13,375 matches
-
iar nenorocirile celor care l-au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a prorocit. Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo s-o sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit, belșug ei vor avea ;/ Năpaste vor cădea pe cei ce m-au gonit. După moarte, damnatului Oedip îi este dat să ocrotească acea cetate care îi va
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Altfel, ce va crede despre noi fecioara ? Ne va disprețui (scena 10). În ce o privește, Ifigenia declară în fața lui Doris că acceptă să îndeplinească sacrificiile umane nu pentru a urma porunca oracolului, ci pe a regelui care îi dă adăpost (scena 12). În fapt, nici Toas nici Ifigenia nu mai suportă perpetuarea acestor practici sângeroase. Tânăra, care până atunci a înfăptuit jertfele fără vreun protest spre a-i da satisfacție ocrotitorului ei, se simte excedată de această barbarie : Rege, cad
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
altă lume, mai grozavă ! (IV, p. 661). Tot astfel, Marghioala și-a omorât primul bărbat nu atât din afecțiune pentru Ionel cât spre a se salva dintr-o situație dificilă și a se putea bucura de o existență tihnită, la adăpost de orice primejdii : Te săturaseși de viața pe-apucate trăită cu Paraschivescu, ți se urâse să stai până-n gât în spaimă... Că ori vă prindea, și erai și tu judecată, ori te alegeai cu un cartuș [...] nu-mi fă mie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
planul de răzbunare abia după ce se asigură că are unde să se refugieze după săvârșirea masacrului. Venit de la Delfi, din mijocul cel sfânt al lumii, unde a consultat oracolul în legătură cu șansele sale de a procrea, Egeu acceptă să-i dea adăpost în cetatea lui, în schimbul promisiunii magicienei că îl va ajuta să dobândească urmași : Voi pune capăt lipsei tale de copii,/ Am să te fac zămislești moștenitori :/ Atât de strașnice licori ți-oi pregăti. În Ca frunza dudului din rai, Marian
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
I, p. 27). Cel în cauză spune cum a depus pe altar un ciomag cu miez de aur, ofrandă luată în râs de ceilați, în fapt un semn al înțelepciunii ofertantului care mima doar stupiditatea spre a se pune la adăpost (I 56). Mai târziu, participanții la asediul cetății Ardea îl îndeamnă pe Sextus, tovarășul lor de arme și de ospăț, să le explice ce s-a întâmplat odinioară la Gabii (De ani de zile promiți că ai să ne spui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
peste cadavrul tatălui ei pe Calea fărădelegilor, se regăsește în Negru și roșu (I, p. 26) și în versiunea românească a istoriei lui Titus Livius (p. 73). În piesă, Brutus menționează îndemnul preotului de la Delfi de a se pune la adăpost prin simularea stupidității, histrionismul fiind o condiție a supra viețuirii în vremuri tulburi : Acolo unde legea și dreptul sunt călcate în picioare și nu mai e nicio nădejde de viață, numai disprețuit de toți ești în siguranță (I, p. 29
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dintotdeauna ai cetății. Cei rămași în urmă ar încerca singuri experiența inedită a conducerilor revoluționare : să geamă sub biruri și prestații, să-și ardă aripile libertății în propria-i văpaie, să colecteze otravă și ură, să învețe disciplina supunerii. La adăpost de primejdii, exilații ar trimite din când în când cuvântul mincinos care va vesti apropiata lor întoarcere pentru ca rănile poporului să nu se închidă, ci să sângereze continuu. Revenirea se va produce de fapt doar când timpurile vor fi coapte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ea aflându-se la numai câteva sute de metri de fosta frontieră dintre România și Imperiul Austro-ungar. Casele, la început, erau foarte rare, fiecare proprietar construind pe proprietatea sa, de regulă acolo unde i se părea că este mai la adăpost de vânturile uneori năprasnice, dar și de trecătorile obișnuite ale animalelor sălbatice, periculoase. Se căuta, totuși, formarea unor mici grupuri de case, pentru a putea beneficia de ajutorul, la nevoie, al unui semen. Importantă în alegerea locului de casă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în a sa "Istorie a Românilor, prin călători", spre sfârșitul secolului al XVI-lea, în timpul domniei lui Mihnea Turcitul și Petru Cercel, un diplomat francez, Jacques Bongars, a parcurs culoarul Bran-Rucăr: "Călătorul află la Bran castelul, care oferea și un adăpost drumeților. Se arată cum era păzit hotarul: o parte din garnizoană ieșea dimineața, altă parte seara pentru a străjui linia: erau două schimburi. La o leghe dincolo de Bran e hotarul însemnat cu o cruce (deci la Giuvala)... După ce a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
