9,447 matches
-
îl trăsese de limbă și care îi sugerase ideea că această formă de întoarcere în țară este o invitație deghizată, pentru a i se încredința o funcție ministerială. Din această cauză, refuzase azilul politic oferit de autoritățile franceze. Se înșelase amar. În cursul anchetei își dăduse seama de cursa în care căzuse și a intrat într-o tăcere absolută, din care l-a scos numai amenințarea că îi distrug soția și copilul. Declarase tot. Tot ceea ce a voit securitatea și a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ce face copilul ei în București. După trei luni de școlarizare, îmbrăcat în haine ofițerești, cu cizmele lustruite și caschetă pe ureche, s-a dus acasă, într-o permisie de trei zile, ca să facă furori prin sat; învățătorul lui, după amar de școală, abia era sublocotenent, iar el numai în trei luni ajunsese locotenent. Când l-a văzut biata mamă asupritor al oamenilor (începuse campania de trecere forțată la colhoz) s-a repezit la el, i-a rupt nasturii și epoleții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de prisos. Așteptăm! Prea târzie căința voastră, ucigași de frați. Securitatea ar fi fost singura vinovată dacă nu vă făceați cozile ei de topor. Iuda e mereu prezent cu sărutul lui pervers. Fericirea visată, clădită pe mormintele altora, se plătește amar, chiar în planul acesta imanent, ca să fie de pildă și altora! În Jilava am rămas puține zile în camera „preferată”, 5 bis, unde am mai găsit puțini locatari din cei vechi. Era la data aceea o mișcare continuă de oameni
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mi-e sufletul grădină, și-i toată roade, ram de ram. Sunt numai fructe și balsam. Și când cu lacrimi Tu mă speli, mai mult în rod eu strâng dulceață, să nu mai afli-n el nici ceață, nici viermi amari, nici îndoieli. Cu lacrimi fructele îmi speli. Și dacă pică tot mai des din mine câte-o creangă frântă, în vârfuri, sus, grădina cântă și-așteaptă marele cules. Sunt, Doamne, copt pentru cules. Metanie de Radu Gyr Doamne, fă din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frânturi de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Și dacă-nvii în cântecul de azi, e că mureai în lacrima de-aseară. Jnepii de Radu Gyr Suntem jnepii, mergem înainte la-nălțimi de foc deasupra stepii; ne zdrelim de cuie și de ținte și-ndârjiți, cu ghearele, cu țepii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
idealuri, cu nobilă generozitate. Apariția lui a fost ca o înviere din morți. Ieșea din bezna temnițelor ca dintr-un mormânt. Dar a fost de nerecunoscut pentru mult încercata lui mamă care vărsase un noian de lacrimi în nesfârșiții ani amari, pentru el și pentru ceilalți doi fii, plecați și ei pe drumul Calvarului, dintre care unul nu se va mai întoarce niciodată. Cât de adânc trebuie să fi pătruns sabia durerii în inima acestei mame-martire când a rostit sfâșietoarele cuvinte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la care erau supuși evreii în Imperiul rus. În perioada cînd a intrat Iorga în politică, Pobedonostev, tutorele odraslelor familiei imperiale (pînă la 1905 stăpînul de facto al scenei), a emis cu insistență legi noi care le făceau evreilor traiul amar. El a declarat oficial că (drept urmare a politicii sale) o treime din evrei vor pieri, o altă treime vor pleca din țară, iar ultima treime va dispărea, asimilată de ruși. Din 1881 au început îngrozitoarele și incredibilele linșaje în masă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a început să-și folosească talentele. A decis să-l vîre din nou în staul pe "calul de curse" (Iorga). Cu alte cuvinte, Iorga nu a fost invitat să facă parte din delegația română la Conferința de Pace, o umilință amară pentru luptătorul care jucase un rol atît de important în realizarea și în punerea temeliilor intelectuale ale României Mari. Alexandru VaidaVoievod și politicienii ardeleni care uniseră recent Transilvania cu România erau șocați; nu erau încă obișnuiți cu interesele meschine de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Hristos", deoarece "teroristul Zelinschi" era răspunzător de trei asasinate: a lui Manciu, a lui Duca și a lui Stelescu. Există mulți români care nu sînt de acord cu Iorga. Care