8,444 matches
-
din blană de miel și suman din pănură neagră sau cojoc, iarna, iar vara era abandonat cojocul și înlocuiți cioarecii cu ițari dintr-o combinație de lână și cânepă. La brâu purtau șerpar din piele, iar pe cap căciulă din blană neagră de miel sau pălărie cu boruri largi. Încălțămintea erau opincile la marea majoritate, iar cei mai înstăriți purtau cizme și bocanci - acestea formând portul bărbătesc. Portul femeiesc se compunea din poale din pânză, catrințe țesute din lână sau stofă
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
bocanci - acestea formând portul bărbătesc. Portul femeiesc se compunea din poale din pânză, catrințe țesute din lână sau stofă din aceeași țesătură, prinsă în brâu cu o „lorineață” țesută, cămașă din pânză albă cu șire cusute sau țesute, pieptar din blană de miel cu „zăgărea”, suman din pănură neagră sau cojoc. Pe cap purtau năfrămi groase de lână țesute sau croșetate, iar cele mai tinere „ceaptă”, un fel de voal cu zgardă de bănuți din argint, iar în picioare opinci sau
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
la ceafă. Pentru purtatul pe cap al greutăților (poverilor), alimente trasportate la câmp, se purta părul împletit, încolăcit și prins cu pipteni de păr sau ace cu gămălie pe care se așezau coșurile împletite, încărcate cu mâncare “spenea”. Îmbrăcămintea de blană purtată de bărbați în timpul anotimpului friguros, consta din cojoace confecționate din piele de oaie, capră sau animale sălbatice. Pentru prelucrarea pieilor necesare confecționării cojoacelor sau pieptarelor se folosea operația veche de secole a argăsitului (tăbăcitului). Cojoacele (bundele) aveau lâna în
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
operația veche de secole a argăsitului (tăbăcitului). Cojoacele (bundele) aveau lâna în afară, de lungime mare până la încălțăminte ceea ce le permitea să fie folosite la dormitul în câmp, în pădure sau la stână, în preajma vitelor. Aceste bunde se confecționau din blănuri de oaie. Cojoacele aveau aceleași linie de croială atât pentru bărbați cât și pentru femei, fiind făcute fără buzunare și rareori erau îmbrăcate pe mâneci. Pieptarele erau confecționate cu pieptul înfundat sau desfundat (cu nasturi), unele cumpărate din comerț aveau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
mai aduceau la iarmaroc miere de albine, căci ei erau buni apicultori, iar aceasta era la mare căutare în rândul turcilor și a grecilor. Iarmarocul a luat mai târziu o dezvoltare de necrezut. Mărfurile aduse din Iași, București și Transilvania, blănurile din Rusia, valurile de sumane și aba, lucrate la Cașin și satele vecine, nu mai încăpeau în cele 111 de bărătci ale satului și în cele 30-40 ale sătenilor. Negustorii aveau depozite și prin casele cășiunenilor. Înafară de aceste mărfuri
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de învățătoarea Elena Damian într-o lucrare pentru avansarea în grad didactic. Ea arată că acestea s-au păstrat mai bine decât altele din zona Buzăului, din cauza izolării comunei. Înainte de industrializarea prelucrării lemnului, localnicii purtau pe cap iarna căciuli din blană de miel cu fundul drept și marginile răsfrânte puțin, în care își țineau amnarul, iasca și cremenea pentru aprins țigările, iar vara, pălării din pâslă neagră cu boruri mici, pe care le procurau de la Brașov. Cămășile purtate de localnici erau
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
care le procurau de la Brașov. Cămășile purtate de localnici erau din cânepă, un brâu colorat de lână și un chimir; peste cămașă ei îmbrăcau vara laibărul (o vestă scurtă din dimie) și un suman scurt, iar iarna pieptare (bunde din blana de oaie, înfundate la piept și încheiate peste umar si la subsioară) și cojoace scurte pe sub sumanul scurt sau un suman lung peste care se încingeau. Legăturile cu Transilvania s-au manifestat și ele în ciuda izolării comunei, mocanii aducând din
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
că în acea perioadă Ardealul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Aceștia au construit baraje (stăvilare) de acumulare a apei prevăzute cu portițe din lemn de brad și foioase, căptușite cu brazde de pământ și frunze în care lac se aruncau blane (trunchiuri de lemn crăpate) de 2 m lungime. În partea de sud al actualului sat undeva pe partea stângă în locul numit și acum ""Găvan"" blanele erau scoase din râu și stivuite în ""capre"", iar de acolo erau duse cu căruțele
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
