11,066 matches
-
scurgeau... Iorgu rămânea zăvorât singur în durerea lui. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească. Soarele se aprinsese pe cerul albastru dintr-o dată, înseninat de vântul călduț de miazăzi, și zăpezile de pe dealuri se topiră. Aplecat pe marginea ferestrei se uita la cireșul, scăldat în soare și lumină, gata să înflorească. Viața reintra în el odată cu miracolul sufletului pe care l-a atins mila lui Dumnezeu... Si el renăștea la viață, odată cu totul din jurul lui. Inima
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
palmă și visatoare ca niște ochi osteniți de gânduri... În spatele ei se înălțau, ocrotitor, câțiva copaci bătrâni de-o seama cu ea. Căsuța albă, cu pereții muruiți proaspăt cu var, cu prispă îngustă de jur împrejur, acoperită cu stuf, stătea aplecată pe-o parte, de parcă s-ar fi mirat de trecătorii de pe drum. Salcâmul bătrân de la poartă, oalele de lut ars, puse cu gura în jos în gărduțul din fața casei, căsuța albă și bătrânii copaci din spatele ei... totul, sub zăpușeala zilei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se poate fără pocăință... Iar tu ce-ai făcut?!” i-a șoptit încet vocea. -înseamnă că tot ce fac, e în zadar!.. zise el înnăbușindu-și cu pumnii un strigăt în piept. Spune-mi, Doamne, ce să fac?!.. Apoi, în genunchi aplecat peste mormânt, parcă ar fi vrut să-l ieie în brațe, a vorbit în șoaptă, ceva, cu Vasilica dar, ce și-au spus, nimeni n-a știut. In împrejurul lui, parcă fâlfâiau aripi grele nevăzute, strivindu-i sufletul, îngropându-i
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o soție! Ea va face sigur liceul pedagogic, o să ajungă învățătoare, este chiar visul ei iar eu o s-o ajut cât pot, știu cât este de ambițioasă. - Eu sunt de partea ta, dar Geta este influențabilă și tot timpul își apleacă urechile la ce spun prietenele ei, ce spune lumea, în general. - Mamei îi plac bârfele, asta este, se împrietenește cu cine nu trebuie! Au ajuns la gară. Pâna la ora de sosire a trenului în gară, mai era o oră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pentru copil o să am grijă să nu îi lipsească nimic. O să te chem la primărie din când în când, să-ți dau câte ceva pentru el. - Săru’ mâna, vă rog să mă iertați încă o dată, spuse aceasta și ieși din curte, aplecată de spate. Frusina se hotărâse; îl va părăsi chiar a doua zi. Voia doar să aibă cu el o discuție față în față, să vadă dacă are curajul să-și recunoască fapta. După ce Petre se spălă și mâncă, se așeză
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
câmp, când soarele încă nu ardea așa de puternic. Avea un radio scos pe verandă și asculta muzică. Nu a simțit când mam apropiat încet, am luat firul electric care alimenta pompa și l-am băgat în priză pe când era aplecat peste pompă și meșterea la ea. Am fugit imediat. - Criminalule! De ce a trebuit să-mi spui mie toate acestea? Nu îți este teamă ca te-aș putea denunța la poliție? Petre nu mai avea lacrimi în ochi, rânjea, pur și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a rămas neschimbat. Aceleași zbateri, preocupări și patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-un sat românesc, legată, cu cătușele vieții, de zbuciumul Capitalei, Vasilica scrie poezie și iată, proză scurtă, în care pictează, cu penelul sufletului
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
bârlădean (câteva exemplare la Chircești-Miclești, Gura Idrici, Rateșul Cuzei și Valea Mare, mai multe fiind în siturile din secolul VIII) și au o forma rotundă, cu fundul și pereții îngroșați, ultimii fiind drepți (Rateșul Cuzei - pl. VI/5) sau ușor aplecați spre interior (la Davideni, Izvoare-Bahna, Borșeni, Roșiori-Neamț, Lozna-Dorohoi, Cucorăni-Botoșani, Bacău-Curtea Domnească, pe teritoriul Moldovei și la Șirna Belciug-Prahova, în Muntenia). b) Ceramica la roată conține, de regulă, o pastă similară categoriei anterioare, același mod de ardere și culoare. Forma frecvent
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
