10,800 matches
-
mânăstirea lor și “pământul cel vechi”, pe care aveau uric de la Alexandru cel Bun și-l dăruie Putnei. Mai dăruie 11 sălașe de țigani “din țiganii noștrii proprii pe care i-am adus din țara Basarabilor”. La 17 martie 1490, călugării de la Putna căpătau învoirea ca în primăvară și în toamnă să trimită câte trei care mari după pește, scutite de vamă. Li se interzicea globnicilor să intre în satele mânăstirii. La 24 noiembrie 1492, domnul dă Putnei satul Ștubeiul, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satele mânăstirii Putna să asculte de acea mânăstire, și cu dare, și cu tot venitul. Îi mai dăruie mânăstirii în fiecare an, de la “ocna noastră de la Tortuș”, 150 de drobi de sare. Domnul face braniște în jurul mânăstirii, stabilind hotarul acesteia, călugării având dreptul să prindă pește acolo, să vâneze fiare și să pască vitele mânăstirii. La 2 februarie 1503, Ștefan cel Mare dă un privilegiu, prin care se întăreau proprietățile mânăstirii Putna. Este vorba de 30 de sate, o bucată de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare mânăstirii, la 8 septembrie, domnul întărea Putnei țiganii, pe care călugării i-au chemat din Țara Basarabilor. Având unul dintre cele mai mari domenii, mânăstirea Putna a avut mijloacele să poată susține o activitate spirituală susținută, activitate începută de călugării care au venit de la Neamț. Mânăstirea Voroneț. A existat la Voroneț o mânăstire de lemn, unde se poate să fi poposit Ștefan cel Mare la călugărul Daniil Sihastrul, după lupta de la Războieni, mânăstire căruia domnul îi dăruia la 21 ianuarie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Putna a avut mijloacele să poată susține o activitate spirituală susținută, activitate începută de călugării care au venit de la Neamț. Mânăstirea Voroneț. A existat la Voroneț o mânăstire de lemn, unde se poate să fi poposit Ștefan cel Mare la călugărul Daniil Sihastrul, după lupta de la Războieni, mânăstire căruia domnul îi dăruia la 21 ianuarie 1472 două măji de pește, pe care le puteau aduce călugării de la Chilia “sau [de] la iezere, sau [de] oriunde în țara noastră”. Carele cu pește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Voroneț o mânăstire de lemn, unde se poate să fi poposit Ștefan cel Mare la călugărul Daniil Sihastrul, după lupta de la Războieni, mânăstire căruia domnul îi dăruia la 21 ianuarie 1472 două măji de pește, pe care le puteau aduce călugării de la Chilia “sau [de] la iezere, sau [de] oriunde în țara noastră”. Carele cu pește erau scutite de vamă. Între 26 mai și 15 septembrie 1488, era zidită biserica cu hramul “Sfântul și slăvitul mucenic, purtător de biruință, Gheorghe”. În timp ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan cel Mare, aflăm că domnul dăruise mânăstirii Voroneț satul Suhinți, la Soroca. Observăm, în legătură cu modul în care a fost alcătuit domeniul mânăstirii Voroneț, că domnul a dăruit din domeniul domnesc doar cele două care de pește, pe care călugării le puteau lua din bălțile ce aparțineau domniei. În rest, toate celelalte proprietăți au fost cumpărate de Ștefan și dăruite în aceași zi Voronețului. Moșia a asigurat călugărilor de la Voroneț suficiente mijloace de trai, fapt care le-a permis să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dăruit din domeniul domnesc doar cele două care de pește, pe care călugării le puteau lua din bălțile ce aparțineau domniei. În rest, toate celelalte proprietăți au fost cumpărate de Ștefan și dăruite în aceași zi Voronețului. Moșia a asigurat călugărilor de la Voroneț suficiente mijloace de trai, fapt care le-a permis să dezvolte aici o viață intelectuală apreciabilă, din moment ce din această mânăstire, Grigore Roșca avea să ajungă mitropolitul Moldovei. Mânăstirea Tazlău. Înainte de a se clădi biserica mânăstirii Tazlău- zidită la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aprilie 1491, Ștefan cel Mare dăruia mânăstirii Tazlău patru sate care aparținuseră domeniului domnesc. La 15 octombrie 1491, Ștefan cumpăra jumătate din satul de la gura Orbicului, cu poiana Pintenul, pentru 100 de zloți tătărești, și le dăruie mânăstirii. Este întărită călugărilor și braniștea, care se afla în jurul mânăstirii. Cu un domeniu de opt sate și jumătate, cu poieni și bălți de pescuit, mânăstirea Tazlău trebuia să fie un puternic centru al ortodoxismului într-o regiune unde se stabiliseră mulți catolici fugiți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
