8,340 matches
-
gesturi. Trag un fermoar invizibil peste gură. Omul e de-al casei. Are școala lumii; ca și mine. Batem cuba și mergem fiecare în treaba lui. Dar munca asta la negru nu merge la nesfârșit... Dau însă de evrei; mană cerească. Bani gârlă, muncă de belfer, oameni de cuvânt, negocieri la sânge. Îi cad cu tronc lui Marcel Seinstein, hahamul din Calea Călărașilor. Marcel iubește vioara. Știe s-asculte și să tacă iar după ce ascultă. Marcel este înțeleptul care, cu primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
O, cât de tristă, cât de tristă ești, Tu, floare pensulată cu uleiuri Ce pari căzută din vecii cerești Să-ntruchipezi durerii, noi temeiuri; Nu-mi satur ochii, prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
trebui să bea mînia Celui Atotputernic. 21. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el cînd numărul lunilor i s-a împlinit? 22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cîrmuiește duhurile cerești? 23. Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii; 24. cu coapsele încărcate de grăsime, și măduva oaselor plină de suc. 25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet fără să se fi bucurat de vreo fericire. 26. Și amîndoi adorm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
multe care te năpădesc? 12. Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vîrful stelelor, ce înalt este. 13. Și tu zici: "Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori? 14. Îl înfășoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!" 15. Ce! vrei s-apuci pe calea străveche pe care au urmat-o cei nelegiuiți, 16. care au fost luați înainte de vreme și au ținut cît ține un pîrîu care se scurge? 17. Ei ziceau lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vor avea drept răsplată dragostea celei mai încântătoare ființe pe care a creat-o Taaroa, îi dădea puterea de a se întoarce, cu forțe noi, la dificilă sarcina de a învăța drumurile tuturor stelelor universului, în trecerea lor pe bolta cerească. Flegmaticul și mâncăciosul Oripo îi dedică în fiecare seară câte două ore, recitând cu vocea lui monotona dintotdeauna lista tuturor Avei’á posibile între nord și vest, ceea ce, la căderea nopții, îl ajută foarte mult pe Tapú Tetuanúi, recunoscând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care puneau stăpânire pe bolta cerească în fiecare noapte nu stia aproape nimic. Ce trebuie să fac acuma? întreba Tapú Tetuanúi, nedumerit, căci i se părea absurd să studieze în continuare niște stele care nu-i mai foloseau la mare lucru. Le învăț în continuare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se angajaseră să se întoarcă singuri după încheierea luptei, restul zilei îl dedicară încărcării proviziilor, astfel că, odată cu apariția primelor stele, Navigatorul-Căpitan era gata să le aleagă pe acelea care aveau să-l călăuzească până la insula fioroșilor Te-Onó. Deși hartă cerească era diferită, ca și numele constelațiilor, instinctul sau infailibil și capacitatea să nelimitată de observație îi permiseseră lui Miti Matái să-și facă o idee clară despre geografia acestor ținuturi din Al Cincilea Cerc și despre cum trebuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora. Din fericire, Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti - poate pentru că nu aveau altceva mai bun de făcut - i-au venit în ajutor și, împreună, isi dedicau cea mai mare parte a zilei meticuloasei munci de descifrare a complexei hărți cerești în care se transformase cea mai mare parte a punții catamaranului. Miti Matái îi lămurea toate neclaritățile, deși de multe ori părea pe punctul de a-și pierde răbdarea în fața neștiinței tânărului, iar Moeteráuri, cârmaciul cu un singur ochi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui Tané. Îi zâmbi cu amărăciune discipolului sau. Iar tu nu mai plânge, îl ruga. Știam cu toții că nimeni nu se-ntoarce de două ori din Al Cincilea Cerc... Așa e legea. Rămase foarte liniștit, privind fără să vadă bolta cerească pe care acum toate Avei’á îl conduceau spre paradis, iar Tapú Tetuanúi simți cum inima i