8,468 matches
-
mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea becisnică pe care o blestemă : Urlați ! rămâi în urma mea, Pământ !/ Pe fruntea ta, lovită de-un cuvânt,/ Pe veci de veci de-acuma se așterne/ Pedeapsa așteptărilor eterne. El se retrage în elementul său, focul ceresc, asumându-și statutul de etern revoltat : M-ați izgonit ! Mă-ntorc în nemurire,/ Să-mi caut altă omenire-n loc ;/ Să-i dau și ei mistuitorul Foc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ia-ți tu lumina toată, dă-mi umbra, partea mea,/ Și lasă-mă în umbră să fac ce mi-o plăcea ! (V, p. 125). Prometeu refuză târgul căci rămâne fidel menirii sale de apărător al oamenilor : Mi-e drag și-acuma omul - pricepi destinul meu ?/ I-am dat ceva odată - îi sunt dator mereu !.../ Mereu voi fi alături de el, în lupta vieții (V, p. 125). Hefaistos se laudă ca a semănat neghina viciilor în zei, ca și în muritorii prin gura
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
le anunță troienilor dezastrul iminent : Osânda vi-i aproape. Vă cer zeii cei morți./ Cei cari în adâncuri neîmpăcați pândesc,/ Vă cer și zeii cari în cer au năvălit [...] N-ajută nicio luptă și nicio rugăciune !/ Vai, vai întâia moarte acuma s-a rostit/ Vin toți după acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de a-și fi pierdut iubitul (De ce chemi tu osânda asupra tuturor ?/ Oșteni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
târăsc spre navele pregătite să o ducă în sclavie. De altfel, întreaga tragedie a lui Euripide stă sub semnul focului, prefigurare a incendiului final. În prolog, Poseidon o întreabă pe Atena dacă a cuprins-o mila de Troia, ce arde-acuma până la cenușă, iar zeița, mâniată pe aheii ce i-au pângărit templul, vrea să le aprindă corăbiile cu focul fulgerului împrumutat de la Zeus. Când pojarul mistuie Troia, femeile își jelesc soarta de viitoare sclave. Văzând cum țâșnesc din cort văpăi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tot pentru fata lui Priam (sunt gata la orice ca să te păstrez - III 7). Și totuși anii petrecuți la Troia l-au pustiit și pe el. Clitemnestra simte schimbarea din vocea lui : Altădată glasul îți tremura de o neîncetată bucurie. Acuma vorbești încet și nu spui tot (II 12). Războinicul întors acasă e ostenit (vreau să mă odihnesc... sunt obosit - II 12 ; Dar odihna mea ? - II 13), ceea ce știe și Casandra (Nu-mi poți dărui decât oboseala ta - III 1). Cel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
O nouă evocare a momentului din trecut când Marghioala l-a salvat omorându-și primul bărbat duce la descifrarea sentimentelor ei : Ai ucis din dragoste, bravo ! Și acum... când dragostea ta a fost distrusă... O să se transforme în crimă ? Și acuma vrei să te răzbuni. [...] nu te mai tângui, motorul, ca să zic așa, acțiunilor tale nu e iubirea, ci ura... (V, p. 681). Analiza corectă nu îl face să prevină gestul celei care își străpunge cu sabia rivala reproșându-i apoi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Bătăile de joc ! O știu și mă-nfior/ Să nu-și înfigă-o dârză spadă prin ficat. De altfel, la început, gândul propriei dispariții îi trece prin minte și Medeei : Vai mie, sărmana, moartea mi-o chem. [...] ce-aș folosi/ De-acuma, trăind ? Ba moartea, vai, vai/ Coboare să-i las netrebnicu-mi trai. În Ca frunza dudului din rai, unde acuza de nebunie planează mereu asupra eroinei, cei din jur iau în calcul eventualitatea ca ea să-și curme viața ca răspuns
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scena 4). Eroul își dă seama că purtarea lui poate stârni represalii cumplite : voi muri lovit de zei, luat de zei,/ în magma lor fuzionat și-n cântul/ de trâmbițe-al puterilor, sporind/ în zeii înșiși furia rigorii/ cu care acuma spumeg între voi ! (scena 4). Cu toate acestea, el are de gând să persevereze în fermitatea care i-a adus victoria în fața Sfinxului : n-am pus deasupra mea puteri și nici/ făpturi, oricare-ar fi ! Și iazma-n fața/ neînfricării
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
