9,508 matches
-
târziu în "„Divina Commedia”". Se cunoaște puțin despre educația primită, dar creațiile sale scot în evidență o erudiție deosebită pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia și retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figură importantă în „Divina Comedie”. În Florența, audiază prelegerile de filozofie și teologie la școlile franciscane (pe lîngă biserica "Santa Croce") și dominicane (la biserica "Santa Maria Novella"), studiindu-i mai ales pe Aristotel și pe Toma d'Aquino . Se știe că în 1285 Dante
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
condamnat la o amendă drastică. Neavând suma necesară, este condamnat la moarte dacă se va întoarce vreodată în Florența. Convins că a fost înșelat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII într-unul din cercurile „Infernului” din „Divina Comedie”. Cu anul 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată la Florența. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, în anii 1307-1309 la Paris, iar mai târziu la Ravenna. În 1310, speranțele
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
Justiția Umană” și „Legea”. Capodopera lui Dante, "„Divina Commedia”", alegorie în versuri de o precizie și forță dramatică deosebită, a fost începută probabil în 1306 și terminată cu puțin timp înainte de a muri. Titlul inițial dat de autor a fost "„Comedia”", adjectivul „divina”, folosit de Boccaccio în lucrarea "Trattatello in laude di Dante", apare pentru prima dată într-o ediție din 1555. Împărțită în trei secțiuni ("„Inferno”", "„Purgatorio”", "„Paradiso”"), în operă este descrisă o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
este situată de autor în primăvara anului 1300, în săptămâna dinainte de Paste, cănd Dante înteprinde călătoria în „lumea de dincolo”. Este anul sfânt („"Îl Grande Giubileo”") instituit de Papă Bonifaciu al VIII-lea, socotit jumătatea duratei previzibile a lumii. "Divină Comedie" povestește călătoria lui Dante în cele trei lumi ale "vieții de apoi", în care se proiectează râul și binele lumii terestre, fiind condus la început de poetul Virgiliu, simbol al rațiunii, apoi de Beatrice, simbol al credinței. Poemul este compus
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
de infinită gamă muzicală, corespunzător iradierii oceanului de lumină a Paradisului. Opera lui Dante a devenit în scurt timp celebra. Florența lui Lorenzo De Medici din secolul al XV-lea dezvoltase un adevărat cult pentru Dante. Unele ediții ale "Divinei Comedii" au fost ilustrate de Sandro Botticelli ( a lucrat timp de zece ani pentru a ilustra fiecare din cele o sută de canturi), Michelangelo, Rafael, iar în timpurile moderne de John Flaxman, William Blake, Gustave Doré, Jennifer Strânge. Compozitorii Gioacchino Rossini
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
din cele o sută de canturi), Michelangelo, Rafael, iar în timpurile moderne de John Flaxman, William Blake, Gustave Doré, Jennifer Strânge. Compozitorii Gioacchino Rossini și Robert Schumann au creat fantezii muzicale, iar Franz Liszt a compus poemul simfonic "Dante". "Divină Comedie" a fost tradusă în peste 25 de limbi. Operele multor scriitori moderni au fost influențate de creația lui Dante: Ezra Pound, T.S.Elliot, Gabriele D'Annunzio, Paul Claudel și Anna Akhmatova. "Divină Comedie" impune și prin perfecțiunea arhitecturii sale, supusă
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
Liszt a compus poemul simfonic "Dante". "Divină Comedie" a fost tradusă în peste 25 de limbi. Operele multor scriitori moderni au fost influențate de creația lui Dante: Ezra Pound, T.S.Elliot, Gabriele D'Annunzio, Paul Claudel și Anna Akhmatova. "Divină Comedie" impune și prin perfecțiunea arhitecturii sale, supusă unor rigori geometrice și muzicale greu de egalat și de echivalat. Este un motiv în plus că opera dantesca să constituie o veritabilă piatră de încercare pentru traducători. Prima traducere în limba română
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
mama lui Jules) și d-nei Mariani. În timp ce își vede mai departe de studii, devine pasionat de teatru și scrie o serie de piese care vor rămâne inedite până în 2005. Devorează dramele lui Victor Hugo, Alexandre Dumas și Alfred de Vigny, comediile lui Alfred de Musset, dar este atras mai mult de clasicii Molière și Shakespeare. În vremea aceea, cea mai mare influență asupra tânărului scriitor o are Victor Hugo. Verne îi povestește lui Robert H. Sherard: "Mă aflam complet sub influența
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