se sfărâmă într-o mie de bucăți, care erau apoi devorate de cel mai sângeros rechin alb din adâncurile oceanului, pentru că omul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintre cei înțelepți. Taaroa va asculta în liniște, vă zâmbi mulțumit, îl va îmbrățișa pe noul semizeu care a sosit în împărăția lui și îi va pune sub comanda cea mai frumoasă navă care s-a construit vreodată în atelierele cerești. O sută de țestoase au s-o tragă. O mie de delfini au să-i deschidă drumul. Un milion de Mahi-Mahi au să înoate în jurul ei. Miti Matái va străbate, intru veșnicie, oceanul liniștit și, în fiecare seară, va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la imensitatea bolții cerești, totul apărea clasificat de către yubani de partea binelui sau a răului... Focul era dintotdeauna de partea binelui, și de aceea, de îndată ce se întuneca, strălucea în toate ungherele. Kano se îndreptă spre cea mai mare dintre colibe - o construcție gigantică ocupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care nu avea cum să le priceapă. Diseară se va putea vedea în constelația Taurus, spune un student. Ce să se vadă? sare colonelul. O cometă, răspunde plictisit absolventul. Nu, zău! Și ce este o cometă după tine? Un corp ceresc. Și ce face acest corp ceresc? Gravitează în jurul Soarelui. Nu, zău! Din ce este făcut? Din gheață, de cele mai multe ori. Și merge în jurul Soarelui? Da. Și nu se topește? Mai pierde ceva particole din coadă. Colonelul se scarpină în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
priceapă. Diseară se va putea vedea în constelația Taurus, spune un student. Ce să se vadă? sare colonelul. O cometă, răspunde plictisit absolventul. Nu, zău! Și ce este o cometă după tine? Un corp ceresc. Și ce face acest corp ceresc? Gravitează în jurul Soarelui. Nu, zău! Din ce este făcut? Din gheață, de cele mai multe ori. Și merge în jurul Soarelui? Da. Și nu se topește? Mai pierde ceva particole din coadă. Colonelul se scarpină în cap, gîndește profund și persiflează. Deci, gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ei. Din vest au apărut nori negri și grei, ca niște bivoli uricioși, care păreau gata să slobotească din bîrdihanele lor un adevărat potop. Noaptea și-a intrat în drepturi și sătenii s-au închis în case, așteptînd slobozirea puhoaielor cerești. Un băietan negricios la față și negru la suflet tremura de emoție și frică. Venise seara potrivită pentru a fura Icoana Făcătoare de Minuni. Se spunea că francezii ar fi plătit cîteva milioane (naiba știe de ce!), nemții ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd ne-am supărat. Îmi lipsește bucuria de a-l asculta după ce îi ofeream de băut: Primarul meu! Nu dau primarul meu! băi Simirad, băi! Nu dau primarul meu, băi! Lai, la, la. Uoi Simirad, uoi! Lai, la, la. Semn ceresc Trei mașini înoată din greu pe un drum de țară, prevăzut cu imense găuri și dîmburi dar, lucru lăudabil, lăsat în folosință exclusivă doar pentru aventurierii porniți din Iași. În mașina cea mai de doamne-ajută era EL, speranța celor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
auzit, răspunde înțepat, fără să se mai întoarcă spre El. Hai să plecăm! comandă scurt salvatorul satelor. Drumul de întoarcere a fost un calvar și toți au tăcut pînă au dat de asfalt. Eu zic că a fost un semn ceresc... A apărut soarele, ceea ce înseamnă... Tacă-ți fleoanca, se rățoiește EL. Dispute electorale O vreme chinuitoare, cu vînt, lapoviță și frig se abătuse asupra Iașilor și oamenii, zgribuliți și încruntați, grăbeau pasul spre destinații de tot felul. Un omuleț, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fleacuri 101 Victoria lui Cezar 104 N-a văzut raiul 107 CAPITOLUL II Pasiunile roboților 111 Pisici și cîini 113 Talente în stand by 115 Viitorul ministru 118 Din campanie 121 Reverie și campanie 124 Supărări de la vot 127 Semn ceresc 129 Dispute electorale 132 Nu se lasă 135 Amatori și politică 138 Of, candidații ăștia! 141 Un frigider pentru Tiberiu 143 CAPITOLUL III Conturi palide din grădina lui Adam 147 Un viol mai ciudat 149 Aneta 152 Cu Botsubțire este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