dispuse pe aproape întreaga suprafață, ca la recipientele găsite la Gura Idrici, Negrești, Chircești-Miclești și Dodești - Vaslui (pl. XXIV/5-7). tipsie modelată exclusiv la mână, din pastă cu cioburi pisate în compoziție, cu fundul gros, iar marginile ușor înălțate și aplecate spre interior (la Oncești), iar alteori scurte și rotunjite (cele de la Gura Idrici, Dodești); aceste trăsături îi conferă un aspect grosier, așa cum se observă la exemplarele de la Negrești, Gura Idrici, Dodești - Vaslui și Oncești - Bacău (pl. XXVIII/1-5). Descrierea tipurilor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la fel de bine legat, vânjos și cu o musculaură a centurii scapulare care Îi atesta mânuirea coasei și a celorlalte unelte pentru muncile agricole. Umbla În orice anotimp cu capul descoperit. Avea păr blond spre șaten, ușor cârlionțat, cu câteva șuvițe aplecate pe frunte. Ochii pătrunzători (mai târziu va purta ochelari), arcuiți și sprâncene stufoase, Îi completau conturul armonios al feței. Avea voce de tenor, ușor apăsată.” Și, pentru că trăsăturile psihice sunt mai valoroase decât cele fizice, autorul, știind prea bine acest
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Plângea cu adevărat, cu lacrimi adevărate. Plângea singur, departe de zăpadă, fărĂ să-mi ceară ajutorul. o clipă am fost gata să mă topesc, dar o pală rece mi-a Înghețat inima la loc. Neștiind ce să fac, m-am aplecat și am luat zăpadă de jos, am făcut un bulgăre și l-am aruncat În el. Cam la al cincilea bulgăre s-a oprit din plâns și la al zecelea a luat Adina Dabija 10 și el zăpadă și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spus el. VĂ așteptam. — Ea e prietena mea despre care v‑am vorbit. Dânsul este domnul deputat Priză, a spus Simonetta Întorcându‑se spre mine și zâmbindu‑mi fermecător cu buzele ei pline și strălucitoare. — Încântat, a spus Priză pompos, aplecându‑se adânc să‑mi pupe mâna. Cu această ocazie am remarcat În mijlocul claiei de păr creț un Început discret de chelie. Ne‑am așezat cu toții la masă. Ridicând un deget spre fata care servea, Priză ne‑a Întrebat ce doream
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
una și‑aș vrea să dorm mereu. Am renunțat să aflu ce‑i bine și ce‑i rău. Durerea, bucuria, la fel sunt pentru mine. CĂci zâmbetu‑i solia tristeții care vine. A pus apoi cartea jos și s-a aplecat să mă sărute, petrecând, În drum spre buzele mele, scurte vacanțe pe insulele din corpul meu care ieșeau la iveală de sub apă. Da, poate că asta era, poate că Îmi amintea de vinul din poeziile lui omar Khayyam. Dacă eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
strige isteric : „Am câștigat ! Fraților, i-am bătut pe engleji cu doi la unu !“. După aceea nu-mi mai amintesc nimic. Tavanul alb. Așternutul alb. Pe peretele din față, o icoană a Fecioarei maria. Deasupra patului meu, două chipuri străine, aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. CĂldura umedă a unei mâini care mi-a cuprins propria mână. — Cum te simți ? mă Întreabă celălalt chip, cu ochelari cu ramă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu resemnare, Încercând să-i Împărtășim entuziasmul. După câteva minute simt că mă cuprinde o dulce toropeală. Sportul, vinul, căldura focului, burtica umplută cu bunătĂți Încep să-și facă efectul soporific. Deodată mă trezesc În semiîntuneric, Jean-Claude Îmi sărută ceafa, aplecându-se peste umărul meu pentru a-mi căuta buzele. Niște mâini Îndemânatice Îmi deschid nasturii de la bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui Îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul buzelor, În timp ce mâinile Îndemânatice coboară
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
