe care toți vorbitorii unei limbi, în orice circumstanță, sînt în măsură să o recunoască și să o actualizeze, în interiorul unei comunități lingvistice. Dimpotrivă, reformularea, este o relație de echivalență conjuncturală, variabilă, la care locutorul recurge, răspunzînd unei anumite intenții de comunicare. Se subliniază astfel necesitatea aparteneței celor două enunțuri la un context asimilator. În această accepție, orice reformulare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
toposului, s-a lansat ipoteza că reformularea constă în dubla actualizare a unui topos sau a unui cîmp topic în discurs. Principiul generator al acestei teorii este acela că, pentru a se putea ajunge la concluzia că X și Y actualizează același cîmp topic în discurs, este necesară generalizarea enunțurilor prin metapredicate. Acestea, la rîndul lor, trebuie să ia o formă care ține cont de proprietățile semantice comune celor două enunțuri. În funcție de maniera în care X și Y prezintă aceleași instrucțiuni
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursul științific din media și, în special, în cadrul aceluiași text sau aceluiași document. Prin urmare, prin modul discursiv se relevă mai degrabă o concepere dialogică a discursului și a intertextualității, care nu urmărește determinarea dominantelor textuale, dar care tinde să actualizeze eterogenitatea semiotică și enunțiativă a corpusului mediatic realizat pe baza momentelor discursive particulare. V. gen de discurs, matrice discursivă, secvență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REGISTRU. Pe terenul științei limbii, cuvîntul registru întrunește cîteva semnificații repartizate unor discipline distincte. Astfel, fonologia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistice de ordin lexical și sintactic, valorificabile în tipologia discursului și a stilului. Din perspectiva distincției dintre limbă și vorbire operate de Ferdinand de Saussure, registru este în cadrul vorbirii corespondentul pentru nivel din limbă, în sensul că nivelurile limbii sînt actualizate de vorbitori ca registre. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, are importanță distincția dintre registrul discursiv și genul discursiv, registrul vizînd aspectele exterioare ale discursului, care trimit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoriei lui G. Guillaume, reificare este un corelativ pentru esențializare a sensului, acești doi termeni fiind raportabili la activitatea intelectuală prin care dinamismul producerii sensului este eludat în favoarea unei înțelegeri imanentiste. Cînd atenția se reorientează de la procesele prin care se actualizează sensul pentru a-și produce efectul, gîndirea care se gîndește pe sine a sensului produs, fenomenul este considerat ca fiind inerent cuvintelor înseși. Aceasta se produce printr-o reificare (transformare în obiect) asimilată la ceea ce nu este decît instrument, iar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și textul) integrabil stilului beletristic oferă posibilități de interpretare multiple, cultivînd deseori ambiguitatea pentru a antrena destinatarul într-o participare la problematizarea situațiilor prezentate. Stilul beletristic poate uza de cele mai numeroase și mai variate mijloace de expresie și poate actualiza oricare dintre virtualitățile limbii. Cu toate acestea, el nu presupune manifestarea liberului arbitru, deși ambiția de a realiza literatură în lipsa oricărui talent a dus uneori la rezultate ridicule, fiindcă libertatea lingvistică oferă condițiile urmării rigorilor artei. Taxonomia stilului beletristic cunoaște
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii de a se manifesta ca subiect, de a-și afirma, prin indicatori specifici, mai mult sau mai puțin impliciți, prezența în discurs; fiind o caracteristică intrinsecă a limbii, ce rezultă din folosirea limbii de către un subiect vorbitor, subiectivitatea se actualizează la nivelul discursului prin mărci specifice, ce fac referire la persoana vorbitorului, manifestîndu-se în discurs prin forme diverse și în grade variabile. Dacă raportul dintre subiectivitate și limbaj interesează cu precădere filozofia limbajului, studiul unităților de limbă care actualizează subiectivitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se actualizează la nivelul discursului prin mărci specifice, ce fac referire la persoana vorbitorului, manifestîndu-se în discurs prin forme diverse și în grade variabile. Dacă raportul dintre subiectivitate și limbaj interesează cu precădere filozofia limbajului, studiul unităților de limbă care actualizează