7,915 matches
-
cal în galop... „Trebuie să fie un călăreț de Țarigrad, care aduce cine știe ce veste către vodă?” Îmi trec mâna peste frunte, ca să-mi alung vedenia... Și nu mică îmi este mirarea când, într-adevăr apare un călăreț, dar pe o biată mârțoagă, care-i gata-gata să-și dea duhul... Pe nebăgate de seamă apare și ieșeanul, făcându-mi semne de departe. Când ajunge aproape, îmi compun o figură oficială, care nu îngăduie împotrivire: Bună dimineața, cetățene! Încotro ai pornit așa de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
forsă mazoră, i-l plătim besivului în rate! Când au ajuns la Bolta Rece, Grișa cânta între vreo zece șipuri goale și era de plată nu glumă”. Imaginează-ți un asemenea spectacol în zori de zi! Parcă și văd cum bietele femei speriate își scuipau în sân... Unde-i acum măcar stareța Martha, să ne omenească cu un blid de mâncare și un vin din cel de care bea împăratul, nu din care bea tot satul. Poate se plimbă prin Rai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a rămas datoare cu 150 de lei lui Ioniță Chira, logofăt, care primise ca gaj pentru împrumut cinci pogoane și o fârtă de vie în Dealul Cetățuii, cu livadă îngrădită, două căzi, patru poloboace, două ciubere și o călcătoare. Norocul bietei femei a fost că a obținut un preț bun (450 lei) chiar de la Ioniță Chira. Așa a scăpat de datorii Măriuța „femeie săracă și îndatorită și la alții, de cătră bărbatul meu, cu mulți bani”. Am tot întâlnit printre cele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-i cu „Mutu” în discursul tău, vere? Auzi dumneata! Să dai 7 pogoane și jumătate de vie la Miroslava Iașilor pe 5 pogoane tocmai la Odobești. Da’ cine știe? Poate „preosfințitul mitropolit... Iacov” o fi având glas de sirenă și bietul egumen de Putna n-a priceput cum și-a făcut drum tocmai la „Dracu-n praznic” doar pentru 5 pogoane de vie! Așa se întâmplă când tu, muritor de rând, te afli în fața celui care are pâinea și cuțitul în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-i suna de două ori, Îți vin codri-n ajutor.” n-am să le mai pot înscrie pe acel basorelief... Acum chiar că nu mai pricep nimic. Apoi cum să pricepi nelegiuirea făcută de slugile Moscovei, care au pus un biet meseriaș să cioplească cu dalta aceste versuri sfinte de pe basorelief? Asta, însă, nu mă împiedică să te întreb cine este autorul acestei statui? Care din ei, vere? Să știi că întrebarea ta are schepsis. Care din autori? Cel cu inițiativa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bărbierii”, care în 1805 au zidit-o din piatră. Astăzi este paraclisul asociației medicilor și farmaciștilor ortodocși din România. Mi-ai umplut capul cu o sumedenie de informații, dar despre moș Creangă n-ai suflat o vorbă. Apoi moș Creangă, bietul de el, era tânăr însurat atunci când a slujit ca diacon la această biserică. A făcut-o puțină vreme însă: 23 aprilie - 26 octombrie 1865 și la cererea starețului de la Golia - Isaia Vicol - s-a mutat la această mănăstire. Avea nevastă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
brașoveanu și alți negustori, vr’o treidzeci de oameni” care s-au pus chezași pentru Enachi și l-au scos din închisoare. Numai că Enachi, drept recunoștință, și-a luat tălpășița plecând “la Rașcov, în Țara Căzăceascî”. Ce să facă bieții chezași? S-au dus la casa lui Enechi și spun ei: “am luat haine și arginturi și vii de a lui Enachi, ce am găsit, de li-am vîndut și am dat banii domnești”. Mai spun ei că au vândut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
