7,739 matches
-
redusă de granulații citoplasmatice din celulele mast se diminuează tendința de inflamare. Pe lângă aceste mecanisme de efect principale, ar mai există un rând de alte efecte de care se pretinde că ar fi dovedite. Astfel ar fi interesant, ca la bacterii, prin lezarea membranei celulare și inhibarea enzimelor bacteriene, generarea radicalilor liberi de oxigen poate duce la o puternică inhibare. Recomandările de utilizare se intreapta/se concentrează mai ales spre inflamațiile pielii și a mucoaselor, precumm și fenomene de uzură, inflamare
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
se găsea la strămoșii îndepărtați ai oamenilor, însă studii din 2013 resping ideea existenței unei relații inverse între mărimea cecumului și mărimea și prezența apendicelui. Cecum-urile, care s-au găsit în tractul digestiv al multor ierbivore dispărute, găzduiesc mutual bacterii ce ajută animalele să digere moleculele de celuloză ce se găsesc în plante. Este prezent pe scară largă la Euarchontoglires și, de asemenea, a evoluat independent la marsupialele diprotodonte, monotreme și este foarte divers în mărime și formă. Un posibil
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
al oamenilor din vechime ce s-a degradat spre aproape nimic în cursul evoluției. Cecumul foarte lung al unor animale ierbivore, precum cel întâlnit la cal sau koala, pare să sprijine această teorie. Cecumul koalei îi permite acesteia să găzduiască bacterii ce ajută în mod specific la descompunerea celulozei. Strămoșii omului se vor fi bazat de asemenea pe acest sistem când au trăit cu o dietă bogată în frunze. Pe măsură ce oamenii au început să mănânce hrană mult mai ușor digerabilă, ei
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
forma aparte a apendicelui și aparenta sa lipsă de importanță specifică și funcție, judecând după absența de efecte secundare consecutive apendicectomiei. William Parker, Randy Bollinger și colegii de la Universitatea Duke sugerau în 2007 că apendicele slujește ca un adăpost pentru bacteriile utile atunci când boala evacuează acele bacterii din restul intestinelor. Această propunere este bazată pe o nouă înțelegere a felului cum sistemul imunitar suportă creșterea bacteriilor intestinale benefice în combinație cu multe bine-cunoscute caracteristici ale apendicelui, incluzând arhitectura lui, locația lui
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
sa lipsă de importanță specifică și funcție, judecând după absența de efecte secundare consecutive apendicectomiei. William Parker, Randy Bollinger și colegii de la Universitatea Duke sugerau în 2007 că apendicele slujește ca un adăpost pentru bacteriile utile atunci când boala evacuează acele bacterii din restul intestinelor. Această propunere este bazată pe o nouă înțelegere a felului cum sistemul imunitar suportă creșterea bacteriilor intestinale benefice în combinație cu multe bine-cunoscute caracteristici ale apendicelui, incluzând arhitectura lui, locația lui chiar sub tranzitul unidirecțional al hranei
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
și colegii de la Universitatea Duke sugerau în 2007 că apendicele slujește ca un adăpost pentru bacteriile utile atunci când boala evacuează acele bacterii din restul intestinelor. Această propunere este bazată pe o nouă înțelegere a felului cum sistemul imunitar suportă creșterea bacteriilor intestinale benefice în combinație cu multe bine-cunoscute caracteristici ale apendicelui, incluzând arhitectura lui, locația lui chiar sub tranzitul unidirecțional al hranei și germenilor în intestinul gros și asocierea lui cu o cantitate copioasă de țesut imunitar. Cercetări efectuate la Winthrop
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
lui cu o cantitate copioasă de țesut imunitar. Cercetări efectuate la Winthrop University-Hospital au arătat că indivizi fără apendice erau de patru ori mai predispuși la recidiva cu Clostridium difficile. De aceea apendicele poate juca rolul de „casă sigură” pentru bacteriile comensale („bune”). Acest rezervor de floră intestinală putea apoi servi la repopularea sistemului digestiv după un episod de dizenterie sau holeră. Cele mai obișnuite boli ale apendicelui (la oameni) sunt apendicita și tumorile carcinoide (carcinomul apendicelui). Cancerul apendicelui este responsabil
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
este numele generic acordat microorganismelor care pot distruge bacteriile. Denumirea (ce provine de la latinul "bacteria" și grecescul φᾰγεῖν "phagein" - "a mânca", "a devora") a fost introdusă de către bacteriologul canadian Félix d'Herelle în 1917, an în care descoperă un virus care posedă astfel de caracteristici. Cultivați în laborator, bacteriofagii
