9,188 matches
-
să mergem câte 7-8 oameni strânși unul de altul pentru a putea să rezistăm să nu ne ia vântul. Și mergând printre arbori ne te-meam, pentru că și copacii cădeau și puteau să ne omoare". Povestește cum acționau indigenii pentru a alunga pericolul: "am auzit toată noaptea zgomot mare de voci și sunete puternice de clopoței și fluiere și tobe și de alte instrumente, care au ținut până dimineața, când și furtuna a încetat". Narează ce s-a întâmplat cu oamenii rămași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
omul seamănă cu o cruce. * Oamenii se plâng de poluare, dar nu-și reproșează fapta. * Chiar dacă mai curg, unele ape sunt moarte. * Gura este purtătorul de cuvânt al creierului. * Și cele pe care nu le vedem există. * Dacă îmi mai alung și tristețile, eu cu ce mai rămân? * Sărăcia nu este dușmanul omului, dar nici prietenul lui. * Soarele nu răsare la fel pentru toți. * Pentru unii, soarele răsare, pentru alții, apune. * Să te ferești de analfabeții care știu alfabetul. * Cărțile nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a psihiatriei" în creștinismul occidental. În lumea ortodoxă psihiatria a fost intrinsecă spiritului bisericii. În această parte a lumii, Europă străveche, nu a existat o politică "specială" pentru bolnavii mintali, nefiind necesară o astfel de politică. Bolnavul nu a fost alungat, dimpotrivă, a fost primit în modestele adăposturi ale marii familii ortodoxe. Nici un bolnav nu a fost ucis prin lapidație, spânzurătoare, proces de exorcism, ardere pe rug, nici în alt fel nu a fost persecutat cum s-a petrecut în occident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lucreze nu în Florența, ci în Modena, într-un teritoriu tot atât de faimos pentru feudele sale pe cat pentru tâlharii, la fel ca si Romagna lui Cesare Borgia, sau poate Napoli, unde se întrevedea posibilitatea unei campanii militare majore pentru a-i alunga pe spanioli. Lectură Principelelui în lumina acestor contradicții facilitează înțelegerea motivului pentru care Machiavelli accentuează experiența lui Cesare Borgia în Romagna în capitolul 7, pentru care acordă atât de multă atenție problemelor militare și pentru care este atât de atent
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fost un animal, vulpoiul cărbunăresc, pe care natura l’a Înzestrat cu lăbuțe, bot, urechi și coadă de altă culoare, anume negre; dar l’a mai Înzestrat și cu altceva: mai adaptat decât vestita cumătră roșie, a Început s’o alunge din arealul obișnuit. Cam tot atunci, ghemotocul roșcat numit veveriță s’a procopsit cu un concurent: o veveriță neagră care, ca și vulpoiul dinainte, pare să aibă succes În Întrecerea pentru un loc sub Soare. Oricine poate vedea o turmă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de 5 până la 15 ori pe cea a frunzelor. Un motiv În plus pentru plantă pentru a purta neîncetat acel război chimic: locul sub Soare trebuie musai completat cu acea bucată de sol, râvnită de mulți. Pe unii, planta Îi alungă, chiar, paradoxal, suratele ei; pe alții Îi acceptă. Cum? Pe ce considerente? Am dezvăluit deja ce face Chlorella. Așa fac, aș putea spune, toate plantele, adică secretă În sol ceea ce se numesc substanțe alelopatice. Pentru că practic toate aceste substanțe pot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a Începutului; dar bradul a acceptato. Se vede treaba că nevoia de negentropie, de idee deci, e mai mare chiar decât aceea de material, adică de hrană și căldură. Iar de aici, din munte, poate ultimul său refugiu, nu-l alungă doar naturala și lenta entropizare, ci și un nou venit pe lume: omul, care-i vânează atât lemnul cât și frumusețea. Lemnul, din care și-a făcut corăbii și case, pentru aici și pentru “dincolo”. “Dincolo”, căci omul este singurul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se sprijină stâlpii pământului. Aspectul său teurgic este legat de coarne, simbol al puterii absolute. în heralica Moldovei, capul de bour( contaminat cu zimbrul) amintește de vînătoarea ritualică a lui Dragoș, de descălecat, de intemeierea de către Bogdan, care l-a alungat pe predecesor, păstrând stema cu capul de bour însemnat cu stea în frunte ca pe un trofeu de mare preț. Inorogul (licornul, unicornul sau einhornul, monosceros, după Fiziologul lui Fournival, carte scrisă de un teolog la sfârțitul secolului II e
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