venitul”. Cred că nu ai rămas cu gândul că vierii de pe aici erau toți săraci precum Nicoară... Dacă ai redeschis vorba despre vierii din Valea Cosmoaiei, atunci fă bine și numește-mi unul mai de soi. Este vorba de un biet țârcovnic care în zapisul de la 12 aprilie 1649 (7157) scrie: “Eu Andrei țîrcovnicul și cu fămeia mea,... Varvara, și feciorii miei,... am vîndut o vie în Valea i Cozmoaie... lui Hristodor stolnicul”. Pe lângă vie se mai găsea câte ceva: pomăt, livadă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vîndut o vie în Valea i Cozmoaie... lui Hristodor stolnicul”. Pe lângă vie se mai găsea câte ceva: pomăt, livadă, prisacă, casă la prisacă și “treidzeci de stupi”. Să nu fie de deochi! Avea oarece pe lângă acea vie. Iată acum și o “biată” moștenitoare. După felul cum ai spus-o, îmi închipui cât de neajutorată o fi fost moștenitoarea despre care ți-ai adus tu aminte. Chelsiia lasă fiicei sale Marie, soția lui Ion Botezatul: “Casăli ei, cu pivniți de piatră și cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și apoi ne-om hodini. Că nu-i mult până departe, Dumitre. Doar o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea - l-a încurajat în felul lui Pâcu pe moș Dumitru Carpen. Mușcă-ți limba, Pâcule. Nu speria bietele dobitoace. Tu nu vezi că abia mai bleștesc? Văd. Si încă destul de bine, Dumitre. Să știi că nici eu nu sunt mai breaz ca boulenii. Da’ nu ajungem noi la Crâșma din drum? Ajungem! Cine are să-i tragă o mâncare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
asta? Doamne, ce vorbă păgânească! a intrat din nou în vorbă Vasile Hliboceanu. Ai răbdare, omule, și nu mă face păgân, că ai cam sărit calul. Ascultă, și până la urmă ai să mi dai dreptate...Multă vreme s-o zbătut bietul băiat între viață și moarte...Intr-o bună zi, însă, o făcut ochi. Si ce să vadă? La capul lui, mângâindu-i fruntea brobonită de sudoare și murmurând vorbe de alint, ședea un...un înger alb! Da, da! Un înger
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și lași pe Liuba singura...Ia liubliu tebea, Vaniușa. Ia liubliu...Are să moare Liuba de dorul tău. Liuba nu poate să trăiește fără tine...Te întoarce la mine când terminat la război...” Si uite așa l-o boscorodit rusoaica pe bietul flăcău de nu mai știa de el. Ce o mai spus și el, asta nu mai știu. Da’ o venit acasă până la urmă. Cele câteva zile cât i-o dat de la spital le-o petrecut stând închis în casă. Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o început să vorbească...Cum îi lumea...Spuneau că nenea Jănel o avut o drăguță când o fost în spital acolo pe front...O rusoaică care i-o făcut farmece și de aceea nu mai are zile bune și liniștite bietul băiat. Si nu va avea până nu se va duce la popă să-l dezlege. Că rusoaia i-o legat cununia și nu se mai însoară el cât îi lumea și pământul dacă nu o ia pe dânsa. Ferească Dumnzeu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
va ploua la noapte, Dumitre? Am acasă un cocoș deștept și meșter mare. Cântă după ureche și ține minte tot cântecul. Nu se încurcă, ferească Dumnezeu. Stii ce mi-o făcut aseară? De unde să știu eu ce ți-o făcut bietul cocoș? Să vezi. Pe un senin ca ochiul, cocoșul s-o suit pe gard și dăi la cântări până o răgușit. Baba mea știe că el nu cântă degeaba și o strigat la mine: „Dumitre! Ai grijă la drum, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vale moș Dumitru. Ai tu ce ai cu pușca mea, Dumitre. Da’ să știi că am vânat multă vreme cu ea. Si nu-mi scăpa nimica-nimicuța - s-a îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre, că erau lilieci și nu ducă-se pe pustii? a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați cu capul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de se zgâlțâie pereții...” Intr-o noapte, fimeia nu avea somn deloc...De, ca fimeia stătută... Se învârtea în pat ca șarpele pe jăratic. Bărbatul sforăia de nu se auzea nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe biata fimeie o apucat-o o mâncărime strașnică...Si pe unde n-o mânca?...Peste tot! „Mă scărpinam ici, mă mânca dincolo” - povestea ea. „Mă scărpinam eu, dar cu mare băgare de seamă, să nu-l ating cumva pe nebun, pentru că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iartă-mă, că fac păcate. Azi îi zi de post și eu vorbesc vrute și nevrute. Da’ mare-i Dumnezeu și puternic îi dracul...” a sfârșit de povestit focoasa nevastă... Pâcule! Pun rămășag că tu habar nu ai de ce nu putea dormi biata fimeie și o mâncau toate celea - l-a provocat moș Dumitru. Doar n-o îmbătrânit