8,321 matches
-
pecingine rozătoare, cu acel vâsc parazit care într-o zi a cășunat uscarea și putrezirea mândrului copac"77. Fără greutate, putem reconstitui atracția pentru un câmp semantic omogen: umbra, verdeața, parfumul, mirosul, coloritul, rumeneala fac parte dintr-o clasă a aparențelor. E evident că Odobescu nu vizează o "viață" în sensul biografiilor exemplare care abundă în narațiunile istorice: viața marilor conducători, individualizată de fapte și conduite memorabile și transformată în legendă. În același timp, nu e vorba nici de o viață
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
superficiale care sunt în același timp și cele mai trecătoare. Ține de ceea ce putem încerca într-o experiență a obiectului, ca semn al prezenței sale sensibile amenințate imediat de pierdere: o alură, o aromă, o nuanță, un joc provizoriu de aparențe determinat de o conjunctură pasageră, care poate fi momentul zilei, felul în care cade lumina soarelui, anotimpul etc. Odobescu își imaginează că arheologia are acces la viață în sensul cel mai condiționat de actualitatea trăirii dar și cel mai precar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sale pe lângă Comisia arheologică să îi fi oferit ocazia. O poezie precum "Cocheta bătrână la oglindă", scrisă cu două decenii mai devreme, se sprijină pe aceeași "gramatică" a imaginației. "Frumusețea" și caracterul ei perisabil sunt proiectate prin aceeași combinație de aparențe și tranzitoriu ca și figura fetei din mormântul de la Celei: Acea buclă aurie, Ce cu grații resfiram, O vezi tristă, argintie, N-o-ngrijesc cum o-ngrijam! Acea frunte îngerească, Care-atâți o adora, A-nceput să se-ncrețească; Nu mai este
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vostru nu vede două baluri, femeia n-are două epoce. Toți aveți dreptate și nimini nu e vinovat - e timpul vinovat"88. Acest real amenințat de pierdere se conține integral în suprafețe și se ilustrează printr-o veritabilă ontologie a aparenței, care evocă "prezența" prin jocul luminilor, al nuanțelor și al pliurilor: "mătasea cea lucie și gaza cea ușoară a veșmintelor se lăsa impulsiei și desemna undulații grațioase; să fi văzut, în sfârșit, acea mulțumire extatică râzând pe fețele lor când
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nebuniilor sau ale plăcerilor". E foarte semnificativ faptul că miza acestei imaginații centrate pe prezență e înțelegerea unei caracteristici a timpului modern. Bolliac urmărește să se poziționeze în raport cu o anume viteză, o capacitate de a expune și de a amenința aparențele, o sensibilitate pentru stările tranzitorii care sunt caracteristice modernității. E aceași percepție care, într-o altă lume, avea să stimuleze reflecția lui Baudelaire în marginea fotografiei sau mai târziu, pe aceea a lui Walter Benjamin asupra "pasajelor" urbane. Măcar sub
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
toți cei care au avut curajul și s-au opus într-o măsură mai mică sau mai mare sau fie au suferit numai involuntar din cauza regimului comunist trebuie considerați eroi și nu victime. Și chiar dacă dramele lor sunt doar în aparență minore. Istoriile de viață expuse aici sunt totodată eroice, exemplare și din altă perspectivă, îmbucurătoare: cei cu care am vorbit au rezistat torturilor în anchete și nu i-au denunțat și pe alții, adică n-au cedat jocului făcut de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
chiar normali, normali dacă am mâncat peștele ăla cu tot cu oase. Și la un moment dat a apărut uzbeca aia: Cosânzeana, zâna... O brunetă despre care v-am spus că mi s-a părut că era frumoasă. Dar nu era doar aparență, ci chiar era frumoasă! C. I.: Adică nu era doar efectul abrutizării suferite în perioada de detenție și femeia văzută părea din această cauză frumoasă. S. Ț.: Nu. Chiar era o femeie frumoasă! Noi încărcam pe șlep saci cu semințe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și boierii asemenea, pe urmă arată și Domnul gândul său și hotărăște pe cel pârât ori a fi slobod sau îl osândește la moarte sau altă pedeapsă." Deci, deși înconjurat în Divan de boieri, pe care Domnul îi consultă pentru aparență, pedeapsa, hotărârea sa este lege, fără a ține seama de părerile... colaboratorilor. Legea sunt eu - se va spune mult mai târziu. După întemeierea principatului, domnii au prins a face danii de sate și moșii, mărind numărul boierilor pe care își
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
s-a ajuns la 28 regiuni, de la 424 plăși la 177 de raioane, de la 7000 de comune rurale și urbane la 4052 de comune și 148 de orașe, ceea ce însemna o centralizare excesivă. Noua împărțire administrativ-teritorială a ținut seama de aparențele benefice pe care le lăsase istoria asupra unităților administrativteritoriale, ignorându-se și limitele vechilor județe care însemnau o conservare a provinciilor istorice, noile regiuni trecându-și hotarele dintr-o provincie în alta, fără a se ține seama tocmai de ceea ce
