38,100 matches
-
despre cea mai bună dintre scrierile sale: adică, imaginea lui Eugen Barbu s-ar fi impus definitiv cu Groapa, ca o imagine favorabilă pe care nimic nu ar mai fi putut-o clinti. Nici vorbă: percepția criticii și percepția publicului cititor (nu știu dacă le putem detașa) sunt cu totul diferite în 1957 (când apare Groapa), în 1969 (când apare Princepele), în 1978-1979 (când apare volumul III din Incognito, acuzat de plagiat, într-un veritabil scandal literar și politic), în anii
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
cu o validare inteligentă a presei culturale ca atare. O altă fantasmă sub acoperire pe care Paul Cernat o induce cu grijă mi se pare a fi cea a textului direct. A sursei, în sens deopotrivă jurnalistic și filologic. Practic, cititorii de azi - și, dacă reflectăm bine, de ieri - au acces la scrierile avangardei numai prin mijlocirea unor antologii mai mult sau mai puțin bine alcătuite (le numesc, antipodic, pe aceea din 1969 a lui Sașa Pană și pe cea din
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
regiune din Mexic amenințată de comunism sau cu un "american liniștit" îndrăgostit într-un Vietnam aflat în război. Evident că această discuție, cu o bună doză de umor și de arbitrar, poate fi suportată numai de scriitorii pentru care contează cititorii, chiar și cei care merg la cules de căpșuni în Spania. Pentru ceilalți scriitori, e o absurditate. Iar eu le dau perfectă dreptate. Cerința pieței sau a Europei (sunt două instanțe nu radical diferite), dacă nu e asumată, interiorizată, nu
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
interiorizată, nu valorează nimic. Adevăratul scriitor, cel de vocație excepțională, năzuiește să se exprime pe sine și nu să-i mulțumească, meschin și vulgar, pe alții. Deci, ne întoarcem la dilema inițială, esențială: în această ecuație, cine primează, scriitorul sau cititorul? Răspunsul îl poate da numai ...editorul. Dacă proza noastră actuală e așa cum e, meritul sau vina aparțin numai editorilor. Ei trebuie să știe ce să ceară. Critica nu (mai) are o influență decisivă. Nici nu știu dacă a avut vreodată
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
s-a cam epuizat ca prozator. Marius Ianuș a făcut multă gălăgie în jurul său și în jurul fracturiștilor, a ieșit promițător pe cont propriu, dar am impresia că e un poet terminat (accept, desigur, că aș putea greși). Că nu au cititorii suficientă încredere în literatură îmi explic, dar că scriitorii tineri nu cred în literatură - asta nu pot să accept. Am pierdut - cu toții - manierismul încrederii în literatură. Cum să apară atunci manierismul tânărului scriitor, blocat de îndoieli și scepticisme timpurii? Precocitatea
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
Cum să apară atunci manierismul tânărului scriitor, blocat de îndoieli și scepticisme timpurii? Precocitatea tinerilor scriitori. Foarte tinerii scriitori se văd destul de greu în peisajul actualității. De vină sunt atât editurile, cât și revistele. De vină e și dezinteresul publicului cititor. Critica, prin cei mai tineri reprezentanți, se străduiește să arate ce se întâmplă, dar nu prea are cui. Am citit cronici severe la adresa tinerilor scriitori. Dar nici fenomenul literaturii tinere - cum era numit înainte de 1989 - nu e prea generos. Altădată
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
câțiva ani cei mai tineri scriitori. Speranțe sunt, dar poate că tinerii scriitori nu beneficiază de suficientă încredere. Nu sunt suficient de mult doriți. Dar poate că mă înșel. Editorii caută scriitorii tineri și îi promovează (îndeosebi pe prozatori), dar cititorilor le este indiferentă vârsta autorilor. De altfel, cititorul nostru de proză română contemporană plutește în ceață. Cine îl ajută să nu se rătăcească sau chiar să nu se piardă definitiv?
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
dar poate că tinerii scriitori nu beneficiază de suficientă încredere. Nu sunt suficient de mult doriți. Dar poate că mă înșel. Editorii caută scriitorii tineri și îi promovează (îndeosebi pe prozatori), dar cititorilor le este indiferentă vârsta autorilor. De altfel, cititorul nostru de proză română contemporană plutește în ceață. Cine îl ajută să nu se rătăcească sau chiar să nu se piardă definitiv?