plaga „albinelor ucigașe”, care și ea a scăpat de sub control. În Florida cu clima ei umedă, caldă, tropicală, oamenii au adus „animale exotice” pentru plăcerea bogaților iubitori de animale rare, animale care adesea au scăpat din terarii sau au fost alungate în natură de proprietari lor, pentru care aceste animale deveniseră incomode. În prezent, Florida e invadată de reptile periculoase, ca de exemplu Pytonul-Tigru care ajunge la 6-7 m lungime și la greutăți de peste 90 de kg, și care a atacat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în secolele al zecelea și al unsprezecelea, de pecenegi în secolele al zecelea și al unsprezecelea, de cumani în secolele al doisprezecelea și al treisprezecelea și de mongoli în secolul al treisprezecelea. Cea mai mare parte a acestor neamuri fuseseră alungate din ținuturile lor natale de triburi mai puternice; altele erau atrase de relativa bogăție a pămînturilor aflate sub stăpînirea romanilor. Se deplasau în general împreună cu turmele și familiile lor, în funcție de zonele acoperite de iarba necesară subzistenței cailor și vitelor lor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
participau activ la evenimentele din Balcani. În 969, țarul Rusiei, Sviatoslav (964-972), a cucerit Preslavul și l-a luat prizonier pe împăratul bulgar Boris II (969-972). Drept replică, împăratul bizantin Ioan I Tzimiskes (969-976) a trimis o armată ca să-i alunge pe ruși din Bulgaria. După o victorie militară, Bizanțul a luat în stăpînire aceste ținuturi bulgărești. Harta 5. Bulgaria în Evul Mediu Un centru de rezistență continua totuși să existe în sud-vest. Aici, Samuil (991-1014), fiul unui guvernator districtual, a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe punctele strategice. O unitate franceză a reușit în mai 1806 să ocupe Dubrovnikul, oraș catolic care nu a opus cine știe ce rezistență. Trupele rusești și muntenegrene l-au asediat și l-au bombardat apoi masiv, dar nu au reușit să alunge garnizoana franceză. Trupele rusești au fost în schimb în stare să cucerească Kotorul și zona din jurul acestuia, iar flota rusească a ocupat insulele Hvar și Brač. În timpul războiului, muntenegrenii s-au folosit de porturile Kotor și Budva. Perioada aceasta a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
creștini, care acaparaseră moșii întinse. Populația grecească era constituită deci în mare parte din țăranii care lucrau în sistemul dijmei atît pe pămînturile musulmanilor cît și pe cele ale creșinilor. În perioada revoluției, așa cum am văzut, populația musulmană a fost alungată sau masacrată, iar proprietățile ei jefuite. Moșierii creștini nu au avut parte de același tratament. În timpul și după revoluție, țăranii din Serbia au pus pur și simplu stăpînire pe pămîntul domeniilor musulmane pe care îl lucrau. A avut astfel loc
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Și să n-ai nici o satisfacție că piatra aia s-ar îndrepta undeva. Că s-ar deplasa. Sus, peste câțiva rugi de muri, peste cătină, măceșe. Piatra nu avansează. Mergem pe islaz. Teren prost, denivelat. E unul cu caprele. Îl alungăm p-ăla cu caprele lui d-acolo. L-a mințit Jderilă că, dacă vrea să se facă căprar, trebuie să fută-n cur niște capre. Așa trebuie. Dacă vrea. E mare islazul, are unde să se ducă. Mai ales de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nostru pe care evoluăm, pe care ne mișcăm prin viață. O muzică interioară, care ne determină să facem anumite lucruri sau ne cenzurează alte ieșiri. Suntem ca șobolanii ăia pe care cetățeanul din poveste, strămoș al deratizatorilor de azi, îi alungă din oraș cântându-le. Orice om are o muzică a lui pe care trebuie să și-o întrețină. Cel mai bine putem vedea asta în cazul scriitorilor. O muzică interioară a frazei. Un schelet pe care, dacă-l intuiești, apăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gutui. Să pun o carpetă pe un perete, o carpetă veche, care fusese a străbunicului meu, străbunic ce se născuse undeva într-un loc numit Între Prahove, dar nici gutuile, nici carpeta de o sută de ani nu reușiseră să alunge impresia că acea cameră nu e a mea. Un portret cu un ciobănaș imbecil, mai erau pe perete și câteva casete cu Costi Ioniță, Adrian adultul subdezvoltat, Puiu nu știu cum, o lustră multicoloră. Totul strident, totul țipător. Și un vultur imens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