recitesc opera. Pe atunci, puteam recita pe de rost pasaje întregi din "Notre-Dame de Paris", dar au fost și piese de teatru care m-au influența. Sub influența lor am scris, la douăzeci și șapte de ani, numeroase tragedii și comedii, fără a pune la socoteală romanele.". În această perioadă, scrisorile lui Jules Verne către părinți sunt legate doar de cheltuieli și de banii de care are nevoie. Pe la mijlocul lunii martie a anului 1849, un alt eveniment îl neliniștește pe tânărul
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
pentru Drept, îi întrerupe sprijinul financiar. Grație vizitelor întreprinse în saloanele literare, Jules Verne intră în legătură cu Alexandre Dumas prin intermediul unui practicant celebru în apocă al chiromanției, Cavalerul d'Arpentigny. Se împrietenește cu fiul scriitorului și îi propune acestuia manuscrisul unei comedii intitulate "Les Pailles rompues". Cei doi aduc corecturi piesei și Dumas fiul obține de la tatăl său sprijinul pentru a o juca pe scena Teatrului Istoric pe data de 12 iunie 1850, când Jules Verne avea douăzeci și doi de ani
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
Jacques Arago îi deschide noi orizonturi și îl atrage spre un nou gen de literatură, aflat în plină expansiune, poveștile despre călătorii. În 1852, alte două texte verniene apar în "Musée des familles" : "Martin Paz", o nuvelă lungă și o comedie proverb într-un act, "Les Châteaux en Californie", plină de aluzii licențioase. În luna august a anului 1853, părăsește pentru o vreme Parisul pentru a reveni la "La Guerche" unde unchiul Prudent îl găzduiește până la sosirea fratelui său, Paul, aspirant
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
cabaret/ revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiție prezentă și astăzi, mai ales la teatrul de revistă "" (http://www.teatrultanase.ro/), care functioneaza încă la adresa fostului "Cărăbuș" pe Calea Victoriei, 33-35, în inima Bucureștiului. În buna tradiție a marilor actori de comedie, a creat un tip de personaj, acela al cetățeanului simplu, umil si necăjit, mereu în contradicție cu birocrația aparatului de stat; personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrățele, crizantemă la butonieră si bastonaș, s-a facut purtătorul de
Constantin Tănase () [Corola-website/Science/298692_a_300021]
-
Vaslui îi poartă astăzi numele, iar arhivele sale personale și multe dintre obiectele care i-au aparținut au fost donate de soția actorului către muzeul județean Vaslui. Începând cu anul 1970 la Vaslui are loc un festival de teatru de comedie sub conducerea lui Valentin Silvestru. Festivalul, acum și festival internațional de caricatură, atrage comedianți din toată țara începând cu anul 1980. Filmări Articole biografice
Constantin Tănase () [Corola-website/Science/298692_a_300021]
-
privind starea ei de sănătate, menite să îi motiveze absențele îndelungate. Călătoria în timp îi permite, totodată, să își ajute prietenii în misiunea lor, aducând în trecut mâncare, mijloace de transport (bicicleta), precum și medicamente. Deși InuYasha poate fi considerată o comedie romantică, asemeni lucrărilor "Urusei Yatsura", "Maison Ikkoku" și "Ranma 1/2", elementele dramatice și cele de acțiune sunt mult mai importante pentru această lucrare. Fragmentele de Giuvaer generează diverși combatanți pentru Kagome, Inuyasha și companionii acestora, însă în locul unei căutări
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
cumpărase biblioteca și îi lăsase beneficiul. El îi va mulțumi aducând lumină în sistemul educațional rus. Călătoriile sale sfârșesc prin a-l slăbi și la întoarcerea la Paris va scrie din ce în ce mai puțin. Printre ultimele sale opere se numără "Paradox asupra comediei" (1773-1778, publicat în 1830), "Convorbirea unui filosof cu doamna mareșal"*** (1776), "Eseu asupra domniei lui Claude și a lui Nero" (1778). În 1781, va scrie ultima sa operă dramatică "E bun? E rău?". Bătrân și bolnav, abandonează ideea de a
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de problemele sociale și morale; Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin cultură; Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie); Opere reprezentative: Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
Fernandel - „am putut dovedi că sunt un adevărat comedian”. În 1938, publicul francez îl alege că cel mai popular actor, înaintea actorilor Danielle Darrieux și Jean Gabin. Succesele cinematografice nu-l împiedica să continue carieră de cântăreț, apărând în numeroase comedii muzicale, multe dintre ele transformate ulterior în filme. Unele din melodiile interpretate devin adevărate "hits", ca "Ignace" sau "Simplet", sau - mai ales - "Félicie aussi". După 1940, în perioada ocupației germane, filmele turnate nu depășesc un nivel mediu. Totul se schimbă