subiectivitatea revine pragmaticii și analizei discursului. Asocierea noțiunii de "subiectivitate" cu aceea de "limbaj" s-a făcut treptat, statutul lingvistic al acesteia datorîndu-se lui E. Benveniste. M. Bréal observa, încă din 1897, existența unui element subiectiv al limbii, dintr-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca acea capacitate a vorbitorului de a se afirma ca subiect, folosirea însăși a limbii fiind posibilă doar pentru că vorbitorul are posibilitatea să devină subiect și să trimită la el însuși prin discursul său. Latentă la nivelul limbajului, subiectivitatea se actualizează prin forme specifice la nivelul discursului. Orice act de enunțare poartă amprenta subiectivității vorbitorului, care se afirmă, explicit sau implicit, ca ego. Discursul fiind interacțiune, conceptul de subiectivitate trebuie înțeles ca "intersubiectivitate", noțiune fără de care comunicarea verbală ar fi imposibilă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca o unitate a unui nivel să fie înlocuită printr-o pro-formă, prin intermediul anaforei, cataforei, epiforei. Pe de altă parte, atunci cînd se referă la limbajul poetic, Coșeriu aduce în discuție funcțiile de reprezentare și de evocare pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO VOCABULĂ. În încercările de a atribui semnificații clare și distincte termenilor cu care operează lexicologia statistică, vocabula a fost considerată ca reprezentînd o "unitate lexicală actualizată într-un discurs", adică în vorbire, opunîndu-se astfel lexemului, care este o unitate virtuală ce ține de limbă și este încadrabilă lexicului. Termenul vocabulă desemnează ocurența unui lexem particular în discurs, însă el este folosit mai mult în domeniul restrîns
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aici, Eugen Coșeriu a stabilit că unitatea de bază a limbii, cuvîntul, are aspecte de conținut distincte în funcție de modul în care este privit: ca element al limbii, el își relevă semnificația (mai precis, semnificația limbii), iar, ca element al vorbirii, actualizează un sens (sau semnificația vorbirii). Acest lingvist arată apoi, în concordanță cu ideile lui Emile Benveniste, că există, pe de o parte, o facultate de a vorbi (care este denumită, de obicei, limbaj) și o activitate de a vorbi (adică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
uitării. Paul Ricoeur găsea cauza acestor vendete ale secolului XX într-un "exces de memorie"100, din Balcani până-n Ierusalim, deoarece evenimentele legate de un trecut glorios sau de oprimări sângeroase sunt greu de uitat. Recursul la istorie pentru a actualiza memoria nu este de natură să înlesnească aplanarea conflictelor de astăzi. În consecință, ele mocnesc și vor mocni zeci și sute de ani, uneori mascând agenda personală a oportuniștilor de carieră. Recitindu-l pe profetul Isaia, Butterfield constată că triumful
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este un uscat și care, dimpotrivă, nu se simte bine decât în asemenea condiții. Din nefericire însă, în cele mai numeroase cazuri imperativele igienei sunt nesocotite: datorită acestor abateri de la regulile igienice, predispozițiile morbide latente capătă posibilitatea de a se actualiza în stări patologice, mai mult sau mai puțin bine bine închegate. Aceste morbidități nu sunt însă oarecare, ci prezintă anumite caractere proprii, specifice fiecărui tip temperamento-constituțional. CAPITOLUL 7. TUBERCULOZĂ ȘI HOMEOPATIE: TEXTE CLASICE ȘI MODERNE (După Dr. Corneliu Aurelian Blăjeni
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
diferite? La congresul mondial al Asociației Internaționale a Științelor Politice ținut la Montréal în august 1973, comparatistul american Alan Zuckerman a consacrat o comunicare conceptului de clivaj politic sau mai exact a ceea ce știința politică înțelegea prin acest termen. Rezultatele, actualizate în două rânduri, sunt remarcabile: prezentate fie ca sinonime ale conflictelor, fie ca analoage conceptelor de stratificare sau împărțire socială, clivajele au făcut obiectul unei analize din partea lui Rae și Taylor care excludea orice legătură cu realitatea conflictului. Mica lucrare
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prezintă nici unul dintre caracterele distinctive ale unui partid. La originea amintitelor federații, regăsim internaționalele istorice. Inițial, acestea pornesc de la dinamica istorică a Mișcării muncitorești, care, sub impulsul marxiștilor și anarhiștilor, s-a organizat adesea la nivel internațional, înainte de a fi actualizată în partide naționale competente. Începând cu secolul al XIX-lea, a II-a Internațională a intervenit deseori în viața partidelor membre și s-a aflat la baza inițiativei creării altor partide. După Revoluția din octombrie, comunismul s-a organizat, începând