conchidea din nou: "Trebuie uneori să te bucuri de plăcerile amare ale lipsei de popularitate"66. Procesul vieții lui Iorga ca politician început cu aproape patruzeci de ani în urmă, o dată cu articolul publicat de el în "L'Indépendance Roumaine", își împlinea astfel ciclul complet. Era acum angajat pe linia politică a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și Decebal (frații lui Codreanu), împotriva prezenței cărora Iorga a protestat imediat, dar fără succes. Cel de al doilea Consiliu de Coroană a fost dominat (ca și primul) de teama intrării rușilor în Moldova. Din această cauză, după o remarcă amară la adresa Dictatului de la Viena (care va fi "un triumf pentru grofii unguri" și pentru alți moșieri feudali unguri), Iorga a optat pentru acceptare. El a scris mai tîrziu: "aveam de ales între a pierde 1.100.000 de români... sau
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Empire: Its Origins and History to 1204, în "Speculum" Cambridge, Mass., aprilie 1949, vol. XXIV, nr. 2, p. 175 13 Atunci cînd le vorbesc prietenilor mei români despre dreptate, rațiune sau echitate în relații internaționale, reacția lor este un rîs amar: "Știm din experiență cum s-a manifestat dreptatea și echitatea în istoria noastră" 14 Atunci cînd Iorga a primit titlul onorific la Oxford, Oratorul Public l-a numit "un Tit Liviu al României" 15 G. Călinescu, Istoria literaturii române, București
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
n-am de gând s-o presez! Era vorba doar de teama unei adolescente? Îi spuneam că am să i-o respect, că poate proceda oricum dorește, atâta timp cât lasă deschis în fața noastră viitorul prețios, din care ne nutrisem de atâta amar de vreme. Căsătoria noastră era un punct fixat, cert, și nu mă muncise altă teamă decât cea că s-ar putea să mor înainte de a-l atinge. Plecasem la Londra, la școala dramatică, urmărind acest punct fix din fața ochilor. Părinților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am lăsat în urmă-mi atâta candoare și bunătate, pe care mai târziu le-am nimicit și le-am negat și care, totuși, poate că vor ieși acum din nou la suprafață. E posibil ca stafia unei femei, după atâta amar de ani, să-ți deschidă din nou porțile inimii? ISTORIE Capitolul întâi Nu m-am uitat deloc la crabi. A început să mă obsedeze ideea de a transporta un scaun și o masă sus în turn, și am pornit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încă atât de îndrăgostită de mine, încât se ferea să mă vadă pentru că nu avea încredere în puterea ei de a-mi rezista. Să-și fi imaginat oare că sunt înconjurat de amante frumoase, care i-ar fi stârnit o amară gelozie? Ce căuta oare pe drumul de pe țărm, în seara când farurile Rosinei mi-o revelaseră brusc? Venise să iscodească, să descopere? Îmi promisese să-mi scrie, dar îmi va scrie într-adevăr, și dacă da, avea „să se explice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
le pot vedea. Apartamentul este, firește, ticsit de cărți, multe dintre ele în limbi pe care nu le pot identifica. Această locuință a constituit baza londoneză a lui James timp de mulți ani, și dat fiind că a fost atâta amar de vreme plecat în străinătate, poate că nu-i de mirare că arată ca un depozit de obiecte îngrămădite talmeș-balmeș. Băusem amândoi ceai din niște boluri de porțelan incredibil de fragile și de transparente, și mâncasem pișcoturi cu cremă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
posesivă, bâjbâindă, și am prins-o de umăr. A făcut un gest ca și cum ar fi vrut să vorbească, dar eu o și înșfăcasem, stângaci dar puternic în brațe, o adunasem în acea strânsoare a ursului la care visasem de atâta amar de vreme. Am ridicat-o în brațe și am auzit-o gâfâind, de parcă întreaga lungime a trupului ei ar fi fost strivită de trupul meu. Apoi, după ce am lăsat-o încetișor jos, în strania semiobscuritate a holului, în clinchetul meditativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu mine? Mi-am luat capul în mâini. Mă simțeam extrem de vulnerabil și de neajutorat, îmi pierdusem controlul asupra vieții mele și asupra vieților în care mă amestecasem. Mă stăpânea spaima și o teribilă senzație de fatalitate; și o mâhnire amară, o mâhnire așa cum nu