8,186 matches
-
cel puțin mie, o lucrare bună. Cutremurul și-a vărsat mînia cauzînd stricăciuni și acolo: ramele picturilor sînt rupte, iar picturile zgîriate și crăpate. Efectul creat de ramele și ușile aurite ale altarelor laterale, desprinse toate din balamale, e foarte ciudat, ca și cînd ar arăta leziunile făcute de trecerea timpului. Aurul nu are demnitatea subtilă a argintului, care devine mai fermecător cu trecerea timpului, iar catedrala arată ca o femeie bătrînă machiată prea strident. Există o adevărată desăvîrșire artistică În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a spus anecdote din război și multe altele precum: „Ieri am fost la cinematograful din localitate pentru a vedea un film cu Cantinflas∗. Toată lumea a rîs, dar eu nu Înțelegeam nimic. Mă rog, ăsta nu e un lucru atît de ciudat; restul oamenilor nu Înțelegeau nici ei nimic. Așa că de ce rîdeau ei, de fapt? În realitate, ei rîdeau de ei Înșiși, fiecare rîdea de o parte din el. SÎntem o țară tînără, fără tradiție sau cultură, abia am fost descoperiți, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În orice caz, era mult mai convenabil așa, deoarece acum puteam „face uitată“ seringa pe care ne-o Împrumutaseră. Am avut parte de o mîncare Îngrozitoare și scumpă Împreună cu un indian ce făcea parte din tribul yagua și arăta foarte ciudat - era Îmbrăcat Într-o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un pic deasupra omoplatului stîng avea o cicatrice datorată unei Împușcături de la o distanță mică, din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
albastru, verde și vieux-rose. Acum, totul a virat spre verde profund - dar culorile acestea de o supremă tan drețe persistă pe colinele valurilor, până departe, în orizontul cețos. Nu numai culorile sunt pline de tandrețe, dar și marea însăși. Este - ciudat - o descoperire recentă, datorită configurației speciale a locului. Promiscuitatea abjectă a acestei plaje - cloacă ase mănătoare Bragadirului într-o zi aglomerată, cu un fund care se întinde pe sub apă sute de metri, încât trebuie să înaintezi până ți se urăște
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să știu. Astăzi însă - l-am simțit aievea! și am avut har. Ieri-noapte, înainte de a adormi, a început, așa, din senin, să mă chinuie gelozia. Inima a început să-mi bată cu putere și am fost copleșit de un sentiment ciudat de deznădejde... Abia într-un târziu am reușit să adorm. Somn greu, cu vise complicate... Azi-dimineață, odată cu trezirea, îmi reveni și sentimentul de gelozie. E un sentiment straniu, lipsit de imagini concrete, dar cu atât mai sfâșietor. Îmi pare că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
satului, se zicea atunci când copilul semăna mult cu tatăl sau cu mama: copilul e „wie aus dem Gesicht gespuckt“ - seamănă cu tatăl (sau mama) de parcă i-ar fi fost scuipat din obraz. Pesemne că ținutul de unde mă trag întreținea raporturi ciudat de dezinvolte cu scuipatul, altminteri nu-mi explic de ce această expresie, jignitoare în sine, era percepută ca un enunț obiectiv, având chiar o nuanță binevoitoare. Dar tot pe-acolo se mai spunea despre un om și altceva: „Der ist schlecht
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bibliotecarilor. Mă simt irezistibil atras de ele. Deschid la întâmplare Apoftegmele Părinților deșertului. Abba Theodot spune către un bătrân: "lipsirea de mâncare întărește inima călugărului în fața ispitelor", la care acesta răspunde: "Veghea îl întărește încă și mai mult". Cât de ciudat sună aceste sentințe seci, uscate ca niște curmale în soarele deșertului, în această societate a abundenței absolute și a consumului exagerat, dincolo de limitele decenței! Lucian Pintilie, iubitul meu compatriot bărbos, este medicul psihiatru al unui neam care nu vrea să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o au rusoaicele, prezentate ca "femei simple, autentice, care visează la fericirea familiei". Și încă o mică frază, care ar trebui să-i pună pe gânduri pe sociologii de aici: "posedă valori tradiționale". Subiectul este delicat și dificil, dar e ciudat că trebuie să cauți tocmai până în Rusia pentru a putea găsi femeia capabilă să facă o supă caldă pentru familie, fără a protesta după aceea că nu are suficient de mult timp pentru "dezvoltarea personală" sau cursuri de salsa. Trebuie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cel puțin erau mai puțin ipocriți. 1 ianuarie 2000 Anul 2000! La început de an scrierea noilor cifre exercită asupra mea o stranie fascinație, amestec de regret și speranță imbecilă. Acum, scriu "2000" și parcă este mai dificil ca niciodată. Ciudat este că omenirea nu a simțit nici cea mai mică spaimă față de acest an, vechea sperietoare a "anului 1000" parcă nici nu ar fi existat. Bine, a existat panica informatică Y2K, cu iz de markenting de firmă ce comercializează programe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
