8,109 matches
-
numit coregent din anul 906. Docibilis a luat parte la bătălia de la Garigliano din 915. În 930, el a început să își adauge titulature de "dux", alături de cea de "ypatus". Aceasta avea o semnificație aparte asupra statutului său, deși Imperiul Bizantin, față de care el a fost mereu vasal din punct de vedere legal, i-a recunoscut mereu cel puțin titlul de "αρχον". Tatăl său a murit în 933 sau 934, astfel că Docibilis a devenit conducător unic al Gaetei. În această
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
a exilat la curtea ducelui Docibilis al II-lea de Gaeta. În 955, a înregistrat cel mai mare eșec al său prin sprijinirea unei revolte antibizantine în Apulia. Ca urmare a eșecului acesteia, el a fost silit să recunoască supremația bizantină. Restul domniei sale este mai degrabă lipsit de evenimente, el eșuând în cele două mari ambiții ale sale: de a cuceri Salerno și de a se opune bizantinilor. Landulf l-a asociat pe fiul său, Landulf, la domnie fin 959.
Landulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324615_a_325944]
-
840, în condițiile în care francii, prin trimisul lui Lothar I, Contard încercau ocuparea Napoli, cetățenii l-au ales pe Sergiu ca duce (sau "magister militum") de Neapole. Acest eveniment a marcat totodată un pas către completa independență față de Imperiul Bizantin, care nu mai era în stare să apere "Ducatus Neapolitanus" de incursiunile longobarzilor din Langobardia Minor. Sergiu a continuat prezervarea alianțelor pe care napolitanii le stabiliseră anterior cu sarazinii din Palermo. El i-a ajutat pe musulmani să cucerească Bari
Sergiu I de Neapole () [Corola-website/Science/324638_a_325967]
-
i au fost o dinastie a musulmanilor Șiia, stabilită în Sicilia, care a guvernat de la 948 la 1053. În anul 827, în mijlocul unor conflicte interne din Imperiul Bizantin, aghlabizii (cu sediul în Tunisia), au sosit la Marsala, în Siciia, cu o flotă ce transporta 10.000 de soldați, aflați sub comanda lui Asad ibn al-Furat. Palermo a fost cucerit de către musulmani în 831, devenind noua capitală a nou
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
de soldați, aflați sub comanda lui Asad ibn al-Furat. Palermo a fost cucerit de către musulmani în 831, devenind noua capitală a nou creatului emirat de Sicilia. La rândul său, Siracuza, Siracusa a capitulat în 878, iar în 902, ultimul avanpost bizantin mjaor din insulă, Taormina, a fost capturat. În paralel, aveau loc tot mai dese incursiuni ale musulmanilor în sudul Italiei, noi emirate fiind constituite la Taranto sau la Bari. Pe parcursul acestei întregi perioade, luptele dintre musulmani erau tot mai dese
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]
-
în cea mai mare dintre mănăstirile beneventine, Montecassino, el a scris mai întâi o istorie romană, iar apoi una a longobarzilor, sursă importantă și pentru istoria ducatului de Benevento. Sub succesorii Zotto, ducatul și-a extins teritoriul în dauna stăpânirilor bizantine. Astfel, ducele Arechis (originar din Friuli, a capturat Capua și Crotone și a jefuit Amalfi, însă a fost incapabil să ocupe Napoli. După domnia sa, bizantinii mai păstrau în sudul Italiei doar Napoli, Amalfi, Gaeta, Sorrento, Calabria și orașele maritime din
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
rege Aripert I. Cu toate acestea, arianism a dispărut chiar și în ducatul de Benevento, în condițiile distincțiilor dintre minoritatea etnică longobardă și populația majoritară, vorbitoare de latină și greacă. În 663, orașul Benevento însuși a fost asediat de către trupele bizantine, în cadrul campaniei nereușite a împăratului Constans al II-lea al Bizanțului, care debarcase la Taranto cu scopul de a recuceri sudul Italiei. Ducele Romuald I a apărat orașul cu vitejie, iar împăratul de la Constantinopol, temându-se de sosirea tatălui lui
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
cu scopul de a recuceri sudul Italiei. Ducele Romuald I a apărat orașul cu vitejie, iar împăratul de la Constantinopol, temându-se de sosirea tatălui lui Romuald, regele Grimoald, s-a retras la Napoli. Romuald a interceptat o parte a trupelor bizantine la Forino, între Avellino și Salerno și a distrus-o. O pace între ducatul de Benevento și Imperiul Bizantin a fost semnată în 680. În deceniile ulterioare, Benevento a cucerit alte câteva teritorii de la bizantini, însă principalul său dușman era
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