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
exacte. Privite din perspectiva experienței date de frecventarea textelor fundamentale ale structuralismului (Saussure) și ale filozofiei postmodernismului (Derrida & comp.) lucrurile devin clare și ușor de interpretat. Altfel se vedeau ele, însă, în deceniile trei și patru ale secolului trecut. Oricum, cititorul de azi are revelația unui program poetic de o (post)modernitate izbitoare. Scrie Ion Pop: "...programul poetului viza (...) tocmai o atare destructurare, ca maximă distanțare față de coerența Ťanecdoticăť a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
reducându-și la cote acceptabile simbolistica și refăcând pactul cu lectorul. Aceasta fusese de fapt promisiunea "optzeciștilor" postmoderniști, deseori făcută, dar mult mai rar ținută. După 1989, toate condițiile erau propice: o altă realitate, enorm diversificată, își aștepta scriitorii și cititorii care să o descifreze. Am rămas cu așteptările. În locul unei normalizări a câmpului literar, asistăm la o disparitate și mai mare între literatura cu majusculă, greu inteligibilă și digerabilă, și o paraliteratură joasă, fără o undă de problematizare, fără vreo
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
acestei polarizări, determinată de concurența a două coduri culturale, au apărut câțiva scriitori care încearcă - și reușesc - marea conciliere. Proza lor mizează pe stratificare și elasticitate, putând fi parcursă atât de lectori pretențioși, interesați de modalitățile scriiturii, cât și de cititori avizi ai câte unei povești (povestiri) pe care o iau de bună. Fără jocurile ironice nesfârșite ale "optzeciștilor", dar și fără duritatea naturalismului "nouăzecist" (explorată în volumul scabros intitulat Cheta la flegmă), Dan Lungu s-a specializat, treptat, într-o
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
spune de data aceasta o minciună. Idei în dialog nu e nici grea și nici facilă. E mai degrabă foarte consistentă și foarte serioasă. Și cu toate acestea nu e o revistă de specialitate al cărei conținut să-și sperie cititorii pînă la a-i reduce la numărul unei secte culturale. Pentru iubitorii de discipline umaniste, Idei în dialog rămîne un prilej de lectură aleasă și o ocazie de informare competentă. În fond, principalul merit al directorului H.-R. Patapievici și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
În pas de rac înainte. Războaie fierbinți și populism mediatic) - e una foarte bună. Cum spune și titlul cărții, în rîndurile ei e vorba de climatul politic planetar și de impactul mass-media asupra gîndirii oamenilor. Reproducem un fragment grăitor invitînd cititorul să citească întreaga cronică. "Pur și simplu mileniu trei - crede Umberto Eco - a început cu pași înapoi, făcuți în plină eră informațională marcată de hegemonia televiziunii și a internetului. Cronica unui prezent cu fața întoarsă spre trecut continuă: după 50
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
se potrivească și tuturor motivelor integrale, și foarte numeroaselor câtimi de justificare. Oricum, spuse de-a valma, lucrurile stau cam așa: pentru că e o carte dedicată - în pretext - unui autor mai degrabă neprizat în egală măsură de critici și de cititori; pentru că, transpare limpede, volumul se vrea, cu șanse mari, un bestseller analitic; pentru că, deși pornirea e dată de un vizibil și la modă parti-pris localist bănățean, tezismul nu atinge niciodată înălțimi deranjante; pentru că redresează defazajele temporale după alte criterii decât
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
scopului instructiv: 1) - o succintă și obiectivă sinteză de istorie literară despre valoarea operei scriitorului și contribuția ei la evoluția literaturii și a limbii noastre literare; 2) - o foarte succinctă biobibliografie, care să-i scutească pe autorul introducerii și pe cititorul ei de a se poticni de titluri de reviste, de titluri de cărți și de date calendaristice; 3) - o scurtă dar explicită, clară, profesională prefață filologică, scrisă în colaborare cu autorul introducerii istorico-literare, unde autorii să-și justifice și criteriile
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
nume este înscris pe coperta cărții. Uneori aceste pagini de critică sunt fie prea multe, fie și nepotrivite textelor din antologie, fie "învechite". Alteori lipsesc din mănunchiurile lor opiniile propriu-zis critice, nu numai ale criticilor, precum și opiniile critice actuale, contemporane cititorilor. Mă voi opri mai mult asupra lor cu prilejul unui alt articol. Asupra lor și asupra gloselor documentare și lexicale. Deocamdată, în finalul acestui articol despre structurile edițiilor școlare, vreau să le fac editorilor contemporani o propunere. Dacă e potrivită
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