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
este numele generic acordat microorganismelor care pot distruge bacteriile. Denumirea (ce provine de la latinul "bacteria" și grecescul φᾰγεῖν "phagein" - "a mânca", "a devora") a fost introdusă de către bacteriologul canadian Félix d'Herelle în 1917, an în care descoperă un virus care posedă astfel de caracteristici. Cultivați în laborator, bacteriofagii pot fi utilizați în tratamentul unor
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
an în care descoperă un virus care posedă astfel de caracteristici. Cultivați în laborator, bacteriofagii pot fi utilizați în tratamentul unor boli cum ar fi dizenteria, holera. În anul 1917 savantul francez F. de Herelle a descoperit virusurile ce lezează bacteriile, pe care le-a numit "bacteriofagi" sau "fagi." Forma "bacteriofagului" amintește o navă cosmică și consta din cap și coadă. Capul se compune dintr-o membrană proteică și o moleculă de acid nucleic. În coadă se află un tub cav
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
cap și coadă. Capul se compune dintr-o membrană proteică și o moleculă de acid nucleic. În coadă se află un tub cav protejat de o husă din proteine contractile. Placa de la capătul tubului poartă filamente, care fixează bacteriofagul de bacterie. La contactul cu peretele bacteriei, husa se contractaă dezvelind tubul. Acesta străpunge peretele bacteriei, asigurând trecerea acidului nucleic în citoplasma bacteriei. Aici el începe să se autoreproducă, folosind nucleotidele celulei-gazdă. Din aminoacizii gazdei, în baza acidului nucleic fagal, se sintetizează
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
compune dintr-o membrană proteică și o moleculă de acid nucleic. În coadă se află un tub cav protejat de o husă din proteine contractile. Placa de la capătul tubului poartă filamente, care fixează bacteriofagul de bacterie. La contactul cu peretele bacteriei, husa se contractaă dezvelind tubul. Acesta străpunge peretele bacteriei, asigurând trecerea acidului nucleic în citoplasma bacteriei. Aici el începe să se autoreproducă, folosind nucleotidele celulei-gazdă. Din aminoacizii gazdei, în baza acidului nucleic fagal, se sintetizează proteinele membranei. Urmează asamblarea componentelor
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
acid nucleic. În coadă se află un tub cav protejat de o husă din proteine contractile. Placa de la capătul tubului poartă filamente, care fixează bacteriofagul de bacterie. La contactul cu peretele bacteriei, husa se contractaă dezvelind tubul. Acesta străpunge peretele bacteriei, asigurând trecerea acidului nucleic în citoplasma bacteriei. Aici el începe să se autoreproducă, folosind nucleotidele celulei-gazdă. Din aminoacizii gazdei, în baza acidului nucleic fagal, se sintetizează proteinele membranei. Urmează asamblarea componentelor fagale. În urma activității bacteriofagului, celula-gazdă moare. Preparate de bacteriofagiai
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
tub cav protejat de o husă din proteine contractile. Placa de la capătul tubului poartă filamente, care fixează bacteriofagul de bacterie. La contactul cu peretele bacteriei, husa se contractaă dezvelind tubul. Acesta străpunge peretele bacteriei, asigurând trecerea acidului nucleic în citoplasma bacteriei. Aici el începe să se autoreproducă, folosind nucleotidele celulei-gazdă. Din aminoacizii gazdei, în baza acidului nucleic fagal, se sintetizează proteinele membranei. Urmează asamblarea componentelor fagale. În urma activității bacteriofagului, celula-gazdă moare. Preparate de bacteriofagiai unor bacterii patogene se folosesc pentru profilaxia
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
trecerea acidului nucleic în citoplasma bacteriei. Aici el începe să se autoreproducă, folosind nucleotidele celulei-gazdă. Din aminoacizii gazdei, în baza acidului nucleic fagal, se sintetizează proteinele membranei. Urmează asamblarea componentelor fagale. În urma activității bacteriofagului, celula-gazdă moare. Preparate de bacteriofagiai unor bacterii patogene se folosesc pentru profilaxia și tratarea bolilor omului și animalelor, provocate de aceste bacterii.
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
Din aminoacizii gazdei, în baza acidului nucleic fagal, se sintetizează proteinele membranei. Urmează asamblarea componentelor fagale. În urma activității bacteriofagului, celula-gazdă moare. Preparate de bacteriofagiai unor bacterii patogene se folosesc pentru profilaxia și tratarea bolilor omului și animalelor, provocate de aceste bacterii.