conținut Într-un rol suficient de complicat ca să Îți mențină interesul, intens ca o vacanță În insule, dar totuși precis, delimitat, necuprinzător și absurd, ca o prăjitură prea dulce și grasă, pe care o mănânci știind că ți se va apleca. Și iată că Jean-Claude mă privea acum contrariat, neînțelegând ce nu era În regulă cu mine. — Fostul tău iubit ? Parcă te-ai despărțit deja de el, se Încruntă el. — Cred că e imposibil să nu mai iubești pe cineva pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ridică cu greutate un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și Îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care Îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul sărit din loc În loc, apă să se spele pe cap. Se spălĂ cu greutate pe părul lung, alb, Împroșcând cu apă peste tot În jur, astfel Încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo Înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a Început mama. Îmi puse toporișca lui În brațe. — lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! Își deschise nasturii de la haină și Îmi arătĂ pieptul vânăt. — Te-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Plângea cu adevărat, cu lacrimi adevărate. Plângea singur, departe de zăpadă, fără să-mi ceară ajutorul. O clipă am fost gata să mă topesc, dar o pală rece mi-a înghețat inima la loc. Neștiind ce să fac, m-am aplecat și am luat zăpadă de jos, am făcut un bulgăre și l-am aruncat în el. Cam la al cincilea bulgăre s-a oprit din plâns și la al zecelea a luat și el zăpadă și a aruncat în mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spus el. Vă așteptam. — Ea e prietena mea despre care v-am vorbit. Dânsul este domnul deputat Priză, a spus Simonetta întorcându-se spre mine și zâmbindu-mi fermecător cu buzele ei pline și strălucitoare. — Încântat, a spus Priză pompos, aplecându-se adânc să-mi pupe mâna. Cu această ocazie am remarcat în mijlocul claiei de păr creț un început discret de chelie. Ne-am așezat cu toții la masă. Ridicând un deget spre fata care servea, Priză ne-a întrebat ce doream
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
într-una și-aș vrea să dorm mereu. Am renunțat să aflu ce-i bine și ce-i rău. Durerea, bucuria, la fel sunt pentru mine. Căci zâmbetu-i solia tristeții care vine. A pus apoi cartea jos și s-a aplecat să mă sărute, petrecând, în drum spre buzele mele, scurte vacanțe pe insulele din corpul meu care ieșeau la iveală de sub apă. Da, poate că asta era, poate că îmi amintea de vinul din poeziile lui omar Khayyam. Dacă eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
strige isteric : „Am câștigat ! Fraților, i-am bătut pe engleji cu doi la unu !“. După aceea nu-mi mai amintesc nimic. Tavanul alb. Așternutul alb. Pe peretele din față, o icoană a Fecioarei maria. Deasupra patului meu, două chipuri străine, aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. Căldura umedă a unei mâini care mi-a cuprins propria mână. — Cum te simți ? mă întreabă celălalt chip, cu ochelari cu ramă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu resemnare, încercând să-i împărtășim entuziasmul. După câteva minute simt că mă cuprinde o dulce toropeală. Sportul, vinul, căldura focului, burtica umplută cu bunătăți încep să-și facă efectul soporific. Deodată mă trezesc în semiîntuneric, Jean-Claude îmi sărută ceafa, aplecându-se peste umărul meu pentru a-mi căuta buzele. Niște mâini îndemânatice îmi deschid nasturii de la bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul buzelor, în timp ce mâinile îndemânatice coboară
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
conținut într-un rol suficient de complicat ca să îți mențină interesul, intens ca o vacanță în insule, dar totuși precis, delimitat, necuprinzător și absurd, ca o prăjitură prea dulce și grasă, pe care o mănânci știind că ți se va apleca. Și iată că Jean-Claude mă privea acum contrariat, neînțelegând ce nu era în regulă cu mine. — Fostul tău iubit ? Parcă te-ai despărțit deja de el, se încruntă el. — Cred că e imposibil să nu mai iubești pe cineva pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ridică cu greutate un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care îi turnă bătrânului, care aștepta așezat pe pat, cu capul aplecat peste alt lighean, albastru, jegos, cu smalțul sărit din loc în loc, apă să se spele pe cap. Se spălă cu greutate pe părul lung, alb, împroșcând cu apă peste tot în jur, astfel încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]