m lungime. În partea de sud al actualului sat undeva pe partea stângă în locul numit și acum ""Găvan"" blanele erau scoase din râu și stivuite în ""capre"", iar de acolo erau duse cu căruțele în Făgăraș. Din cauza cantității mari de blane ce veneau pe râu era prea mare pentru terenul de la ""Capre"" s-a înființat peste râu un depozit de lemne de foc denumit ""Magazin"" în suprafață de câteva hectare. A fost adus de la Sebeș ca magazioner un anume Dîmboi care
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
Bihorul ori Maramureșul. Portul popular femeiesc este format dintr-un "spăcel" (ie) din pânză albă de cânepă, cu mâneci largi cu broderie înflorată sau cu aplicații ornamentale și manșetă lată cu broderie. Peste spăcel se purta un "pieptar" confecționat din blană de miel cu diverse modele populare în culori diferite, iar vara se purta un "laibăr" (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. "Poalele" (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o bordură din broderie
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
cizme sau bocanci din piele neagră, în sărbători și opinci în zilele de lucru. În perioada anului când vremea era călduroasă pe cap se purta "clop" (pălărie) de paie sau postav, iar în timpul iernii, "cușmă" (căciulă) neagră sau sură, din blană de miel. Reportaje
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
de aramă, iar pe masă - străchini, linguri și blide din lemn. Ușa bordeiului se numea praftoriță și era de obicei o împletitură de smicele pe dârjală, adică nuiele pe un băț, care se mai completa iarna cu o cergă sau blănuri de oaie. Vitele stăteau în ocoale sau în staul, după averea fiecăruia. La răsărit de sat, către nord față de sediul fostului CAP, au existat, până spre 1960 ,bordeiele țiganilor, ale căror urme se mai văd și acum. Între timp, foștii
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
fost separate de mediul lor natural. În prezent, aproximativ 70.000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal, situat la aproape 1.700 kilometri distanță de Oceanul Arctic. Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari, precum și prin blana sa cenușiu-maronie. Ea măsoară în medie 1,8 m lungime și cântărește 50 kilograme, putând să atingă chiar și150 kg. Ghearele labelor din față, dotate cu membrane înotătoare, sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic. Se presupune că
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]
-
coca pentru extra energia, ce le era necesară îndeplinirii însărcinării de a transmite mesaje în tot imperiul. Dietă incașilor constă în principal din peste, verdețuri și nuci, suplimentate uneori de carne (de cobai); în plus vânau diverse animale pentru carne, blănuri și pene. Porumbul era folosit pentru obținerea unei băuturi alcolice fermentate numite chicha. Sistemul de drumuri incas a fost cel care a asigurat succesul agriculturii pemițând distribuția alimentelor pe distanțe mari. Incașii au construit și mari depozite ce le-au
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
sau culori că roșul ce era un simbol al curajului și dragostei și albastrul ce era simbol al speranței și credinței, negrul-simbol al modestiei, verdele-simbol al libertății și tinereții, deseori reprezentate în linii orizontale , verticale sau încrucișate. Mai erau redate blănurile reprezentate de sângeap. Apar figuri naturale-astre, animale, plante, fenomene naturale, elemente din mediu, membre de animale, flori, precum și figuri artificiale, realizate de om ,precum arme, castele, coroane sau corăbii. Mai erau redate și figuri himerice precum cele mitologice că dragonul
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
prezentă la Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios etc.), antichitatea cunoștea și forma "Zamolxis" (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.). Eliade observă că "una dintre forme poate deriva prin metateza celeilalte". Porphiros explică varianta "Zalmoxis" prin cuvântul trac "zalmos" („piele, blană”), ceea ce se acordă cu o anecdotă conform căreia, la nașterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un "Bärengott" (zeu-urs). Ipoteza este reluată
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
și forma "Zamolxis" (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.). Eliade observă că "una dintre forme poate deriva prin metateza celeilalte". Porphiros explică varianta "Zalmoxis" prin cuvântul trac "zalmos" („piele, blană”), ceea ce se acordă cu o anecdotă conform căreia, la nașterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un "Bärengott" (zeu-urs). Ipoteza este reluată de Ryhs Carpenter, care îl așază pe zeul get printre alți " „sleeping bears