social. Am uitat să spun că sculpturile datează din vremea lui Calvin. 31 august 2002 Am găsit astăzi într-o cutie de banane de la Marché aux Puces din Geneva un ceas de masă puternic, mecanic și german pe deasupra, marca Junghaus. Ciudat este că funcționează perfect, dar pare a fi fabricat totuși în anii '40-'50. Îmi place că zgomotul său puternic, tictacul său regulat care vine parcă dintr-o altă lume. Izbutește să recreeze în camera unde stau o altă dimensiune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care nimeni nu mai poate scăpa, odată ce el, mirosul, a intrat în haine și în suflet. Astăzi am lucrat la restaurant, loc dominat și el de un miros specific, de crasse, cum i se spune în franceză. Un miros mai ciudat și mai persistent decât acesta, nu cred că există; o combinație de grăsime arsă, grăsime simplă (dar nu râncedă, atenție!), mirodenii, apă caldă impregnată de produse corozive, abur fierbinte venit de niciunde. Mult fum de țigară. Un miros perfid care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oribil, dar necesar!) la maxim imaginea bieților și nevinovaților copii! Să vinzi fotografia propriului copil-ce oroare!). Din cauza unui exces de nostalgie, ascult pe Internet un post de radio românesc. Și nu orice ce post, ci Radio România Cultural, un amestec ciudat de voci comuniste și cultură înaltă, muzică clasică cu înregistrări de calitate și derive protocroniste încă tenace. La un moment dat, o voce de scapete rupe spațiul dintre două piese simfonice, pentru a anunța că într-un oraș din Transilvania
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de lume un dispreț de cartier. Până aici, nimic deosebit, numai că purta la gât o cruce de dimensiuni considerabile, bătută cu briliante (or fi fost adevărate? nu cred, dar tare mai străluceau în lumina reflectoarelor). Crucea semăna în mod ciudat cu engolpionul unui episcop, păstrându-și toată forța simbolică, chiar și pe pieptul unui asemenea individ. K-Maro mărturisește într-un final, printre sughițiri și mârâieli, că el nu este un bun francez, deoarece nu poate suporta zgomotul făcut de petarde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu "fum", cum se spune la noi, în Bărăgan. Cunosc o stare specială, bizară, unică, de fericire intelectuală, datorată solitudinii, bucuriei spiritului și exilului. Ciudat este că știu, chiar acum, în momentele în care scriu aceste rânduri, că ea nu se va mai întoarce niciodată. [Pasaj adăugat ulterior: firma Leviton nu mai fabrică lămpi de birou, ci doar aparatură electrică de înaltă calitate, pentru avionică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
liceu ca și mine la Brăila, că este originar dintr-un sat din Bărăgan, iar spațiul infinit al acestuia îi lipsește. Se creează în mod spontan o legătură intimă sudată de dorul de casă și de faptul că este foarte ciudat să întâlnești pe cineva, așa, deodată, cineva care are aceleași origini și traiectorie profesională ca tine la 8000 km depărtare. In fine, la fel ca și mine, este de părere că tradiția agricolă, țărănească și nostalgia pământului pe care o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prin imensele birouri goale ale companiilor multinaționale după ora 22.00. Umilință cotidiană de sclav modern, dar care i-a permis să cunoască, paradoxal, singura liberatate adevărată: libertatea spiritului, pe care nimeni nu o poate pune în lanțuri. Pare extrem de ciudat, dar în memoria sa și a clipelor minunate pe care le-am petrecut aici amândoi, mă duc să fac o vizită fulger la Marché aux Puces, piață pe care amândoi o iubeam tare mult. Aud din ce în ce mai multe vorbe românești printre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care locuiesc acum. Fratele meu o primise, la rândul lui, de la Emil Georgescu, prietenul lui de la Europa Liberă, care făcuse o călătorie în Africa. Într-o dimineață, soțul meu, care avea o extraordinară sensibilitate, îmi spune că a constatat ceva ciudat. Masca își schimbase expresia. Era mult mai încruntată, mai