își îndepliniseră misiunea istorică de a comunica pașnic cu frații lor de dincolo de frontieră din cătunul Valea Urdii, sau din satele Ciocanu, Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței, Rucăr și Dragoslavele o comunicare firească, relații normale, inclusiv de rudenie, la nevoie, chiar de adăpost pentru cei aflați în pericol, în cazurile de prigonire din partea autorităților locale. Tata, povestindu-mi despre ajutorul reciproc dintre locuitorii satelor de pe cele două versante ale Carpaților, obișnuia, ca întotdeauna să apeleze la înțelepciunea populară: "sângele apă nu se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Lohanului, ia forma unei lipse complete din pricina grosimii considerabile a straturilor de nisip meotic și aluvionar; 2ă inexistența pe coasta Lohanului superior a hârtopurilor , care prin forma lor concavă și prezența izvoarelor de coastă, oferă elementului omenesc puncte de atracție , adăpost și fixare; 3ă lipsa sau pâlcuirea codrului, redus mult în aria lui de răspândire în aceste părți, de către oamenii satelor vecine pentru a-și face loc de arătură și pășunat; 4ă bazinului (1,5 - 4, 5 kmă, care nu poate
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a vânturilor dominante din aceste părți, ci mult mai bine făceau dacă-și rețineau parcela pentru gospodării către SV de acest sat, în văiuga Folești, până unde se întinde granița locului cumpărat de ei în 1922 și unde aveau și adăpost și expoziție spre soare . Au achiziționat prea mult teren de agricultură - 8 până la 10 ha. de fiecare gospodar - ceea ce este neobișnuit de mult față de puterea și deprinderea lor de a munci și cultiva suprafețe așa de mari, în locul de unde veniseră
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
297. „Străbunii noștri își procurau cărțile cu greutate. Astăzi, greutatea stă în a alege.” Sir John Lübbock 298. „O carte bună înlocuiește o prietenie; o prietenie nu poate înlocui o carte bună.” Vasile Conta 299. „Orice știință adevărată își află adăpostul și temeiul său în cărți... ele sunt vama cea mai înaltă și cea mai netăgăduită a științei cele mai adevărate.” Alexandru Odobescu 300. „Destinul multor oameni a depins de faptul că a fost ori nu a fost o bibliotecă în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
în lacrimi cămașa cu cel ce-i la masa durerii conviv cu omul ce trage și simte cravașa Apa-i românește - spuneai pe de rost - Să fii veșnic bun cu acel care-ți cere un codru de pâine și-un adăpost iar mila-ți va fi cea mai mare avere.” Corneliu Vadim Tudor 790. „Cartea este un lucru de o importanță covârșitoare, atâta cât omul știe s-o folosească.” A. A. Blok 791. „Cărțile au aceiași dușmani ca și omul: focul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o cât mai întinsă zonă a spiritualității omenești.” Eugeniu Speranția 803. „Știu o carte minunată, Glăsuind fără-ncetare, Din bătrânii munți, la Mare Despre româneasca vatră. E istoria cea vie, Cu viteji ce n-au mai fost: Leagăn, strajă și-adăpost Patriei pe veșnicie.” Haralambie Țugui 804. „Cartea e o scenă de teatru pe care se agită însă numai actorii văzuți mintal. Eroii pot fi personagii de roman, pot fi, ca în scrierile istorice, pasiuni și scopuri care au zbuciumat altădată
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
că sunt legate de mandatele politice sau nu (Art. 72). Procurorii sunt îndreptățiți să ceară anularea imunității numai în parte, pentru fiecare caz. Această prevedere a făcut imposibilă între 1990 și 2003 aproape orice acțiune juridică împotriva parlamentarilor, puși la adăpost de ezitările colegilor lor referitoare la ridicarea imunității. În cele din urmă, Guvernul are posibilitatea să adopte legi în locul Parlamentului prin intermediul ordonanțelor de urgență. Articolul 115 prevede posibilitatea, practic nelimitată, a Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență (excepție făcând
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Liniște neagră. Este "învoită" la sfârșit de săptămână. Soțul ei a venit s-o ia de la spital. Furtuna îi surprinde când traversează piața. Se dezlănțuie ploaia. Oameni și dughene se precipită panicați. Busculada o desparte de soțul ei. Caută un adăpost. Deschide la întâmplare ușa unui butic și dă peste Cléa: "Scuzați-mă, ploaia..." Așteaptă amândouă, fără să se privească, fără să-și vorbească. E târziu. Cléa dispare undeva, în fundul prăvăliei. Femeia de serviciu vine să măture, să pună totul la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