temându-se de sosirea tatălui lui Romuald, regele Grimoald, s-a retras la Napoli. Romuald a interceptat o parte a trupelor bizantine la Forino, între Avellino și Salerno și a distrus-o. O pace între ducatul de Benevento și Imperiul Bizantin a fost semnată în 680. În deceniile ulterioare, Benevento a cucerit alte câteva teritorii de la bizantini, însă principalul său dușman era acum tocmai Regatul longobard din nord. Regele Liutprand a intervenit în câteva rânduri pentru a impune un candidat preferat
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
extins vechiul oraș roman, înălțând noi ziduri înconjurătoare în partea sud-vestică a cetății, unde Arechis a distrus vechile construcții pentru a construi un nou palat princiar, a cărui curte se identifică astăzi în "Piano di Corte". După modelul dușmanilor lor bizantini, ducii de Benevento au legat palatul lor cu o biserică națională, numită Sfânta Sofia Hagia Sophia. În 788, principatul a fost invadat din nou de trupele bizantine conduse de fiul fostului rege Desiderius, numit Adalgis, care se refugiase după 774
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
cărui curte se identifică astăzi în "Piano di Corte". După modelul dușmanilor lor bizantini, ducii de Benevento au legat palatul lor cu o biserică națională, numită Sfânta Sofia Hagia Sophia. În 788, principatul a fost invadat din nou de trupele bizantine conduse de fiul fostului rege Desiderius, numit Adalgis, care se refugiase după 774 la Constantinopol. Cu toate acestea, încercările lui Adelchis au fost dejucate de către fiul lui Arechis, Grimoald al III-lea, care, pentru a rezista, s-a supus francilor
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
ei. Stimulați adeseori de către conducătorii creștini aflați în rivalitate, sarazinii au jefuit Napoli, Salerno și Benevento însuși. Colonia întemeiată de musulmani în sudul regiunii Lazio a fost eliminată abia în anul 915, după bătălia de la Garigliano. În același timp, Imperiul Bizantin recucerea o mare parte din sudul Italiei, începând cu Bari, pe care l-au recucerit de la sarazini în 876, și până la urmă transformându-și "themata" conduse de "strategoi" în Catepanatul de Italia (999), conducând la reducerea deja decăzutei puteri a
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Ducatul de Benevento. Prin originile sale, formațiunea statlă datora supunere Imperiului Carolingian, dar de-a lungul întregii sale existențe ea a acționat ca un stat independent "de facto", doar pentru câteva scurte intervaluri de timp intrând în vasalitate față de Imperiul Bizantin. În anul 841, principele Sicard de Benevento s-a stins din viață. Imediat după aceea, conducătorul armatei sale, Radelchis, a preluat puterea în Benevento și l-a închis pe fratele și moștenitorul lui Sicard, Siconulf, în Taranto. Niște negustorii din
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
pare să fi fost popular. El a renunțat la alianța cu sarazinii în favoarea unei strânse relații cu împăratul occidental, la vremea aceea Carol cel Pleșuv. Totuși, în 887 Guaifer s-a îndepărtat de suzeranul său și a prestat omagiu împăratului bizantin Leon al VI-lea, de la care a primit titlul de "patrikios". În 900 sau 901, fiul său Guaimar al II-lea l-a silit pe Guaifer să se retragă la mănăstirea întemeiată de el însuși la San Massimo și i-
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
Acesta din urmă, la rândul său, va veni în ajutorul lui Gisulf și îl va reinstaura la conducerea Salerno după ce fusese alungat temporar în 974 de către o insurecție care fusese pusă la cale de propriul său frate și de orașele bizantine din vecinătate. La moartea sa, Gisulf nu avea urmași direcți, astfel încât Salerno a trecut sub domnia aliatului său, Pandulf Cap de Fier, care apoi l-a încredințat fiului său, Pandulf al II-lea. De la 978, anul morții principelui Gisulf I
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
în scopul de a stabiliza succesiunea. Fiul său, Guaimar al III-lea, a fost nevoit să suporte atacurile sarazinilor, însă a fost ajutat de către mercenarii normanzi. De asemenea, de-a lungul întregii sale domnii, Guaimar s-a îndreptat împotriva posesiunilor bizantine și a acordat sprijin răsculaților longobarzi din acestea, conduși de Melus din Bari. De asemenea, l-a ajutat pe vecinul său Pandulf al IV-lea de Capua, în pofida nepopularității acestuia. Sub Guaimar al III-lea, "Schola Medica Salernitana" a început