posomorâtă. Am râs și i-am spus că era, probabil, un efect de lumină. Seara au venit la noi câțiva prieteni, ca să sărbătorim mutarea. Masa era plină de ceșcuțe cu cafea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai suportă viața lângă un om care face și bucătăria, și gospodăria, și târguielile, interzicându-i strict soției statutul normal de gospodină. Soțul îi cere soției să revină acasă, promițându-i că-i va oferi, în sfârșit, o viață dificilă... Ciudat, în urmă cu un an, aceeași „problemă” venea pe telex - scriam: „O doamnă de 57 de ani din Londra a înaintat proces de divorț soțului ei, după o lungă conviețuire pașnică. Motivul: cruzime mentală. Dovada: într-o bună zi, domnului
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
față de prieten, lașitatea nu duce la non-talent, mica și marea ticăloșie a vieții fiecăruia nu e artă - totuși, pe undeva, cumva, apare în adâncul creației umbra enormă a unei suspiciuni care încearcă să răstoarne toate aceste formule „liniștitoare”: nu e ciudat că de când acești doi bărbați de talent s-au despărțit în aprecierea „normalului” și a „anormalului”, de când banii i-au interesat mai mult decât caracterele, de când succesul a devenit mai obsedant decât adevărul prieteniei lor, de când propria persoană și „persoanele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
despărțit în aprecierea „normalului” și a „anormalului”, de când banii i-au interesat mai mult decât caracterele, de când succesul a devenit mai obsedant decât adevărul prieteniei lor, de când propria persoană și „persoanele” au căpătat mai multă importanță decât etc., nu e ciudat, oare, că de atunci operele lor „normale” sau „anormale” n-au mai zguduit lumea, inspirația lor n-a mai ajuns la Jules et Jim și nici la Pierrot nebunul, iar lumea a ajuns să-i privească și să-i consume
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lunca Rinului, sub lumina aurie a tipicei toamne renane, lungi și blânde. Răspunsul nu a întârziat. Diplomatul își exprima satisfacția de a ne fi făcut fericiți, speranța că și în România, conform legii dominoului, dictatura comunistă se va prăbuși, precum și, ciudat, ca o notă de subsol, mirarea că a primit o scrisoare de mulțumire. Decembrie 1989 ne-a găsit pe toți împreună în noua noastră locuință. Cifrele fabuloase ale morților și răniților din Timișoara, groaza că sora mea, prietenii și mătușa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tonul și toți începură să rîdă care mai de care. Învățătoarea rîdea și ea. Cristi se ținea de burtă. — Care dintre ei vreți să vă dirijeze ? întrebă ea clasa. — Cristi ! Cristi ! strigară toți în cor. învățătoarea se purta tot mai ciudat cu el, ba îi făcea lucruri urîte, ba îi arăta simpatie. În aceste din urmă cazuri, Dănuț uita de toate celelalte și vechile certitudini puneau iarăși stăpînire pe el. Cel mai frumos a fost atunci cînd au ajuns la matematică
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
astfel solnițele sau avioanele erau pătate ici și colo. Inelele, din fericire, nu aveau nimic, și le purta cu plăcere. Dănuț făcea în continuare probleme frumoase - și nu numai probleme -, dar tovarășea nu le mai acorda nici o atenție. Cel mai ciudat se purtase o dată cînd erau la grupurile „ge“ și „gi“ și le dăduse să facă zece cuvinte cu acestea și să le pună în propoziții. Dănuț se gîndise bine și, printre altele, avea o propoziție care lui îi plăcea foarte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
clasa a IV-a A. Ea nu era ca toți ceilalți, ea era altfel... De sub bascul alb de pionier îi ieșeau două codițe blonde, ochii ei priveau triști în depărtare, iar fața-i era luminată de un zîmbet așa de ciudat, cum nu reușea să aibă nici unul dintre cei de lîngă ea. Nu știa de ce, dar avea impresia că ea se afla acolo pentru că murise și, cu toate că niciodată nu se gîndea lămurit la acest lucru, mereu îl apuca așa, ca o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai în largul lui. Da’ de unde ! Dănuț își dorea, firește, să mai fie și alți copii prin fața blocului, își dorea - cum se spune - tovarăși de joacă, deși, propriu-zis, el nu participa la jocul lor, ci se uita numai. Era cam ciudat că nu vedea chiar pe nimeni, nici măcar pe al lu’ Hera de la doi, Heroină ăl mic, care era nelipsit din fața blocului, nici pe Vasti de la blocul 29, nici pe frații Coajă, nici pe Bozgorul, care se supăra de fiecare dată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]