7,814 matches
-
coleg, La izmene mă dizleg Și îți las drept amintire Un „punti-punti” di șăpti kile. - A-u ! Hal de elev !... Dacă în loc de „puntipunti” ar fi citit chiar cuvântul din bilet, lectura ex-catedra n-ar fi dobândit asemenea efect. Din cauza contrarietății bietului bătrân, clasa răgea de râs. Altădată i s-a năzărit directorului de internat să facă ordine în cantină, destinând cele două uși, una, intrării, alta, ieșirii. Când toată suflarea se așezase la masă, moș Tăutu a ținut un speach: - Elevule
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
zona dintre Cotnari și Ruginoasa. Pentru că hunedorenii tăiaseră la plecare un porc, fiecare avea asupra lui o hrincă de slană iar seara se ascundeau în cort ca să tragă din uiagă un gât de vinars. Aveau astfel spor la mers iar bietul Șoimuleț, în spatele căruia atârna un rucsac plin cu napolitane, nu le putea ține pasul. Până la urmă desele lui popriri au stârnit compasiunea Laurei, fata profesorului din Hunedoara, o sportivă frumoasă cu picioare atletice de căprioară. Când Șoimuleț făcea haltă, ca să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o zi, dintr-un motiv neîntemeiat l-a dat afară, înlocuindu-l cu un alt băiat. Moartea tatălui Luigi La începutul anului 1885, tatăl Luigi s-a îmbolnăvit: răceala, bronșita și pleurita s-au succedat, minând inexorabil declinul său fizic. Bietul om a încercat să reziste cât mai mult a putut, luptând cu paliativele (calmantele) naturale. Apoi, a trebuit să cedeze virulenței răului și a trebuit să rămână la pat cu durere, știind că această odihnă forțată comporta și o diminuare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și profesor de matematică în seminar. Chibzuitul don Pietro îl cunoștea deja pe Giovannino, pentru că îl avea de ministrant în fiecare zi. A promis că se va interesa de soarta băiatului. Dar, între timp, o altă nenorocire a căzut asupra bietei familii: ordinul de evacuare pentru întârzierea la plată. A intervenit și acum grija providențială a lui don Pietro Scapini care le-a oferit un adăpost provizoriu în spațiile dobândite din matroanele bisericii San Lorenzo. Dar, după aproape doi ani, familia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
multor părinți care, din ipocrizie, își lepădau scandalul și rușinea de pe umeri, alungându-și fiicele dezonorate ori împiedicând cu ajutorul unor moașe o maternitate nedorită. Doamna Angela a fost educată la școala lui don Nicola Mazza, care se îngrijea de aceste biete fete, niciodată pentru a le mustra ori pedepsi, dar totdeauna pentru a le sprijini, a le încuraja să-și reconstruiască o viață adevărată. Giovanni se afla în momentul cel mai critic al dezvoltării sale fizice; ar fi avut nevoie de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fi mânjit de furt. Bietul nenorocit a primit 3 ani de închisoare, pe care și le-a ispășit pe lângă compania de disciplină la Peschiera. În carceră a făcut tuberculoză. Dus la spitalul militar din Verona, a fost asistat de Calabria. Bietul soldat s-a agravat. Era muribund. Giovanni s-a simțit în conștiință să-l invite să primească sacramentele. Dar el refuza, nesimțindu-se în măsură să-l ierte pe cel care l-a făcut să fie condamnat ne nedrept: «Vezi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Tu ești bun, îmi dai mereu de pomană și mă iubești. Vreau să stau cu tine!» și continua să vorbească stâlcit și a arăta cu nasul în sus. «Ridică-te și intră în casă!». În lumina luminii se ivi un biet băiețaș, slab, cu doi ochi mari de cerb înfricoșat. «Așează-te și mănâncă!», îi spuse don Calabria, acomodându-l pe un scaun și punându-i în față porția sa de la cină. Apoi, a unit trei scaune, și-a pus salteaua
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
culcuș cald pentru aceea făptură înfricoșată. El s-a întins să doarmă pe niște scânduri de lemn ude. «Mâine o să avem grijă să-ți regăsești familia. Acum dormi liniștit!». Văzându-l ghemuit sub pături părea o grămăjoară de oase nemișcate: «Bietul copil! Ai avea atâta nevoie să fii îmbrățișat și încălzit la pieptul unei mame. Și în schimb, mizeria și răutatea celor mari te-au transformat în marfă de câștig». În dimineața următoare, l-a revăzut treaz, mult mai senin, dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