jumătate din Nănești. În documentele date după domnia lui Ștefan cel Mare, aflăm că între 1490-1504, domnul a dat un privilegiu prin care dăruia mânăstirii Tazlău “mânăstirea unde a fost Huba și cu satul și cu hotarul vechi”, cumpărate de la călugării de la mânăstirea Bistrița. Mai dăruia Tazlăului o mânăstire la Răcătău, în hotarul Horgeștilor, cu două poieni, pe amândouă părțile Răcătăului, pe care domnul o cumpărase de la Isaia de la Răcătău, fiul lui Petru Huhulea. Mânăstirea Dobrovăț. Biserica mânăstirii cu hramul Coborârea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnul a dăruit mânăstirii Dobrovăț mai multe sate. Nepoatele lui Ivan Damianovici schimbau, la 26 noiembrie 1499, cu domnul, satele lor de pe Dobrovăț, anume Rușii, unde a fost curtea lui Stan al lui Popa, satul Călugărenii, unde a fost Giurgiu Călugărul, al treilea sat Dumeștii, unde a fost Dadul. Bunicul avea pe cele trei sate un privilegiu de la Alexandru cel Bun. Pentru cele trei sate, Ștefan a dat patru sate: două sate pe Bujor, Dumbrăveni, unde a fost Belici, altul Radotești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Episcopiei Romanului satul Negoești, pe pârâul Negru, sat care fusese întărit la 3 septembrie 1459 lui pan Gostilă, împreună cu alte 10 sate și o seliște. Cum a ajuns satul în posesia domnului nu știm. Gostilă mai avusese o judecată cu călugării de la Neamț, la 12 decembire 1455. Domnul acorda “o mare scutire și slobozie pe cinci ani”. Față de scutirile acordate mânăstirii lui Iațco, de data aceasta este amintit și joldul. De asemenea, se menționa că „nici pârcălabii de la Neamț și nici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin care zece sate ale mânăstirii erau scutite de toate dările și muncile datorate domniei. Egumenul mânăstirii primea dreptul de judecată asupra locuitorilor din cele zece sate. La 19 august 1472, Ștefan scutea trei sate ale Pobratei de toate dările, călugării aveau drept de judecată, dar globnicii domniei aveau voie să ia gloaba “noastră pentru omor și pentru răpire de fată”. Așadar, pentru trei sate, mânăstirea nu avea imunitate deplină. Unul dintre cele mai importante privilegii, date în secolul al XV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că îndeplineau sau nu o slujbă, erau curteni. Când a luat domnia Ștefan cel Mare, Grigore Ureche scria: “Deciia Ștefan Vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și alte curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări la locul ce se cheamă Direptate”. Tot Grigore Ureche relata că, atunci când a fost omorât Ștefan Lăcustă, deoarece îl ura “curtea toată, s-au vorbit o samă de boiari din curtea lui, anume Găneștii și Arbureștii și la așternutul lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pește, sare sau miere, erau scutite de vamă prin târguri și sate, pe la toate vămile și pe la toate ocnele de sare și să nu plătească vamă nici la Târgul Frumos nici la Târgul Iași, nici la Lăpușna, nici la Vadul Călugărilor, nici la Vaslui, nici la vadul Țuțorei, nici la Mogoșești, nici la Târgul Roman. Ținând seama de numărul mare de vămi, ne putem da seama cât de importante erau veniturile domniei. În numele domnului se percepeau dări din burdufurile de brânză
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o trapezărie. A mai fost construită o fântână; în 1500-1501, a fost adusă pe un canal apă la mânăstire și, în final, între 1501-1502 a fost zugrăvită mânăstirea. Ajutoarele date de Ștefan mânăstirii Zografu au fost atât de importante încât călugărul sârb Isaia de la Hâlandar spunea, în 1489, că acestă mânăstire a fost întemeiată de domnul Moldovei. Biserica Adormirii Maicii Domnului din Sfântul Munte a fost reparată la sfârșitul secolului al XV-lea de către domnul Moldovei. La mânăstirea Vatoped se păstrează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în care s-a hotărât să înceapă conflictul cu turcii. Anul 1473 este “anul cheie”, în care domnul refuză să mai trimită haraciul la Poartă, ceea ce însemna ruptura cu colosul de la sudul Dunării. Cu un an mai târziu, în 1474, călugărul Iacov de la mânăstirea Putna, copia, din porunca lui Ștefan cel Mare, un Sbornic, care cuprindea și Panegiricul împăraților Constantin și Elena, întocmit de patriarhul Eftimie de la Târnovo în secolul al XIV-lea. După cum remarca Emil Turdeanu, Panegiricul fusese destinat de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ferecate din porunca și pe cheltuiala domnului, iar ferecătura lor este o adevărată operă de artă: Ferecătura Tetraevanghelului de la Humor a fost făcută de un meșter care lucra în mânăstire, după cum o altă ferecătură de argint a fost făcută de călugărul Silvan de la Neamț. Decorația lor amintește, prin “atitudinea