te bate, Că-ți chier cătanele toate. șI TOT AICI MAI TRĂIESC ÎNCĂ VĂRUL ION, VÂNĂTORUL șI „pocăitul“ dârz Întru Christos, Întors din Cleveland cu dolari greu munciți, cum și verișoara Bucura, Întoarsă din Pampas cu Andrei, papagalul care ne alunga la fel ca pe ulii, pe spanio lește: correr, correr! Când le-am pus odată gramofonul să le cânte În ograda casei bătrânești, din[tre] plăcile bune pe care le aveam ce credeți că le-a plăcut mai mult neamurilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urmare, se scuză și se scuză scriitoarea noas tră, mărturisindu-și În Jurnal acea „lene ticăloasă și nevred nică“ a ei, acele „Învinuiri de trândăvie“ ce și le aduce sau i se aduc din preajma ei, acea luptă a ei ca să alunge dimineața de pe gene „somnul vrăjmaș“, acele Întrebări ce și le pune: „Ce e păcatul?“ „Ce e virtutea?“, practicând, cum scrie În același Jurnal: „virtutea ca sport, ca ambiție sau izvorând dintr-un adânc de eroism mistic - și Încercând păcatul ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prietenul Geacă, mare hârbar cu femeile, dar care adaugă: „Ei, vezi? asta n-ar face-o nici un bărbat!“ (Geacă este un decepționat și un scârbit de femei, după ce le-a cultivat cu asiduitate până la amiaza vârstei lui de astăzi, când alungă femeia de lângă el, după ce i-a dat tot ce-i putea da.) Influența lui temperantă asupra lirismului cu care am debutat la prima redactare a acestui capitol - influență mult Înlesnită prin ultimele mele experiențe proprii - o recunosc și o regret
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
interzise unuia ca mine, dar pe care ea le mănâncă de paisprezece ani, ba Îmi mănâncă și urechile cu verva ei prea juvenilă și turbulentă și cu cicălelile ei prea grijulii după sănătatea mea de acum. ...N-am putut Însă alunga, cum numai Iisus din trupurile de moniacilor din țara Gadarenilor, zavistia și ura ce Încă mă-ncon joară de aproape. Am fost și am rămas până acum, În urmă de tot, tulburat ca un școlar prost (cum sunt și voi mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
intrând prin ușa din dos a farmaciei lui de peste drum de Capșa, țigăncile florărese fru moase, ispititoare și curvance cu boierii, celebrate de Luchian În tabloul său faimos „Safta florăreasa“. Rozina fusese depravată de acest unchi al ei și, fiind alungată de familie, și-a luat lumea În cap ajungând șanteză la „Tana sachi“ din Iașii de acum patruzeci de ani, de unde a scos-o avocatul Alfons Herovanu, instalând-o În oraș pentru uz exclusiv. În asemenea situație, Rozina devenise clienta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aduci aminte de țăranca, de cojanca, zdra vănă și frumoasă, ajunsă Într-una din acele case prea ospita liere din Crucea de piatră, unde lăturile cu dejecții vaginale și uretrale sunt zvârlite cu ligheanul prin curte și pe trotuar, ca să alunge clienții fără parale care stau și privesc lung la femei, cu mâinile În buzunare pân’ la cot? O găsisem amândoi În poartă pe această eroină de mare stil tolstoian, care, cu accente cum rar afli În lumea celor buni și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu se putea opri din tremurat. Așa, îmbrăcat în palton, cu mănuși în mâini și căciulă pe cap, cu fularul la gât, s-a întins în pat și s-a acoperit cu pătura zdrențăroasă. Dar zadarnic, tot nu izbutea să alunge starea de frig înnebunitor, și-a zis că o să intre în hipotermie și o să încheie conturile cu viața. Aproape aiura. Peste câtva timp, parcă și-a mai revenit puțin. Atunci a repetat în gând lecția pe care tocmai o învățase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
subit elan, ignorând căldura care parcă se întețise. La Bașcov însă, nici pomeneală de Mioara, puștiul îi dusese cu preșul. Ba mai mult, așa cum nu se prea întâmpla, țărmul nisipos al Dunării era pustiu la ora aceea - ca și cum vipia îi alungase pe toți amatorii de plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar totodată încrezătoare și optimistă de speranțele unui viitor, demn de sacrificiile de sânge ale unui neam ce visa la o Românie Mare. Enescu simțea apăsarea vremelnică a Capitalei Țării de către cotropitorii germani și încerca să îmbărbăteze confrații de breaslă alungați de acasă, grupați într-o formație simfonică inedită prin elementele artistice eterogene (profesioniști, amatori și profesori, lăutari, conservatoriști, muzicanți și militari), ocrotiți de umbrela Cartierului General al Armatei, din care apoi (1918) și-a clădit ansamblul orchestral ce i-a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]