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
-și apere drepturile ce li se cuvin; referindu-se la românii din Imperiul Habsburgic, Eminescu susținea că „nimeni în Austria nu e obligat de a se face apărătorul nostru și răscumpărătorul drepturilor noastre“ <footnote M. Eminescu, op. cit., p. 13. footnote> . Actualizînd: nimeni din Europa, în afară de noi, nu e obligat să fie apărătorul valorilor românești și depinde de noi ca europenii să ne fie alături în susținerea cauzelor noastre. Considerat de unii naționalist mai peste marginile iertării, Eminescu nu-i desconsidera deloc
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nu erau cunoscute“ <footnote Vasile Stati, Dicționar moldovenesc-românesc, Tipografia Centrală, Chișinău, 2003, p. 3. footnote> . Dintre cuvintele prezente în acest text, numai moldovenesc, a oglindi, limbă, deschide, lume, formă, schimba sînt prezente în dicționarul citat, dar numai moldovenesc cu sensul actualizat în text. In cazul celorlalte cuvinte, sensurile atestate de dicționarul lui Vasile Stati nu se pot actualiza în textul citat, întrucît dicționarul dă numai sensuri particulare, familiare, învechite (schimba este explicat prin izmeni, prezent în dicționarele românești cu mențiunea familiar
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
prezente în acest text, numai moldovenesc, a oglindi, limbă, deschide, lume, formă, schimba sînt prezente în dicționarul citat, dar numai moldovenesc cu sensul actualizat în text. In cazul celorlalte cuvinte, sensurile atestate de dicționarul lui Vasile Stati nu se pot actualiza în textul citat, întrucît dicționarul dă numai sensuri particulare, familiare, învechite (schimba este explicat prin izmeni, prezent în dicționarele românești cu mențiunea familiar sau învechit; limbă e prezent cu sensurile „popor, națiune; componentă a meliței; cîrlig la cange; rătez la
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
footnote Vasile Stati, op. cit., p. 7. footnote> . Apare aici o aglomerare ciudată de termeni, un amalgam cu care se operează în planul politic, nu în cel științific. În conștiința lingvistică, un criteriu extralingvistic de delimitare a limbii de dialect, se actualizează voința și dorința colectivității respective de a vorbi o anumită limbă. Dar conștiința în general este rezultatul unei educații, iar pe parcursul cîtorva generații autoritățile din Basarabia au întreținut ideea că în spațiul pruto-nistrean se vorbește moldovenește, trecînd peste faptul că
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de la o limbă la alta sau chiar în interiorul aceleiași limbi (Ioan <footnote Pentru simplificare, dăm numai formele masculine ale numelor. footnote> , Iovan, Ivan, Ian, Iohann‹es›, Iános, Jean, Jan, Juan, John, Giovanni etc., mai toate cu forme hipocoristice). Fără a actualiza sensul originar, dezvoltă pentru vorbitorii de limbă română mai multe valori, printre care: ființă umană <footnote Posibilele extinderi la numele de animale nu schimbă prea mult lucrurile, atribuirea numelui făcîndu-se prin comparații cu ființe umane. A se vedea în acest
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care persoanelor umane li se atribuie nume de animale prin stabilirea unor similitudini (Plăvan este o poreclă ce exploatează conotațiile numelui generic dat boului). footnote> , de sex bărbătesc <footnote Marcarea genului feminin se face prin mijloace diferite. footnote> , creștin <footnote Actualizează numele botezătorului lui Isus. footnote> etc. Acestor valori, generale, li se adaugă altele, opționale: numele sfîntului ales ca ocrotitor din cauză că nașterea s-a intîmplat în ziua sau în apropierea zilei în care se prăznuiește numele sfîntului; reluarea, continuarea numelui cuiva
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
o creație literară, un film etc. Așa s-au impus Rodica, după publicarea poeziei cu același nume a lui V. Alescandri, sau Cătălin, după apariția poemului Luceafărul a lui M. Eminescu, în ciuda faptului că semnificațiile pe care personajul eminescian le actualizează în poem nu-i erau favorabile. Ancorate așa de puternic în tradiție, numele de persoane se schimbă totuși mult de la o epocă la alta. Este astăzi un fapt mai mult decît evident că onomasticonul românesc suferă schimbări importante în compartimentul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]