8,127 matches
-
scotea băieții afară să spargă gheața, în timp ce el se dădea pe derdeluș. Odată, unul din băieți, înghețat bocnă, îi ceruse doi bani să-și ia o plăcintă caldă de la un vânzător ambulant. Taică-său, care venea în fugă să poată aluneca cât mai mult pe ghețuș, îi dădu o bătaie soră cu moartea. Disciplină austriacă, nu glumă. Pragmatism la fel. În sufragerie străbunicul avea un dulăpior ținut sub lacăt. Când îl deschidea, dădea pe toată lumea afară, încuia ușa și se delecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de veghe și era plin de speculații simbolice și trimiteri inițiatice: Desenatorul deschide ușa - nu-i spune nimeni să n-o facă - scârțâitul se întinde de-a lungul coridoarelor, izbindu-se de ușile albe, tari. Dintr-o privire cuprinde totul: alunecă, frecându-se de vopseaua uleioasă și pantofii săi clipocesc ca îmbibați cu apă. Mă uit la el fără să-l aud. Îmi vine să-l ciocănesc cu degetul între umeri, să-i spun să nu fugă, n-o să mai întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și voi care să accepte compromisurile? E adevărat, da’ de ce te ambiționezi să pui cățelul lângă jocul ăsta blestemat, prin care au trecut toți? Și Bețivu’? Și el, doar că și-a închipuit că o să poată ieși cândare chef. A alunecat într-o altă lume, da’ aia e dată naibii. Nu înjura, îmi tremură mâna. Știi, eu nu citesc niciodată în gând. Cred că de aia uit tot ce-am spus înainte de ultimele două fraze. Poți să... Ești ca pechinezul: sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea să se rupă sub greutatea mea. Jos, în curtea școlii, se adunaseră vreo două sute de elevi care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta, să cazi pe Opelu’ lu’ doamna directoare! Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră capetele pe ferestrele de la etajul unu. Mă încurajau cu toții: - Multă grijă, domnu’ Leo, că dacă alunecați dumneavoastră, pe cine mai trimitem? - Aoleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră capetele pe ferestrele de la etajul unu. Mă încurajau cu toții: - Multă grijă, domnu’ Leo, că dacă alunecați dumneavoastră, pe cine mai trimitem? - Aoleu, Doamne ferește, se topește înghețata! Fac pași mărunți, sprijinindu-mă de zid. La jumătatea distanței mă opresc. De pe cornișa Liceului „Sfântul Pantelimon” se văd Stadionul Național, turnul Pro-Tv-ului și o cireadă de blocuri. La dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
turnul Pro-Tv-ului și o cireadă de blocuri. La dreapta, în Băneasa, mă așteaptă ochii de căprioară ai Sabinei. Iubita mea mă vrea acasă: să facem oficială relația noastră, să fabricăm copii. La stânga, printre blocuri sau pe aleile Parcului Național, Adelina alunecă pe role, cu căștile înfipte în urechiușe, ascultând Roxette. Dar poate că Sabina vorbește cu vreun Juanito la telefon despre Costa del Sol. Dar poate că Adelina e și ea la bacalaureat, sau poate abia a trecut în clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i se umflară venele din zona capului și începu să plângă. Văzându-l așa smiorcăit și în pragul apoplexiei, palma cu degete osoase, prelungi, făcu un ocol de 180 de grade, acolo unde se afla fermoarul fustei negre, mulate. Fusta alunecă lent în josul coapselor nervoase. Așa se dovedi că, în seara aceea, Pepita se ascundea după o pereche de bikini albastru-deschis. Pe pieptul bikinilor scria cu roșu-cărămiziu: treaba ta. Am încercat să interpretez în fel și chip inscripția aceea, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte. Se ridică însă imediat și se aruncă înainte decis să treacă peste orice obstacol i s-ar fi înălțat în față. Înjunghiată de moarte, Sabina gemu prelung și își lăsă capul în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
picior în ușa batantă care sare în zid. O bucată mare de tencuială se prăbușește. - Ce mă-ta faci, Inspectore? nu vezi că dai jos pereții? - Lasă, bă, că-i bun varu’ să te freci pe mâini, să nu-ți alunece bara la împins. - Bă Stripăre, tu ce moaș-ta freci acilea? - N-am chef, bă, băga-mi-aș! da’ hai că-mi iau proteinele și vin. - De care mai bagi acuma? Tot creatină sau aminoacizi? - Nu, bă, acuma iau niște Megamass
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult în patru labe, am ajuns în vârf. Cum am ridicat capul din pământ, privirea mi-a alunecat peste întinderea infinită a apelor. Barajul se întindea cât vedeai cu ochii. Valuri negre se izbeau de țărm mânate de un vânt tăios, care ne ridicase tot părul în vârful capului. Cu brațele rășchirate și cu gura plină de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului o botezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne de septembrie. Asta așteptam! își mai spune și țâșnește. Ghemuit, face salturi lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe decât în apropierea redutei - un spin îi intrase tare în fund. Carnea unui luptător nu moare însă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viu, rânji Leonard. La noapte o să atac de trei ori mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase ceva mai devreme.... Incetul cu încetul, cadența tărăgănată îl aduse la baza colinei. Acolo sări tranșeul, însă briceagul îi alunecă în groapă. Sprâncenele negre stufoase i se încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi o dețineam pe cea din spate, de lângă baie. De pe balcon se vedea periferia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de matematică nou, transferat de la Liceul IMGB. Un ins de statură mijlocie, pe care nu l-ai fi remarcat în niciun fel dacă n-ar fi avut capul nefiresc de umflat și o mână în ghips. Varianta oficială era că alunecase de pe un scaun în timp ce culegea via. Madam Sitaru, însă, responsabila cu orarul și cu viețile noastre private, mi-a dezvăluit că omul credea cu tărie că în fiecare individ somnolează un matematician. Greșeala lui fusese că voise să deștepte matematicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că îl va castra pe Tubu, dar acum gata! chiar că o să-l lase fără biluțe. Felina îi citi gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