personajelor... opere contemporane din pictura murală și broderii.” De o deosebită valoare sunt cele două ripide, lucrate în argint, una aflându-se la Patmos, iar alta la Putna. Acestora li se adaogă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ungurești și doi cai buni.” La 1 iunie 1476, se întărea printr-un nou privilegiu dania lui Iuga. La 29 iunie 1476, se reînoia privilegiul de danie. Iuga reușește să scape cu viață în campania din 1476 și, drept recunoștință, călugării îl vor înmormânta la Putna. S-au mai păstrat și trei spade, una care a aparținut lui Ștefan cel Mare, așa cum o arată inscripția de pe mâner, și celelalte două aparținând unui membru al familiei domnului. Tot din vremea domniei lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a obținut victoria datorită ajutorului lui Dumnezeu și “al milostivirii voastre” adică a regelui, deși acesta nu îl ajutase cu nimic. Firea autoritară a domnului ni se dezvăluie din documente interne și unul dintre ele, din 1462, îi viza pe călugării franciscani din Moldova. Imprudenți, călugării pretindeau că datorită lor turcii n-au cucerit Moldova în acel an când, de fapt, ei nu reușiseră să cucerească Țara Românească. Replica lui Ștefan este dură: “Am să văd eu dacă Dumnezeu n-o să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Dumnezeu și “al milostivirii voastre” adică a regelui, deși acesta nu îl ajutase cu nimic. Firea autoritară a domnului ni se dezvăluie din documente interne și unul dintre ele, din 1462, îi viza pe călugării franciscani din Moldova. Imprudenți, călugării pretindeau că datorită lor turcii n-au cucerit Moldova în acel an când, de fapt, ei nu reușiseră să cucerească Țara Românească. Replica lui Ștefan este dură: “Am să văd eu dacă Dumnezeu n-o să mă păzească de turci și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cum judeca el locul Moldovei în context european, importanța strategică a acesteia. O literatură religioasă bogată s-a păstrat, în parte din vremea lui Ștefan cel Mare. Copierea unor cărți sfinte a început de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Atunci, călugării moldoveni, știutori de slavonie, au fost trimiși de Alexandru cel Bun la Constantinopol, după stabilirea bunelor raporturi cu Patriarhia constantinopolitană, ca să copieze scrieri sacre, înfăptuind, cum precizează Dan Zamfirescu, “cea mai mare realizare a culturii sud-slave de la sfârșitul secolului al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânăstirilor sale de la Tazlău și de la Dobrovăț. Dacă domnul a înzestrat bisericile cu danii și le-a acordat scutiri ca să atragă biserica de partea sa, asta s-a întâmplat în primii 16 ani de domnie. Nu cu manuscrisele câștiga încrederea călugărilor, ci cu pământ, cu sate, cu carele de pește și alte bunuri și cu scutiri de dări. Obsedați de ideea luptei de clasă, de existența unui conflict între domn și boieri, unii istorici nu au ținut seama de interesul major
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care a fost considerat ca o dovadă a existenței imunității feudale, exact ca în apusul continentului. Merită să fie reținut și faptul că, mai înainte să se fi terminat zidirea Putnei, aici se desfășura deja o activitate culturală intensă, cu ajutorul călugărilor veniți de la Neamț. Ștefan cel Mare nu s-a mulțumit să dea doar bani și să porunceasă călugărilor să copieze unele manuscrise. El ține să ne arate că a scris el manuscrisul cu mâna unui călugăr. De exemplu, pe Tetraevanghelul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fie reținut și faptul că, mai înainte să se fi terminat zidirea Putnei, aici se desfășura deja o activitate culturală intensă, cu ajutorul călugărilor veniți de la Neamț. Ștefan cel Mare nu s-a mulțumit să dea doar bani și să porunceasă călugărilor să copieze unele manuscrise. El ține să ne arate că a scris el manuscrisul cu mâna unui călugăr. De exemplu, pe Tetraevanghelul început în 1488 și terminat în 1489, stă scris: „Binecinstitorul domn Ion Ștefan, domn a toată țara Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
activitate culturală intensă, cu ajutorul călugărilor veniți de la Neamț. Ștefan cel Mare nu s-a mulțumit să dea doar bani și să porunceasă călugărilor să copieze unele manuscrise. El ține să ne arate că a scris el manuscrisul cu mâna unui călugăr. De exemplu, pe Tetraevanghelul început în 1488 și terminat în 1489, stă scris: „Binecinstitorul domn Ion Ștefan, domn a toată țara Moldovei, a făcut și a scris și a ferecat acest Tetraevanghel pentru mănăstirea sa de la Putna, în al 30
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]