din cuvinte estre o carte document, o alternativă ingenioasă și demnă la festivismul pășunist al literaturii "proletcultiste" din anii '50 și o mărturie foarte credibilă despre potențialul literar al unei conștiințe a veacului încheiat, doamna Monica Lovinescu. Nu știu în ce măsură cititorul de azi va mai gusta țesătura foarte densă a acestui roman esopic scris la mijlocul deceniului șase și respins de către o cunoscută editură franceză. Cu sau fără recomandare însă, acest roman nu poate să lipsească din bibilioteca niciunuia dintre cei care
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
tip de autor cere un anumit tip de lectură. În cazul de față, cine nu cunoaște structura interioară a autorului va citi romanul cu ochii închiși, ca pe o radiografie narativă, pe alocuri modestă, a unor vremuri despre care oricum cititorul știe esențialul mai înainte de a deschide cartea. Încă o dată: dacă nu poți intui optica lui Blaga nu poți citi Luntrea lui Caron. Romanul acesta nu e atît o operă de sine stătătoare, cît mai curînd expresia unei drame biografice în
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
obligatoriu. La urma urmelor, Luntrea lui Caron este un etalon cu ajutorul căruia ne putem da seama cît de atrofiată ne-a devenit sensibilitatea în condițiile civilizației citadine. Ideea că poți deschide cartea cuplîndu-te spontan la atmosfera ei este falsă: un cititor nu poate scoate din latență decît acele trăiri a căror amintire o mai are încă. În cazul cărții lui Blaga, amintirile a căror evocare este obligatorie pentru gustarea cărții sunt fie foarte palide sub uzura trecerii vremii, fie cu totul
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
și, totodată, lipsa unui ecou valabil în presă (ce e drept, nepublicat decît în formă electronică deocamdată), autorul articolului demontează cu mult bun simț principalele acuzații care i s-au adus. Nu vrem să repetăm analiza lui Bogdan Cristian Iacob. Cititorii o pot găsi în paginile excelentei reviste dirijate de H. R. Patapievici. Am dori să atragem atenția asupra unui singur aspect. Cine au fost contestatarii? Dintr-o listă destul de lungă alegem cîteva nume: Mihai Ungheanu, Alex. Mihai Stoenescu, Ilie Bădescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
se îndreaptă, fără să știe, undeva spre Bug, în sudul Ucrainei de azi. Indeterminarea spațio-temporală își are rostul ei. Scriitorul nu stăruie pe o motivație transparentă a exodului forțat, nu pune accentul pe ideea de persecuție politică sau exterminare, deși cititorul poate specula sau deduce că șatra (împreună cu alte șatre) suferă consecințele unui ordin al dictaturii antonesciene de deportare a țiganilor în Transnistria. Un ordin obscur al jandarmeriei îi determină pe țiganii nomazi să meargă într-o direcție controlată, spre Răsărit
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
le-am primit deja cristalizate, produse culturale finite intrate în istoria literară și asimilate prin lecturi cu fața întoarsă spre trecut. Firește că acest trecut e viu și pulsatil, fiecare poet important însemnând o prezență intensă, uneori copleșitoare, în viața cititorului. Dar el nu mai poate rezerva prea multe surprize cercetătorului literar avizat. Oricât de inedită, originală ar fi o interpretare, forța gravitațională a marilor poeme scrise înaintea noastră presează înspre evidența critică, dificil (și inutil) de răsturnat. "Milenariștii" și, în
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
în cel mai bun caz clasate, dar și a unor figuri scriitoricești acoperite de etichetele unor titluri de cărți". Ca și pe autorul Cozeriilor de luni, pe Șerban Cioculescu îl interesa ființa umană nu în mai mică măsură decît opera. Cititor asiduu nu doar de creații literare ca atare, ci și de corespondență, memorii, jurnale, varii documente, adăugînd investigației textuale, cînd era cazul, și pe cea orală, în temeiul unei indenegabile chemări moraliste, criticul nostru a resuscitat numeroase figuri ale trecutului
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
obsesia prescurtărilor) accepta să investigheze moartea prietenului sau Armând Stoler. Chiar dacă această anchetă e mai degrabă un pretext care să rostogolească la vale bolovanul narativ, orice mister care se cere elucidat are toate șansele să capteze de la bun început interesul cititorilor. Interes care, din păcate, dispare foarte repede cu fiecare pagină parcursă. Capitolele românului poartă numele câte unui personaj și păr niște fire care se intersectează de-a valma într-un ghemotoc care se cere descâlcit. Regăsim aici amintiri, fragmente eseistice
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
o salvează pe Euridice din Infern pentru a o pierde iarăși, uitându-se îndărăt) sau Iov. Probabil că cel mai însemnat reproș care i se poate aduce lui Liviu Cangeopol este melodrama îngroșata nepermis de mult. În momentul în care cititorul nu are de ales decât să verse o lacrima pentru bietele personaje chinuite de o soartă pe care nu o înțeleg, avem de-a face cu o carenta narativa gravă. Lipsa alternativei de lectură și apăsarea insistența a pedalei lacrimogene
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]