defila prin dormitoare Odată cufundat în visuri, m-am găsit în mijlocul unei păduri de toamnă, noroioasă și rece. Încercam să cobor de pe munte; se făcuse întuneric și am hotărât să-mi dau drumul în josul unei râpe. De-abia începusem să alunec la vale, când pământul cedă rostogolindu-se în bulgări imenși, târând după el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
E hermafroditul pe care mi l-a dat acel Arthur să-l cos? - Arthur, mereu Arthur! Ei bine, da! E acel hermafrodit, e Sabina, care între timp a devenit Cosmin. Deși se pregătise sufletește pentru cele mai oribile lucruri, tânărul alunecă moale în fotoliul meschin din spatele lui. - Da, acum ai confirmarea, tu ești Sabina! Ca să te protejez de tine însăți și de Leo, ți-am modificat caracteristicile sexuale, ți-am spălat creierul și te-am îndopat cu testosteron, să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
erau. Nu e nimic rău În asta, măcar să fie toate dezinvolte și așa de curate și de gospodine.“ Îl surprinzi cu câtă plăcere rostește neologismul care-l ajută să se desprindă de nuanța de vulgaritate În care era amenințată să alunece povestirea lui. E plăcerea de a salva memoria unei iubite din tinerețe de inutile profanări ulterioare, ghicești că plăcerea rostirii acestui cuvânt descoperit, desigur, mai târziu, ascunde amintirea unei alte plăceri. Ceva Îl oprește să-și exhibe acea amintire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe mine pentru ignoranța asta timp de aproape o lună față de poza ta și Încercând să trag la o parte blestematul ăsta de pat uriaș și greu pentru a mătura de acolo poza ta (eventual cu alte lucruri nesemnificative, am alunecat și m-am lovit gura și mai ales dintele din față - acela de formă de iepure În colțul patului. Și așa fui pedepsită. Îndurare! De altfel milioane de vești de aici - toate mărunte și puțin enervante, nesemnificative totuși - despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ei din vremurile biblice, e, pentru cel îndrăgostit, tot ce poate fi mai apropiat de sacru (sintetizând organic fumul de tămâie, mirtul, aloea, nardul: Pletele tămâi răspândi-vor: fum dulce / peste chip, peste ochii uimiți. Umerii / Mirt vor purta și, alunecând din subsuori / aloe albăstrind spre pântec...), principiu al vieții și, totodată, generatoarea unei adevărate beții senzoriale: Fântână ești / o, deschide-te gurii mele! Și ochilor, pajiște... Trăită dincolo de efemer, de carnal, iubirea aceasta este esență pentru suflet, de fapt, chintesență
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în 2011, la Editura Brumar, din Timișoara. Volumul se deschide cu o definiție banală: Poezia este lucrul cel mai greu, pentru ca, apoi, explicațiile să se aglomereze, prin apelul la elemente lexicale, mai întâi din câmpul semantic al banalului, spre a aluneca, ulterior, în domeniul conceptualizării, de la ulucă la suprema făptură / în alergare după o transfigurare, așa încât să conchidă că Poezia nu este doar o ulucă ce-o tai și-o fățuiești, ci este finișul fericit al pietrei sfărâmate - praful și pulberea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Către fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Îl vede azi, îl vede mâni Astfel dorința-i gata. El iar privind de săptămâni Îi cade dragă fata. .............................................. Cobori în jos Luceafăr blând Alunecând pe-o rază Coboară-n casă și în gând Și viața-mi luminează. Relația om-lume spirituală este palpabil descrisă de eternul Eminescu. Cunoașteți, sper, poemul „Luceafărul”. Fiecare dintre noi (sau majoritatea) cheamă „Luceafărul”, cheamă Lumina să coboare și în el
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în pajiștea mereu verde prin mijlocul satului și răcoreala suflului tăios alunecat pe vale, îți amintește tainele ascunse sub vălul nopții.” (Ion Simionescu, din volumul „Prin munții noștri”) Cerințe: 1. Citiți textul și încercuiți expresiile frumoase. 2. Introduceți în enunțuri ortogramele din text. 3. Alcătuiți propoziții în care cuvântul albastru să fie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și expresii frumoase realizați un text cu titlul Frumusețea ploii. Și ploaia vine albă... Dragoș Vicol Și ploaia vine albă, densă, caldă Pe culmi, peste poieni, peste genuni Stau arborii cu palmele întinse Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună. Alunecând printre nervuri și aripi Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii Și cețuri albe se preling din piscuri Și-n ceață , însetați, rotesc vulturii. Și vine-un ceas când umbrele pășesc Printre copaci, ca vulpile roșcate Când peste ramuri plouă cu-nstelări Și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
deveni începutul sau sfâșitul unei compuneri Povestea unei picături de apă M. Ghiviriga — Nicu! Nicu! Nicu! — Cine mă strigă? întreabă Nicu speriat. Știa doar că este singur în bucătărie. Pic, pic, pic. Nu mă lăsa să cad, Nicule, am să alunec pe canal și mi-e frică, prinde mă. Băiețelul prinde picătura de apă pe o farfurioară. — Îți mulțumesc, Nicule... — De unde știi cum mă cheamă? — Să-ți povestesc... Odată locuiam împreună cu alte picături de apă într-o oală care fierbea pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]