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
Emiratul de Sicilia a fost un stat islamic din insula Sicilia, care a existat între anii 965 și 1072. În 535, împăratul bizantin Iustinian I a readus Sicilia sub ascultarea Imperiului roman, guvernat de la Constantinopol. Pe măsură ce puterea bizantină intra în declin în Occident, Sicilia a fost invadată de forțele arabe conduse de califul Uthman Ibn Affan în anul 652. Este vorba de o
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
Emiratul de Sicilia a fost un stat islamic din insula Sicilia, care a existat între anii 965 și 1072. În 535, împăratul bizantin Iustinian I a readus Sicilia sub ascultarea Imperiului roman, guvernat de la Constantinopol. Pe măsură ce puterea bizantină intra în declin în Occident, Sicilia a fost invadată de forțele arabe conduse de califul Uthman Ibn Affan în anul 652. Este vorba de o invazie mai degrabă de recunoaștere, iar sarazinii s-au retras imediat după aceea. Până la sfârșitul
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
se pregăteau să cucerească întreaga insulă, arabii au fost nevoiți să revină în Tunisia din cauza unei răscoale a berberilor. Un nou atac, declanșat în 752 nu a reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 826 Eufemius, comandantul flotei bizantine din Sicilia, a silit o călugăriță să îl ia de soț. Împăratul Mihail al II-lea al Bizanțului s-a revoltat de atitudinea lui Eufemius și i-a dat ordin generalului Constantin să dezlege căsătoria și să îi taie nasul
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
70 de ani. Forța musulmană număra 10.000 de infanteriști, 700 de cășăreți și 100 de vase și a întărit poziția lui Eufemius, contribuind cu vase și, după debarcarea de la Mazara del Vallo, cu călăreți. O primă bătălie împotriva trupelor bizantine legaliste a avut loc în 15 iulie 827, în apropiere de Mazara, și s-a încheiat cu o victorie a trupelor aghlabide. Asad a cucerit în continuare malul sudic al insulei și a supus Siracusa asediului. După un an de
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
cucerit în continuare malul sudic al insulei și a supus Siracusa asediului. După un an de asediu (827-828) și o încercare de a provoca o răscoală în rândul localnicilor, trupele lui Asad au fost capabile să înfrângă o puternică armată bizantină trimisă de la Palermo și totodată să respingă o flotă venețiană comandată de dogele Giustiniano Partecipazio. Însă atunci când o epidemie de ciumă a ucis o bună parte din trupele musulmane, inclusiv pe Asad însuși, sarazinii s-au retras în castelul de la
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la Mazara. În 830, ei au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul"). Cucerirea Siciliei nu s-a realizat cu ușurință; o considerabilă rezistență atât din partea bizantinilor cât și a localnicilor, alături de multe dispute în interiorul taberei musulmane, a făcut ca operațiunea de cucerirea a Siciliei bizantine să dureze peste un secol. Siracusa a rezistat multă vreme, însă a căzut în anul 878, Taormina a fost supusă abia în 902, iar ultimul avanpost bizantin a cedat abia în 965. Sicilia arabă a fost guvernată succesiv de către dinastia
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
multe dispute în interiorul taberei musulmane, a făcut ca operațiunea de cucerirea a Siciliei bizantine să dureze peste un secol. Siracusa a rezistat multă vreme, însă a căzut în anul 878, Taormina a fost supusă abia în 902, iar ultimul avanpost bizantin a cedat abia în 965. Sicilia arabă a fost guvernată succesiv de către dinastia sunnită a aghlabizilor din Tunisia și apoi de către cea șiită a fatimizilor din Egipt. Bizantinii au profitat la un moment dat de temporarele neânțelegeri dintre sarazini pentru
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
a început o perioadă de tot mai accentuat declin pentru emiratul Siciliei. Sub al-Akhal (1017-1037), conflictul dinastic s-a intensificat, înregistrându-se tot mai dese cazuri în care anumite facțiuni din cadrul familiei domnitoare a kalibizilor se aliau fie cu Imperiul Bizantin, fie cu dinastia zirizilor. Din vremea emirului Hasan as-Samsam (1040-1053), stăpânirea asupra insulei s-a fragmentat în mai multe mici fiefuri. Pe plan intern, arabii au inițiat reforme funciare care, la rândul lor, au sporit productivitatea și au încurajat creșterea
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]