buzunar, ieși în curte. Caisul sălbatic, care făcea fructe acrișoare, îi folosise în vară ca refugiu. Se cățăra până la cele două crengi, întinse pe orizontală la niveluri diferite, care îi ofereau un foarte confortabil scaun cu spătar. Se simțea la adăpost de priviri și nimeni n-ar fi știut s-o găsească, dacă Hector nu ar fi așteptat-o ghemuit la rădăcina copacului. Dar toamna dezgolise caisul. Îi rămânea latrina, o cabină de scânduri necioplite, cu un scaun geluit și un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
urcă scara cu pas ferm. Etajul al doilea era în întregime ocupat de dormitoarele comune, unde paravane în unghi drept, separând un colț de restul camerei, înțărcuiau intimitatea supraveghetoarelor. Cu condiția să nu aprindă veioze, care ar fi transformat aceste adăposturi precare în teatre de umbre. Doar supraveghetoarea șefă avea dreptul la o cameră proprie, amenajată în ceea ce la origine trebuie să fi fost un capăt de culoar. Gabriela bătu la ușă. O voce nazală porunci în franceză: "Intră!" Apăsă pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ea nu contenea să dârdâie. O strânse lângă el ca s-o facă să nu mai tremure: Ce caută aici aversa asta, anotimpul ei nu e toamna!" Margareta izbucni în râs, atât de intrigat părea de intențiile obscure ale meteorologiei. Adăpostul de sub boltă era iluzoriu, apa le pătrundea în haine, în pantofi, în buzunare. Sacoșa cu provizii a Margaretei, cu pachetele muiate, se făcea tot mai grea. Ahile îi desprinse mâna de pe mâner și luă sacoșa: "Mai bine să mergem la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ascuns la niște colegi din Timișoara. Cu părinții a plecat doar mezinul, în vârstă de 7 ani. În Bărăgan, refugiații din nordul Bucovinei au fost lăsați sub cerul liber, în apropiere de gara Ciulnița, satul Dropia. Și-au amenajat niște adăposturi și s-au apucat să-și ridice case din pământ frământat cu paie. Bineînțeles că odată cu ridicarea caselor a fost reluată și munca pământului. Din nou pământul a fost bun și viața a continuat. Cei doi copii mai mari s-
ANI DE PRIBEGIE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aldona Ioana Patraş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1707]
-
de evacuare pentru localitatea Caracal, Oltenia. În perioada în care noi așteptam venirea părinților, linia frontului fiind lângă Iași, am trăit clipe de groază din cauza bombardamentelor, mai ales al celor nocturne, când se impunea un camuflaj total și mersul la adăposturi în toiul nopții. Până la urmă, cu ultimul tren dinspre Basarabia, a venit mama să ne ia în refugiu, tocmai la Caracal acolo unde aveam ordinul de evacuare. Tatăl meu n-a putut veni odată cu mama, pentru că, fiind director de școală
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
și vlăguită de plata acestor taxe, starețul Paisie, în vârstă acum de patruzeci și unu de ani, hotărăște să se întoarcă în 1763, împreună cu toți ucenicii, pe singurul tărâm care nu-l alungase, ci îi dăruise în trecut liniște și adăpost: Țările Române. Parcursul său românesc din a doua jumătate a vieții, va fi un drum de lumină care construind un sistem de gândire, de predare și de împreună viețuire la Dragomirna (1763-1775) și Secu (1775-1779), va culmina cu organizarea obștii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
dintr-o țară în alta, spulberarea planurilor de călugărire ale lui Aleksei, întâmpinat de fratele mai mare de cealaltă parte a graniței și reîntors acasă, cu forța. Rămas singur, fără prietenul său, pe teritoriul Ucrainei ocupat de poloni, Platon caută adăpost la schitul Motreanski, unde rămâne din iarnă și până la sărbătoarea Paștelui acelui an, 1742. Imediat după Paști, însoțit de Alți trei călugări doritori să treacă în Țările Române, trece Nistrul cu barca și coboară în Țara Românescă pe traseul Orhei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu toposul românesc, ecartul implicat de text, între realitatea ucraineană deja cunoscută personajului, și cea românească pe cale de a fi descoperită, este uriaș. Nesiguranței și zbuciumului continuu din peisajul ucrainean, îi corespund aici, pacea și siguranța unei vieți trăite la adăpost. Ostrovul așadar este înlocuit cu poiana din vale, pădurile întinse și pline de zăpezi, cu munții străbătuți de drumeaguri, râurile învolburate și pline de pericole, cu pârâurile de munte, cu apă limpede, strecurându-se pe sub copaci umbroși. Pe malul unui
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]