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
propagandistică, conceperea unui plan de campanie, crearea unui centru de comandă, controlul permanent al rezultatelor obținute 46. Au fost identificate și principalele principii de funcționare a propagandei: simplificarea, prin utilizarea simbolurilor, deformarea și caricaturizarea, repetiția temelor principale, aservirea presei și aparența de autenticitate, unanimitatea 47. Biserica prin autoritatea sa supremă, Papalitatea a fost mereu preocupată să stabilească o legătură directă și profundă cu "masele", fiind interesată de crearea unei viziuni proprii sau în concordanță cu interesele și "învățăturile sale". Răspândirea și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
prin rușinea resimțită - a devierii, a transgresiuneii comise, reparatoare prin faptul că ele înseamnă revendicarea și exigența unei funcționări normative a interacțiunii. Marea modestie în organizarea recepției și sensibilitatea exacerbată față de cea mai mică lipsă nu este paradoxală decât în aparență. Modestia este o conduită obligatorie semnificând poziția "umilă" a celui care primește. Să te comporți ca un mare senior înseamnă totodată să te prefaci că ești servitorul oaspetelui. Un astfel de understatment de sine este necesar pentru a compensa ostentația
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a clivajului pe care ea îl interpretează într-o perspectivă analitică anală. Dar o asemenea diviziune și disjuncție este mai întâi o lecție pe care zeii i-o dau lui Ulise - Vicleanul. Se cuvine să învățăm să separăm seducția de aparențe, atracția imediată de atitudinea virilă, cea care întârzie și amână dorința. Diviziunea privește noțiunile de sus și jos, curat și murdar, umanitate și animalitate, dar și moartea și viața, mizeria cumplită și suferințele sale și hrănirea atât de importantă, acest
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
te rog în genunchi!" (6.141-149)48. Amenințarea necunoscutului, a elementului exterior, a celui care înaintează în poziție exterioară trebuie să fie înconjurată. Integrarea străinului este realizată prin caracterul sacru al ospitalității, chiar dacă acesta ar fi pirat. Prima privire este aparența. Străinătatea străinului se manifestă pe chipul, veșmintele și înfățișarea sa. Ulise se prezintă deseori ca un vagabond, cu hainele rupte, cu chipul obosit și murdar din cauza călătoriei. În Rugătoarele de Eschil, regele din Argos căruia Danaos ce vine din Egipt
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Grimm îl menționează în dicționarul lor, entgästen. Însemna scoaterea hainelor celui care era primit, urmată de dăruirea altora noi, ale gazdelor "în așa fel încât la exterior nu mai avea aspectul unui musafir". Această schimbare de haine, "dez-musafirare", care respinge aparența de oaspete pentru o integrare costumată, dacă se poate spune astfel, este foarte relevantă, după părerea mea, pentru statutul ambiguu de oaspete, și dovedește recunoașterea caracterului său problematic. Dacă străinul (xenos) este orice persoană străină de comunitatea restrânsă a așezării
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Și aici, în pozițiile familiale, ființa slabă, izolată, dezarmată este cea face dovadă de generozitate în găzduire. Sfârșitul poveștii inversează situația, avariția celor bogați conduce la ruinarea lor, bunătatea celui săra conduce la bogăție. Este evident că zeii văd dincolo de aparențe, că ei sondează inimile și că răsplătesc generozitatea dezinteresată. Oaspetele necunoscut acționează ca un fel de "deux ex machina" care permite realizarea dorințelor. O asemenea teodicee în care sunt supravegheate și pedepsite infracțiunile este, fără îndoială, de aparență naivă, dar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
văd dincolo de aparențe, că ei sondează inimile și că răsplătesc generozitatea dezinteresată. Oaspetele necunoscut acționează ca un fel de "deux ex machina" care permite realizarea dorințelor. O asemenea teodicee în care sunt supravegheate și pedepsite infracțiunile este, fără îndoială, de aparență naivă, dar ea se impune cu toată rigoarea unei legi fundamentale. Caracterul etiologic al mitului este de reținut: construirea unui templu, o catastrofă sunt interpretate prin povești de acest tip, ca și nașterea unui lac. Otto Henne-Am Rhyn157 a adunat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
surpriză, cel al unei seducții care se pune în scenă, ironizându-se totdată. Am căutat care este morala acestei aventuri dar n-am găsit niciuna". Astfel se termină povestirea lui Vivant Denon. Surpriza se vede mai întâi în hiatusul dintre aparență și esență, între chip și mască (și totuși suntem în acel limbaj dublu care în sitemul libertin este obișnuit)238, cu alte cuvinte în jocul pudorii, decenței, al voalării codurilor mondene. Ingenuitate eroului este necesară pentru construirea surprizei erotice. "Decenta