mai simțisem niciodată de când mă părăsise Hartley, cu atâta vreme în urmă. Deșteptasem cine știe ce demon adormit, pusesem în mișcare o mașină mortală; și ce avea să fie, avea să fie! A doua zi dimineață s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorba. Ea e o femeie tiranizată, terorizată, care n-a fost niciodată fericită alături de omul acela, e un lucru pe care mi l-a mărturisit singură. — Se poate ca menajul ei să nu fi fost fericit, dar a supraviețuit atâta amar de vreme. Tu te gândești prea mult la fericire, Charles. Nu-i un lucru chiar atât de important. Asta spune și ea. — Ca să vezi. — Titus, l-am interpelat, fericirea e importantă sau nu? — Da, firește că e, răspunse băiatul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înțeleg pe omul ăsta și înțeleg cât de mult mă poate urî. Tu ai fost încântat să-ți vezi un tovarăș de arme. Ceea ce văd eu în el este un ucigaș abil și un bărbat absolut devorat, înnebunit de gelozie amară, din care a copt o întreagă poveste. Or, eu știu ce înseamnă gelozia amară. Tocmai de asta mi-e teamă, zise James. De gelozia ta. Pe ce să-ți jur ca să te fac să mă crezi? Pe copilăria noastră, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost încântat să-ți vezi un tovarăș de arme. Ceea ce văd eu în el este un ucigaș abil și un bărbat absolut devorat, înnebunit de gelozie amară, din care a copt o întreagă poveste. Or, eu știu ce înseamnă gelozia amară. Tocmai de asta mi-e teamă, zise James. De gelozia ta. Pe ce să-ți jur ca să te fac să mă crezi? Pe copilăria noastră, pe memoria părinților noștri, pe legătura de rudenie dintre noi, pe ce să-ți jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă bucuram să te văd. Uneori îți face plăcere să vezi oamenii pe care-i urăști și-i disprețuiești atât de mult, încât te amuză să-i stârnești să-ți demonstreze cât de odioși pot fi. — Și ai așteptat atâta amar de ani ca să te răzbuni? — Nu, nici chiar așa. Mi-a făcut plăcere să te duc de nas și să te urmăresc și să mă bucur în sinea mea și să mă gândesc cât ai fi de surprins dac-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fața ei bătrână și ostenită, care suferise și păcătuise în toți acești ani, cât eu colindasem pe alte tărâmuri cu Clement și Rosina și Jeanne și Fritzie. „Vai, dragostea mea, mă nedreptățești alungându-mă brutal, căci te-am iubit atâta amar de vreme, desfătându-mă în preajma ta.“ Pe măsură ce s-au scurs anii, am investit atât de multă încredere în bunătatea lui Hartley. Și totuși, am venerat întruna această icoană? Tinerii sunt necruțători și trebuie să supraviețuiască. După ce-am pierdut orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi fost, se terminase. Firește, nici una dintre scrisori nu era de la Hartley, dar una era de la Lizzie. Am luat tot teancul în cămăruța roșie, și m-am așezat la masă, să le citesc. „Scumpul meu, mi-a rămas un gust amar în urma ultimei noastre întâlniri. Ai fost bun și generos, dar aș fi preferat să fim singuri. Toate hohotele acelea de râs au fost îngrozitoare. Ce gândeai tu cu adevărat? Simt că greșesc, dar tu ar trebui să mă orientezi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
răstimp trăit al eternei absențe. Cât de diferită e fiecare moarte, și totuși ne mân\ pe aceleași meleaguri ale făpturii noastre lăuntrice, acele meleaguri pe care poposim rar, și unde percepem limpede zădărnicia tuturor lucrurilor la care am râvnit atâta amar de vreme, și la care în curând vom râvni din nou. Nu am avut intenția să scriu despre moartea lui Clement. M-am întristat îngrozitor descriind-o și, cu toate că au trecut câteva zile, tristețea continuă să mă bântuie. Bineînțeles, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
James. Teoria pe care am demonstrat-o mai sus rămâne în picioare, perfect plauzibilă. Numai că eu sunt mai puțin înclinat s-o cred. Poate că prefer să-l știu mort, să știu că spiritul care m-a tulburat atâta amar de vreme și-a găsit, în sfârșit, odihna. La urma urmei, nu există nici un mister. James a murit în urma unui scop cardiac. Cât despre „persoanele cu înfățișare orientală“, mi-am dat seama că sunt chelnerii unui restaurant indian din Vauxhall
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]