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
că ele s-au acomodat în acestă nișă de mediu subteran și cu timpul s-au adaptat (speciat). Lanțul trofic poate fi susținut din afară, spre exemplu prin guano via lilieci, sau poate fi complet autonom pornind de la chemobacterii. Aceste bacterii suscită un interes deosebit deoarece nu î-și capătă energia prin fotosinteză ci prin descompunerea rocilor sau din elemente precum sulful. Condițiile mediului subteran, întuneric, umezeală mare, temperatură aproape constantă, hrană puțină, au determinat unele caracteristici ce se întîlnesc la
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
dovezi practice, așa încât îl abandonează. Plimbându-se prin Londra pustie, el ajunge în pragul disperării și este dispus să-și ofere viața invadatorilor, dar descoperă că extratereștrii au fost doborâți de infecțiile microbiene în fața cărora nu erau imuni, deoarece „asemenea bacterii nu există pe Marte”. Naratorul constată cu bucurie că pericolul a dispărut și își pierde cunoștința pentru o vreme. După ce*și revine, grație îngrijirilor oferite de o familie, se întoarce la soția sa care-l credea mort. Ultimul capitol al
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
critic care se folosește de știință pentru a explica normele politice și sociale ale perioadei. Binele și răul sunt relative în "Războiul lumilor", iar înfrângerea marțienilor nu implică niciun fel de acțiune divină. Cauza este în întregime materială: acțiunea unei bacterii microscopice. Personajul cheie al romanului îl reprezintă un cleric nebun, dar încercarea sa de a lega invazia de o izbucnire a Armaghedonului biblic pare să servească doar deranjului său mental. Moartea sa, provocată de faptul că zelul său evanghelizator este
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
sfârșitul secolului al XIII-lea. S-a pus problema, de mult timp, dacă monedele metalice și bancnotele, care sunt obiecte care trec din mână în mână, și circulă uneori repede în lumea întreagă, ar putea să vehiculeze microorganisme patogene (ciuperci, bacterii și viruși). Lucrătorii din comerțul alimentar, care ating alimentele și încasează banii clienților pot fi agenți de transmitere a epidemiilor? În 2007, un studiu a confirmat că virușii gripali pot supraviețui până la cinci zile pe bancnote (bancnote de 50 de
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
ul (lat. "acetis") este acid acetic diluat în apă (3-5%), cu gust acru, produs prin fermentarea naturală acetică a vinului sau a sucului de mere cu ajutorul bacteriei Mycoderma aceti. ul produs pe cale tradițională conține și alte substanțe precum acidul citric sau acidul tartric. Cel mai probabil folosirea oțetului în alimentația omenească a început odată cu cea a elaborării și consumului de alcool, omenirea din acele vremuri folosindu-l
Oțet () [Corola-website/Science/324120_a_325449]
-
de faptul că produsele pe bază de xilitol provin din surse și prin metode de procesare naturale. Sănătatea orala Indiferent cât de mult și intens am peria dinții, gura va conține o floră bacteriană. Gura este un loc perfect pentru bacterii, un loc întunecat, cald și umed. În fapt, este un loc unde mai mult de 600 tipuri de bacterii sunt conținute și se simt ca la ele “acasă”. În timp ce majoritatea sunt inofensive, un tip, numit Streptococcus mutans, este legat direct
Xilitol () [Corola-website/Science/324258_a_325587]
-
Indiferent cât de mult și intens am peria dinții, gura va conține o floră bacteriană. Gura este un loc perfect pentru bacterii, un loc întunecat, cald și umed. În fapt, este un loc unde mai mult de 600 tipuri de bacterii sunt conținute și se simt ca la ele “acasă”. În timp ce majoritatea sunt inofensive, un tip, numit Streptococcus mutans, este legat direct de producerea cariilor. Cum afectează această bacterie dinții? Când aceste microorganisme se hrănesc cu zahărul și carbohidrații pe care
Xilitol () [Corola-website/Science/324258_a_325587]
-
În fapt, este un loc unde mai mult de 600 tipuri de bacterii sunt conținute și se simt ca la ele “acasă”. În timp ce majoritatea sunt inofensive, un tip, numit Streptococcus mutans, este legat direct de producerea cariilor. Cum afectează această bacterie dinții? Când aceste microorganisme se hrănesc cu zahărul și carbohidrații pe care noi îi mâncăm, metabolizează alimentele prin fermentație. Acest lucru duce la producerea de acid lactic pe smalțul dur al dinților. Chiar dacă smalțul dinților este cea mai dură substanță
Xilitol () [Corola-website/Science/324258_a_325587]
-
iar aceasta se va lipi pe dinți. Dacă placa nu se îndepărtează zilnic, ea se va acumula în timp ducând la formarea tartrului. Lupta cu Streptococcus mutans pare dificilă, însă xilitolul face lucrurile simple. Structura sa chimică nu permite metabolizarea bacteriei, lucru care duce la o cantitate mai mică de acid în gură. Xilitolul nu permite aderarea plăcii la dinți, oprind astfel demineralizarea dinților, chiar încurajând remineralizarea dinților atunci când există deja carii formate. Sute de studii și teste clinice au certificat
Xilitol () [Corola-website/Science/324258_a_325587]