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de Biasi 361. Prezența Orientului corespunde unei tentații care este și o "revocare cu îndoială" scrie acesta din urmă. Este adevărat că ne aflăm într-o modalitate ambiguă care folosește "în stilul..." un Orient imaginar 362. Se insistă asupra exteriorității aparențelor ("un palat de marmură, clădit în stilul maur..."). Orientul este miza unei ambiguități prin faptul că este o imagine stereotipă a unui aiurea, a unui loc îndepărtat, "ca și cum tentația orientală ar ține ea însăși de o dorință finalmente speculară și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
despre caracterul său, poate doar faptul că este curios, că vrea să se bage unde nu-i fierbe oala că nu are nici o educație (ceea ce explică lipsa lui de bunăcuviință, discreție și rezervă). Cultura gazdei sale îl lasă, după toate aparențele indiferent; el nu pare, în ceea ce îl privește să aibă vreuna. Comportamentul său, transgresiv față de legile politeții și ale ospitalității, are o anumită agresivitate. Dar lucrurile sunt mai complexe și istoria, psihologia personajelor și secretul care zace în inima casei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să ascundă complicitatea lor (voluntară sau involuntară) cu o ideologie odioasă. "Mulțumesc lui Dumnezeu pare un om cumsecade" spusese odată unchiul. Nepoata ridicase din umeri, semnificând explicit că aceasta nu se punea la socoteală, că nu era vorba decât de aparența superficială care nu înseamnă nimic și nu poate să șteargă statutul de ocupant 480. Într-o epocă în care Otto Abetz, "mare prieten al Franței", încearcă să grupeze pe scriitorii francezi și pe germanofilii de la Vichy, era indispensabil să fie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
săi. K., cu anonimatul său, trecutul său misterios și contradictoriu, identitățile lui mincinoase, încearcă să angajeze o luptă misterioasă cu instanța Castelului într-un scop necunoscut. Totul este suspect, cuvintele nu semnifică ceea ce vor să spună, personajele nu corespund nici aparențelor, nici cuvintelor lor. K., nici paria, nici parvenit, încearcă să obțină prin toate mijloacele un acces la Castel urmând un țel de nepătruns. Frieda remarcă tocmai acest fapt când îi declară: "Dacă poți să obții prețul râvnit, ești gata de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
K. prin asemănarea nediferențiată: "... de vreme ce nu-l puteai deosebi de Gerstacker sau de Lasermann - trebuia ca lucrurile să se facă repede, asta era cheia întregii situații - toate căile i se deschideau..." dar aceasta, ca proces teatral, joc al actorilor, al aparențelor, deghizărilor este fără încetare dezmințită. Paradox al mincinosului: K. se introduce prin minciună, minciuna lui este acceptată ca adevăr și orice adevăr devine minciună fără ca el să fie nevoit să mintă. Confuzia aceluiași cu altul, a asemănătorului cu a neasemănătorului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ediția deja citată, p. 110, I (nota trad.). 49 Să adăugăm vorbirea ciudată a celui care vine din altă parte. Barbarii continuând etimologia acestui cuvânt construit prin onomatopee vorbesc un "blablabla", adică sunt străini și lingvistic și cultural, cu o aparență uimitoare, cu accent ciudat. 50 Hans-Dieter Bahr, Die Sprache des Gates. Eine Metaethik, Reclam Verlag Leipzig, 1994. 51 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 110, I (nota trad.). 52 Ceea ce Telemah exprimă foarte explicit fiului lui Nestor când îi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
limitelor unui posibil acord și punerii efective în practică.33 Una dintre metodele favorite de negociere, incepand cu perioada Războiului Rece, a fost cea a compromisului, în virtutea căreia erau analizate la pachet, în mod unitar, mai multe chestiuni care în aparență păreau să nu aibă nimic în comun; conform lui Zartman, compromisul este modalitatea prin care omologul este forțat să accepte concesii, compromisul nu este "nici capitulare, nici slăbiciune" și reprezintă, cel puțin în plan teoretic, o concesie în chestiuni secundare
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
inovația ambițioasă lipsită de pregătire prealabilă, acceptând autonomia individuală, dar cultivând un sentiment al solidarității organice, acest liberalism conservator pregătește, în planul ideilor și al practicii politice, sinteza pe care se întemeiază, în secolul XX, reflecția, atât de diferită în aparență, a unor Raymond Aron, Michael Oakeshott sau Ronald Reagan. Prin Edmund Burke, Robert Peel, Guizot sau Tocqueville, liberalismul conservator se legitimează drept curent al echilibrului și exponent al moderației. Libertatea este separată de revoluție, iar egalitatea în fața legii, privită ca
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]