zelos și iubitor de rugăciune, cel care va putea să-l înfricoșeze. Prietenii și confrații preoți, la aflarea acestei numiri, l-au compătimit și i-au preconizat o conviețuire dificilă. Dar don Giovanni, în pro-memoria sa scrie: «Mulți îmi spuneau: „Bietul don Giovanni!“ Dar, eu, la proba celor 6 ani în care am stat la școala acestui paroh zelos, trebuie să declar că m-am găsit bine și îi mulțumesc Domnului că m-a trimis tocmai la Santo Stefano, în primii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să-i refuze chemarea sa de a se spovedi. La spitalul militar sau la spitalul civil, era deja pregătită o listă de cereri, pe care surorile o culegeau de la cei internați. A întâlnit și cazuri umane din cele mai ciudate: bieți păcătoși, care din ignoranță abandonaseră viața sacramentală sau persoane culte, îmbătate de mentalitatea laică, ce se îndepărtaseră de Biserică. El a reușit să le cucerească cu bunătate, răbdare și umilință. Monseniorul Bacilieri, care începuse să înțeleagă încărcătura spirituală a acelui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
realitate, unii m-au sfătuit să vă denunț. Dar cu denunțul nu aș fi făcut nici un bine sufletului dumneavoastră, care mă preocupă tot atât de mult cât opera copiilor abandonați. În locul denunțului, am decis să celebrez mâine o sfântă Liturghie pentru dumneavoastră». Bietul jurnalist, dezarmat de atâta gingășie și, mai ales, de transparența izvorâtă din atâta încredere și sinceritate, nu mai știa decât să murmure câte un: scuzați... mulțumesc... nu era intenția mea să vă pun în ridicol... etc. Acel ziar nu a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
copii se îmbracă numai cu pantalonași de 10 cm. Două dormitoare publice imense primesc aproape 1.000 de persoane... Locuitorii trăiesc în căsuțe cu un etaj, unde dorm de la 8 la 10 persoane, tolănite ca animalele... Inima mi se sfâșie...». Bietul preoțel de 27 de ani, care a trăit într-un sătuc venețian, îmbătat până în măduvă de civilizația creștină țărănească și educat în curtea Casei Domnului, unde în orice clipă și în orice întâlnire, îi răsuna dulce salutul «Lăudat să fie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu părerea duhovnicului său. Dar, mai apoi, concludea convins: «Simt că Isus vrea asta!». Iar în jurnalul său în pragul primului război mondial, scrise: «Aș vrea să mor cu aceste cuvinte pe buze: preoți sfinți, Evanghelii vii, unicul remediu pentru ca biata omenire să fie condusă și să se întoarcă la Dumnezeu». Treptat-treptat începea să se concretizeze în mintea sa ideea unei Instituții sacerdotale. O operă care trebuia să formeze preoți apostolici în serviciul episcopilor diecezani și al papei. Unitatea zburătoare, promptă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ci acceptate și trăite, interpretându-le după spiritul Fondatorului și Superiorului General. Iar don Calabria reafirmă aceste idei într-o scrisoare circulară din 6 noiembrie 1933: «Mă bucur să vă pot adresa acest cuvânt modest, care deși trece prin acest biet canal, rămâne în continuare cuvântul lui Dumnezeu, și ca atare voi trebuie să-l primiți și să-l ascultați. De data asta am o bucurie cu totul deosebită, pentru că simt că va coborî în sufletul și în inima voastră de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
e conformă cu demnitatea mea, iar asta e prea meschină“; tot acestea nu vorbesc despre un religios, pentru că nu se potrivește învățăturilor și exemplelor Domnului nostru Isus Cristos... care nu a venit să fie slujit, ci să slujească... Iar, acest biet preot care vă vorbește, priviți-l ca pe centrul vostru, care vă unește și vă dirijează; să aveți în el cea mai mare încredere, ca fiii în tatăl. Expuneți-i candid frământările voastre, aspirațiile voastre, dorințele voastre... și apoi fiți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ultima scrisoare către religioșii săi, scrisă cu două luni înainte de a muri, le scria: «Rugați-vă, rugați-vă mult pentru Părintele vostru bătrân, atât de aproape de marea chemare, pentru ca să poată înțelege darul suferinței și să o interiorizeze, mai întâi pentru bietul meu suflet și apoi pentru această Operă umilă și mare, însuflețită de Domnul». Chiar și în ultimii ani de viață mergea să-i viziteze pe bolnavii Spitalului militar. Ne aflăm în anul 1951, de câtva timp sănătatea sa era puțin