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
pisică siameza, unde mutația unei enzime responsabilă pentru producerea de pigment cauzează destabilizarea acesteia și pierderea funcțiilor sale la temperaturi înalte. Proteină rămâne funcțională în zonele corpului unde temperatura este mai scăzută - picioarele, urechile, coada și față -, asadar pisică are blană colorată în gri spre extremități. Mediul înconjurător joacă de asemenea un rol dramatic în efectele bolii genetice umane fenilcetonurie. Mutația care cauzeaza această boală distruge abilitatea corpului de a combate amino acidul fenilanină, cauzând o acumulare toxică de moleculă intermediară
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
și lupul comun, care trăiește și astăzi în pădurile est-europene și ale Peninsulei Scandinave. Lupul de pustiu este mai zvelt și mai deschis la culoare decât lupul european și nord-american, iar lupii polari din tundrele nordice sunt mai mari, având blană albă, mai groasă și trăiește atât de aproape de pol încât este nevoit să vâneze permanent în întuneric, însă este în siguranță față de inamicul principal, omul. Lupul roșu, care pe vremuri popula regiunea sud-estică a Statelor Unite, azi este foarte rar, exemplarele
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
animal robust și suplu, lung de până la aprox. 1,5 m, la care se adaugă o coadă de până la cca 0,8 m. Greutatea este variabilă, de obicei între 30 și 50 kg, dar depășind în unele cazuri 70 kg. Blana este de o culoare brun-cenușie cu variații multiple. Ea se compune, de fapt, din două rânduri de peri: unul foarte des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenușie și un al doilea, mai lung, numit spic, având vârful negru. Năpârlind în
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
aceleași subspecii). Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură și până la 50 de ani în captivitate. Este un animal plantigrad, iar ghearele nu sunt retractile, imprimându-se în mers odată cu talpă și degetele. Ursul brun are o blană deasa, mult apreciată, cu două rânduri de peri, spicul și puful. Deși culoarea de bază este cea brun-cafenie, variațiile sunt deosebit de mari, de la urși roșcați la cei aproape negri. Unele exemplare prezintă pete albe la baza gâtului, formând uneori un
Urs brun () [Corola-website/Science/299726_a_301055]
-
sau urșii este o familie de mamifere carnivore mari din subordinul fispede, răspândite în regiunea holarctică, existând câteva specii și în America de Sud. Sunt animale omnivore de talie mare, voluminoase și masive, cu coadă scurtă și, de regulă, ascunsă între perii blănii, cu cap rotund, bot alungit și, de obicei, trunchiat, gât scurt și gros, urechi scurte și ochi relativ mici. Labele au câte cinci degete prevăzute cu gheare puternice, încovoiate și neretractile. Mersul lor este plantigrad. Urșii sunt carnivore de talie
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
nord a Americii de Sud. Cu excepția ursului polar, care trăiește în Arctica, speciile acestei familii sunt răspândite în regiunile temperate și tropicale. Nu există urși în Africa, Madagascar, Australia, Antarctica și în majoritatea insulelor oceanice. Urșii fac puține stricăciuni. Sunt vânați pentru blana și uneori pentru carnea lor. Familia cuprinde 5 genuri și 8 specii existente: În România trăiește o singură specie de urside cu o singură subspecie: Imagini
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
Este un animal omnivor, putându-se hrăni cu fructe și plante de apă, deși preferă o alimentație carnivoră, cuprinzând broaște, insecte acvatice, șoareci, bizami, păsări și ouăle acestora etc. Este un animal de amurg și noapte, aparițiile diurne fiind întâmplătoare. Blana are o culoare între gălbui-roșcat și cafeniu-închis, cu spicul perilor de culoare neagră. Pe spate, pe obraji și picioare domină nuanțe mai închise, iar ventral cele deschise (brun-gălbui). Enotul are un fel de "favoriți", aflați la baza gâtului, care îl
Câine enot () [Corola-website/Science/299710_a_301039]
-
acoperea regiunea Amur-Ussuri, Rusia, Coreea, estul Chinei, Japonia și nordul Indochina. Introducerea în fosta URSS Între 1928 și 1955, mai mult de 9000 de subiecte au fost răspândite în partea europeană a fostei Uniuni Sovietice menite să mărească producția de blană. Blana acestui animal era foarte apreciată și folosită în special pentru producția efectelor militare pentru armata Sovietică. Prima introducere a avut loc în 1928 în Ucraina, urmată de alte introduceri experimentale în mediul natural din regiunile Europei și unele regiuni
Câine enot () [Corola-website/Science/299710_a_301039]