degeaba - i-a luat apărarea Ion Cotman, din colțul lui. Moș Dumitru a privit în jur vulpește. Toți cei de la masă aveau ochii aprinși și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de lanț și felinarul în mână, moș Dumitru cerceta drumul cu mare atenție și grăia către cei din spatele carului: Aveți grijă aici, că râpa îi la două palme de drum... Dacă lunecă carul...Nu mi-i de car, dar mor bieții bouleni, că hăul îi adânc nu șagă... Ajunși în cealaltă margine a pădurii, au răsuflat ușurați... Mă temeam să nu fie mai rău - a grăit Ion Cotman. Gândește-te, omule, că mai avem atâtea care de trecut pădurea! i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pe măsură ce se apropiau de târg, ninsoarea parcă se întețea tot mai mult. Dacă ne ajută Dumnezeu să ajungem în târg cu bine și scăpăm de încărcătură, înapoi ne-a fi mai ușor. Niciodată n-au avut un drum mai greu bieții bouleni - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Opririle au devenit din ce în ce mai dese, iar târgul, deși se simțea că îi pe aproape, parcă nu făcea nici un pas către ei... Dimpotrivă...Pe undeva, în față, îi aștepta un podeț care nu avea nici un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când și cum cânta cocoșul ista despre care vorbeam, dar știu că amărâtul cela s-o dus la trunchi în fundul curții, cu gând să-l taie. După mai multe încercări, i-o nimerit gâtul. Când o văzut cum se zbătea bietul cocoș fără cap, l-o aruncat tocmai lângă grămada de strujeni. Cocoșul s-o zbătut cât s-o zbătut și până la urmă s-o liniștit. Amărâtul încă se zgâia la cocoșul fără suflare, când a băgat de seamă că încet-încet
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la copcă. De asta sparge gheața. Iaca, v-am destupat și vouă mintea - nu s-a lăsat Pâcu. Hlibocene,să știi că Pâcu are dreptate. Intrebarea este dacă prinde ceva - a vorbit moș Dumitru. Ii ia ca din oală pe bieții chitici, veniți să tragă o gură de aer. Dar voi nu știți că asta îmi aduce aminte de bunicul meu...Ii o poveste întreagă cu el - le-a zgândărit Pâcu curiozitatea. Dacă-i așa, las-o pe diseară, Pâcule. Poate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ne-am adunat ca să te judecăm pe tine.” Am făcut ochii mari și am privit în jur. Mi-am dat seama foarte repede că nu era nici o glumă. Totul era cât se poate de adevărat... „Te vom judeca pentru că rupi bietele flori fără apărare și le duci acasă să te bucuri numai tu de ele. Când mor, le arunci...Dumnezeu a lăsat florile pe pământ ca să se bucure toată lumea, nu numai unii”...Până la urmă, zâna s-o așezat și atunci s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Adică cum, domnule învățător?” „Adică...cum să-ți spun eu?... Adică...Dar mai bine îi să nu știi...O aduci, o îngropi și gata. Ce folos să știi ce îi aceea autopsie? Nici unul. Tot o îngropi. Nu?” „Dar...” „Nici un dar.” Bietul Surcică o plecat de la învățător cum o venit. In timp ce mergea spre casă cătrănit, s-o întâlnit cu groparii satului, Neculai Papură și Gavril Tulumbă care tocmai mergeau la cimitir să termine o groapă. „Ce umbli așa împiedicat, Surcică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că puteam să le știu, Dumitre, dacă nu de la cineva care o fost de față? Si aista îi portarul, care îi un cumătru de al meu. Acum îi limpede? Is lămurit, Pâcule. Nu ne-ai spus însă ce o făcut bietul Surcică, care s-o dus să-și ieie fimeia acasă cu otopsia făcută și când colo dă nas în nas cu ea vie - și-a arătat curiozitatea Gheorghe Amnar. Apoi Surcică o aflat de la directorul spitalului, care vă închipuiți cât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Zmeii, care nu se pot vedea cu ochiul liber ci numai la microscop, sunt microbi răi, sau sunt virusuri care provoacă boli grave. Zmeii aceștia mici au infectat animalele, plantele și oamenii. Pe unii i-au scos din minți și bieții oameni și-au luat singuri viața. Dar cei mai periculoși sunt zmeii cei mari, cu chip de om. Vanitosul și Mierosul, îți spuneam, sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]