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sfârșit, Vizita Apostolică s-a închis în 1947. Se terminau legăturile juridice, dar continua cele ale prieteniei. Don Calabria insista pentru ca abatele să continue să-i fie alături cu ajutorul și sprijinul său: «Dumneavoastră, nu trebuie să-l lăsați pe acest biet bătrân preot căruia Domnul v-a unit pe căile numai de El știute, dându-vă harul să înțelegeți spiritul pur și genuin al acestei mici și mari Opere a Slujitorilor Săraci». Ultimul bilet scris de don Calabria, cu puține zile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vă pun în gardă pentru ca umilința să nu se transforme în neliniște sau tristețe. Porunca este să vă bucurați și să vă bucurați mereu». În aprilie 1952 scrie: «Roagă-te pentru mine, părinte, mai ales acum când mă simt un biet orfan pentru recenta pierdere a confesorului și a părintelui meu preaiubit în Cristos. Pe când se afla la altar ca să celebreze, a avut pe neașteptate un junghi și a murit pronunțând aceste cuvinte: „Vin, Doamne Isuse“. Era un bărbat de o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu câteva cuvinte în latina scolastică, a descoperit că era un medic austriac. «Tu es medicus?» (Ești medic?). «Utique, sed judeus sum» (Da, dar sunt evreu). «Asta nu contează - îi răspunse don Calabria. Toți suntem frați, fiii ai aceluiași Dumnezeu». Bietul om se destăinui preotului. I-a narat istoria sa și i-a șoptit la ureche cu un simț vizibil de confuzie mintală, că era lume care îl voia mort prin otrăvire. Don Calabria s-a dus la directorul spitalului și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să vă aduc la cunoștință următoarele. Trebuie să avem prezent în minte că Opera a voit-o Domnul, că El a fondat-o, că s-a născut din Preasfânta Coastă a lui Isus Răstignit. Eu nu sunt altceva decât un biet instrument, sărac printre săraci, și ca atare pus aici de Milostivirea divină drept custode și Aprod al acestei Opere, mici și umile prin natura ei, dar mare în mintea lui Dumnezeu, pentru că e destinată să înfăptuiască planuri noi și mărețe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Mea O chemare Oriunde și oricând Duhul Sfânt suscită profeți și reformatori ca să readucă Biserica la vocația sa primordială, pentru a fi «glorioasă, fără pată și fără riduri sau ceva asemănător, ci sfântă și neprihănită» (Efes 5,27). Chiar și bietului preot veronez, «cel mai sărac dintre săraci, omul care se proclama zero și mizerie», i-a fost încredințată o misiune specială. Fericitul cardinal Schuster îi scria lui don Calabria: «Eu cred că Domnul vă dă acum această misiune specială: să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
alături și mă ajută...». 31 ianuarie 1952: «Continuă încercarea nouă și dureroasă, deși cu o anumită alinare în momentele cele mai dureroase...». 4 februarie 1952: «Suferința, încercările continue, îmi spun cât de mult vrea Isus să purifice și să sfințească bietul meu suflet, atât de aproape de marea chemare». 23 februarie 1952: «De mai mult de o lună suferințele sunt de o intensitate pe care numai Isus o cunoaște. Simt cât de mult mă iubește Domnul...». 1 martie 1952: «Confesorului meu, părintele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
suferințe, aș spune aproape fără nume, de câteva zile mă simt, și asta prin harul lui Dumnezeu, mult mai liniștit... Bunul Isus să-mi dea harul să prețuiesc încercările pe care mi le trimite, pentru ispășirea păcatelor mele, pentru sfințirea bietului meu suflet și pentru împlinirea planurilor sale divine specifice orei actuale...». La 14 aprilie 1953: «De câteva zile am niște suferințe noi pe care numai Domnul le știe. Aceste suferințe, uneori o simt, dar părintele meu spiritual mă asigură, că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
au reușit să-l ducă în patul lui de la primul etaj al casei reci și bătrânești din Cappadocia, la 1000 m altitudine, ci i-au unit câteva scaune mai trainice la parter, lângă soba aprinsă, și l-au întins acolo. Bietului Liborio, fără nici o altă terapie, nu-i mai rămânea decât să aștepte moartea. Dar soția, în disperare, a avut fericita idee să apeleze la o prietenă de-a ei, domna Federica Romani. Ea are o inspirație: «De ce să nu apelăm
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să critic ce este de criticat în capitalism numai pentru că în timpul ceușismului era mai rău, ba chiar mult mai rău. Și era mai rău nu numai pentru că ideea de comunism era, cum se zice, utopică și impusă cu sila unor bieți oameni care nu înțelegeau nimic, dar și pentru că era aplicată de niște imbecili și corupți care o foloseau ca să trăiască ei cât mai bine. Ca să nu mai spun că lașitatea și corupția erau generale, frica servea de multe ori ca să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]