personal, le raportam la trupul meu sau la ceea ce era legat organic de mine. Astfel ajungeam firește la interpretări copilărești, caraghioase inițial, dar terifiante În concluziile lor semantice, Îmi amintesc și acum acel „Doamne, Doamne cere-ți tată“, țDoamne, Doamne, ceresc Tată), repetat În fiecare noapte Înainte de a adormi, Înfricoșată ca de un păcat pe care eram obligată să-l săvîrșesc cu regularitate la ora nouă seara, păcatul de a-i cere lui Doamne Doamne un tată - resimțeam aceste rugăciuni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
află Într-o altă dimensiune. Pentru a Înțelege mai ușor lucrurile, să precizăm că În această dimensiune Universul a fost proiectat după dorința Bisericii Catolice. Ca urmare, el este finit, iar Pământul se află În centru, Soarele și toate corpurile cerești Învârtindu-se În jurul lui, ca niște bile În jurul unui titirez. E gol, netocmit și plat, ca o farfurie, iar În mijloc se află acest turn În care sufletele ajung după moarte. Deci, iată vestea bună: Viața de Apoi chiar există
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul care se începu, Nesfîrșită-i zarea unde ești și tu.” Poate, dacă i-aș fi auzit glasul, toate boltirile s-ar fi năruit. Nu s-a întîmplat așa. Eram
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cântată de Poliziano și de însuși Lorenzo Magnificul, amantă, dar și „întruchiparea renascentistă a femeilor ideale, egala Laurei și Beatricei“ ? Ce raporturi au existat între Simonetta și familia Medici ? recita studenta. Tânăra floare a curții, Venus Medici, tip de nimfă cerească, „iubită mult deasupra celor lalte“ și recomandată ca logodnica lui Lorenzo di Pierfrancesco de’ Medici ? Studenta repeta vreo frază din carte, devenită întrebare... „Grația ambiguă aparține aceleiași Simonetta, în Primăvara botticelliană și în tabloul de la Chantilly ?“ — În Primăvara, Simonetta se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
explicație credibilă. O minune a lui Dumnezeu. Ori, poate, o vrajă. Vraja cui? A propriului copil? Măi, să fie! Pe măsura trecerii timpului, părinții micuțului sclav au văzut că nu era vorba de o glumă și nici de o minune cerească. De vrăjitorie, nici într-un caz. Și au povestit vecinilor întâmplarea. Vecinii au transmis mai departe informația, care nu prea li se părea neștiutorilor sclavi a fi chiar în regulă. După câțiva ani, însă, au înțeles că la mijloc nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
pământenilor. Este vorba de Angeles Duran din Salvaterra de Mino, care speculând o scăpare în legislația mondială, a devenit legal proprietara soarelui. In legislația lumii, s-a stipulat că nici o țară nu poate deveni proprietara vreunei planete, sau alt corp ceresc din afara Pământului. Aceasta s-a legiferat când au început zborurile cosmice, ca nu cumva vreo țară să se declare ca proprietară a unei planete, unde ar fi ajuns primii. Dar legea are o hibă, nu spune nimic de persoanele particulare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
își chemă moartea în gura mare. Aceste jelanii sunt expuse în cele 26 de versete ale cap. al III-lea, probabil ca să-i dea timp suficient lui Satan să sară de bucurie într-un picior și să telegrafieze urgent Dumnezeului ceresc toată tărășenia (cică a telegrafiat doar câteva cuvinte și anume: „Șefu', cu pariul ai dat de dracu'. Urgent totuși, printrun curier drăcesc i-a comunicat mai pe larg. „Ai pierdut pariul, oricât ești tu de Dumnezeu. Pune ambrozia la rece
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vor ca măcar odată în viață să simtă magia unei lumi inaccesibile, o lume de poveste adevărată cu nunți de prinți și prințese, iar cea românească, speră ca prin apa luată de la izvorul de la Târgoviște, să vindece printr-o minune cerească boala, pentru care alde Băsescu le-a închis spitalele. Și acum dragii moșului, dați-mi voie să încalec și eu pe-o șa, că v-am spus povestea așa! Osama bin Laden și țața Veta Cică să tot fie vreo
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]