legende transmise de Hesiod, și-a pierdut vederea drept pedeapsă pentru că a arbitrat în favoarea lui Zeus disputa lui cu Hera - îl apostrofează în termeni similari când îi aduce la cunoștință că el este ucigașul lui Laios : ai vrut să știi - acuma știi ! Acesta-i,/ orbitule, - adevărul ! (scena 8) La început, Oedip refuză să-i dea crezare unui profet suspect chiar prin handicapul fizic : Nebun/ am fost, o clipă să mă-ncred/ în fonfăiala orbilor ! Să cred/ că un bicisnic poate fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un fel de aer solemn și făcu lui Drugoiu morală: — Bine, mă, Drugoiu, ce fel de prieten mi-ești tu? E adevărat că am moș tenit, și e adevărat că m-ai ajutat când eram sărac, dar asta însemnează că acuma să mi împart averea cu prietenii? Păi, dacă voi face una ca asta, n-o să rămân iar calic, mă Drugoiu? Bietul Drăgoescu rămase pe gânduri și nu putea să i treacă. știa perfect de bine că prietenul Caragiale, cel mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Id., ibid.) Pagina 176 Urmează: Fetița scapă fiindcă nu s-a deșteptat. Somnul i-a apărat viața. (Id., ibid.) Fragment final eliminat: nu am putut verifica adevărul afirmațiilor lui Bacalbașa, care sunt, totuși, veridice: Venescu și-a făcut osânda și acuma este undeva liber. La ocnă a avut din prima zi o purtare exemplară de căință și de subordonare. Niciodată nu s-a asociat la planurile de evaziune, dar niciodată n-a fost trădător. Deseori ținea întruniri cu deținuții și le
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
al populațiunii și al sorgintelor de avuție, și cu toate acestea acele state se numesc Regate, au o pozițiune definită, un nume propriu de ierarhie, admis în vocabularul etichetei diplomației europene. Numele nostru de Principat pe care-l purtam până acuma era el oare bine definit și în acord cu pozițiunea și cu valoarea statului nostru? Nu, d-lor, și de aceea am zis că ceea ce exista până acum era o anomalie! (Aplauze prelungite.) Dar această anomalie putea ea să dureze
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la putere a fost marea revoluție, la care această clasă nu se aștepta și nu o credea posibilă. Eva Duarte, cu viață tumultuoasă în trecut, ajunsă Eva Peron, soție de președinte, răscolită de ambiții și dornică de onoruri, se erija, acuma, în prima "damă" a țării. Căpătase "la folie des grandeurs". Societatea dominantă de pînă atunci s-a socotit ultragiată de a avea în fruntea ei o aventurieră și, printr-o eroare de calcul, a repudiat-o și a dus împotriva
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nivel național se sărbătorea revenirea regelui Carol în țară, după tumultuoasa lui renunțare la tron. O parte dintre acțiunile sărbătorești aveau un caracter intim și se desfășurau în familie, cum nota Carol, ,,într-o comuniune sufletească cu Duduia, la care acuma, că a crescut, participă și Mihăiță”, iar altele erau oficiale. În 1937, sărbătorirea oficială s-a desfășurat în cadrul unei ceremonii la Aerodromul Băneasa, unde s-a ținut o slujbă religioasă, au fost acordate decorații aeronautice și a avut loc o
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
am condus mereu după cugetarea latină: "Nu înceta să înveți și să scrii!" și că "Școala este un rău necesar". O calitate a omului, care mi se pare foarte importantă, este aceea de a persevera. Cred că asta fac eu acuma. Am fost și sunt conștientă că "Știința constituie cea mai nobilă și mai puternică agonisire a omului", cum afirma Montaigne. Întâmplări din școala primară Eram în clasa a II-a și doamna învățătoare ne-a adus la școală o plapumă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din interior. Ne străduiam să deslușim fețele celor care ocupau deja jumătatea de spațiu mai întunecos, în care nu era gemuleț cu gratii. Mircea, hai să așezăm cumva lucrurile și să ne găsim niște locuri. Da, mama, imediat le punem, acuma. Cu adevărat, Mircea era nădejdea mamei și sprijinul neprețuit al întregii familii. Fiind cel mai mare dintre noi, acționa cu pricepere și promptitudine la toate solicitările mamei. Era ordonat, înzestrat cu un deosebit spirit de observație, meticulos și inteligent. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fonetic: Nu dis-pe-ra! Nu dis-pe-ra! Nu dis-pe-ra! Pe această notă de acalmie, sora mea Țuki a spart tăcerea cu cea mai prozaică și, în același timp, cea mai frecventă propoziție din lume: Mama, mi-e foame! Da, iubita mea, uite, acuma! Mircea, dragul mamei, dă-mi, te rog, sacoșa. Imediat, mama! Poftim! Ține, mama! Sunteți gata, dragii mei? Da, mama! "Înger, îngerașul meu Roagă-te lui Dumnezeu Eu sunt mic, tu fă-mă mare, Eu sunt slab, tu fă-mă tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rabie. Unde era lupul cel puternic și fioros, frica și teama când încercai să faci un lucru nepermis ori încălcai anumite reguli? Vai de mine, nu e voie că te papă lupul, ai auzit? Pe cine să mai "pape" lupul acuma, când ajunsese într-o stare de plâns? Pe cine??? Și cu ce?? Titi, hai să-ți arăt un animal mare și frumos. Vino! Am cotit pe o alee și, după vreo 20 de metri, ne-am oprit în fața unui grilaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și rar." (N. Labiș) Și acum, la 74 de ani -, când mi-au mai rămas doar câteva zile sau ore de făcut degeaba umbră pământului, înainte de a intra în meniul favorit al viermilor celor neadormiți care mă așteaptă nerăbdători -, și acuma mă cutremur de nesăbuința gestului meu, și-o voi face până-n secunda în care voi fi programat să intru în circuitul infinit al materiei universale, devenind un pumn de țărână... "Și pulbere țărână din tine s-a alege, Căci asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trupului (Exodul) Dacă un om va lovi cu bățul pe robul său, să fie pedepsit: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. (Exodul 21:24, 25) Acuma, Tu, Doamne, în marea Ta înțelepciune și bunătate, fă-mă pe mine, păcătosul și nevrednicul Tău rob, să înțeleg, căreia dintre cele două "ordonanțe" să-i dăm curs: "iubirii vrăjmașului" sau "dinte pentru dinte"??? Tu ne cunoști firea, Doamne, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nimic, Mircea, nu-i nimic. Lasă, nu fi supărat. Nu e vina ta, nu se putea altfel. A scotocit în sacoșă, unde a mai găsit niște resturi de ziare, pe care le-a folosit pentru a îndepărta urmele reziduale inoportune. Acuma, te rog, Mircea, toarnă-mi puțină apă să mă spăl pe mâini. Cu plăcere, mama, poftim. Gata. Se terminase. Acum se puteau odihni. Copii, rugăciunea de seară, vă rog. Recitam, împreună cu mama, versetul psalmului Cu pace, așa mă voi culca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nici puii tăi de viperă! Gata! Știm cine este ticălosul de bărbatu-tău! O să vă lichidăm pe toți: și pe el, și pe tine, și pe năpârcile tale, clar?! Dacă ar fi după mine, v-aș împușca pe toți acum. Acuma! Lepădăturile dracului! Gata, s-a terminat! Dumnezeu a murit! Ați înțeles?! A murit, gata! N-are cine să vă mai scoată din căcat!! Degeaba vă mai rugați nu știu cui și faceți temenele și semne aiurite. Gata! Dumnezeul vostru a murit! Kaputt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
A.B.Cum e să fii femeie-scriitor între atâția bărbați-scriitori? Ce prietenii literare v-au legat în timp? Niciodată n-am împărțit lumea scriitoricească în femei și bărbați, ci, mai degrabă, în scriitori cu chemare sau fără chemare. De altfel acuma numărul femeilor care scriu este cel puțin egal, dacă nu mai mare decât al bărbaților. Și nici nu mai există subiecte-tabu sau cuvinte-tabu pentru femei, ele fac concurență bărbaților, fără probleme. Nu le duc grija, în această privință. Le duc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sosesc două scrisori. Una din ele este de la profesoara soției mele, de la Pitar Moș. Ne roagă dacă trecem prin Niagara, să ne oprim pe la familia ei, care e stabilită acolo, venită din Germania. E chiar orașul spre care ne Îndreptăm acuma. Iarna a fost grea. Șoseaua pe care circulăm acum, pe malul lacului Cayuga, prin Geneva, la Rochester, e Încărcată cu zăpadă. Plugurile au curățat zăpada, dar pe alocurea pereții tunelului prin care trecem ating doi metri. După o săptămână de la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lui Wallace”. În ce consta dificultatea? Fermierii care-și luaseră obligația de a reduce bumbacul au trebuit să o facă după ce bumbacul era crescut de o palmă. Or, catârii credincioși celor Învățate vroiau să meargă printre rândurile de bumbac, iar acuma erau siliți, nevoiți să calce rândurile de bumbac. Așa ceva nu le putea intra În cap. În acel timp a trecut pe la Ames un mare cooperator japonez, socotit Gandhi al Japoniei. Sfârșitul conferinței lui Toyohico Kagava, ținută la facultatea din Ames
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]