Fernandel () [Corola-website/Science/299623_a_300952]
-
lui Leone Battista Alberti ""Della Pittura"" ("Despre pictură"), în care sunt redate preocupările pentru surprinderea mișcării răspândite în Italia de Nord la începutul secolului al XV-lea. Pasionat cititor al lui Dante Alighieri, execută ilustrații la multe cânturi din "Divina Comedie". În 1481, Papa Sixtus al IV-lea îl însărcinează cu realizarea a trei fresce pentru Capela Sixtină, unde Sandro Botticelli lucrează împreună cu artiști excepționali ca Domenico Ghirlandaio, Piero del Pollaiuolo și Pietro Perugino. După mai bine de un an, Botticelli
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
mea.” Videoclipul pentru melodia „Material Girl” a recreat momentul muzical a lui Marilyn Monroe, „Diamonds Are A Girl's Best Friends”, din filmul "Gentlemen Prefer Blondes", iar când s-a pregătit pentru filmul "Who's That Girl", a studiat multe comedii din anii '30, în special cele cu Lombard. Clipul „Express Yourself” înfățișa o femeie fatală și una androgină, fiind comparată cu Marlene Dietrich. Videoclipul pentru melodia „Vogue” a recreat stilul glamour al fotografilor de la Hollywood, în special Horst P. Horst
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
frâu liber tragicului și comicului din el, loc pentru mușcătura ascuțită a ironiei și pentru nodul ridicat în gât de prezența unei tristeți copleșitoare.”" Analizând acest film, criticul Călin Căliman considera că filmul "„armonizează genuri cinematografice distincte - satira, estrada și comedia cu pamfletul politic, ba chiar, cu tonurile grave, dramatice, ale rechizitoriului politic”", iar Toma Caragiu trece cu ușurință "„de la ironie la satiră, de la șarjă la pamflet, de la veselie la tristețe și de la zâmbet la lacrimă, realizatorii valorificând plenar întreg ansamblul
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
Douglas Noël Adams (n. 11 martie 1952 - d. 11 mai 2001) a fost un scriitor și dramaturg englez. Este cunoscut mai ales pentru seria sa "Ghidul autostopistului galactic", care a început sub forma unei comedii radiofonice la BBC, în 1978, înainte de a deveni o "trilogie" de cinci cărți care s-a vândut în peste 15 milioane de exemplare în timpul vieții lui, un serial de televiziune, spectacol de teatru, BD, joc pe calculator și film în
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
Eagle" (1965). Pe baza unui eseu despre poezia religioasă în care vorbea despre The Beatles și William Blake, a fost primit în 1971 la St John's College, Cambridge, deși el optase pentru Cambridge pentru a se alătura clubului de comedie exclusivist Footlights, care era rampa de lansare pentru unii dintre cei mai renumiți comici englezi. Nu a fost primit acolo atât de repede pe cât ar fi dorit, așa că a început să scrie și să joace în teatre de revistă cu
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
care "Out of the Trees". Printre primele lucrări radiofonice realizate de Adams se numără scenete pentru "The Burkiss Way" (1977) și "The News Huddlines". Episodul din 20 februarie 1977 de la "Doctor on the Go" (o continuare la serialul TV de comedie "Doctor in the House") a fost scris tot de el, împreună cu Graham Chapman. Deoarece Adams avea dificultăți în a vinde glume și povestiri, și-a luat o serie de slujbe ciudate, cum ar fi cea de portar la un spital
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
Fit the Fifth" și "Fit the Sixth", cunoscute și cs "Episiadele cinci și șase), precum și la "The Meaning of Liff" și "The Deeper Meaning of Liff". Lloyd și Adams au mai colaborat și la un proiect pentru un film de comedie SF bazat pe "The Guinness Book of World Records", care i-ar fi avut în distribuție pe John Cleese ca Secretar General al UN și ar fi prezentat o rasă de extratereștri care îi învingeau pe oameni în competițiile atletice
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
radio, lucrând la "Week Ending" și la o pantomimă intitulată "Black Cinderella Two Goes East". A părăsit această poziție după șase luni, pentru a deveni editor de scenariu la "Doctor Who". "Ghidul autostopistului galactic" a fost o idee pentru o comedie radiofonică science-fiction prezentată de Adams și producătorul radiofonic Simon Brett celor BBC Radio 4 în 1977. Adams a creat cadrul pentru un episod pilot, precum și pentru câteva alte episoade (retipărite în cartea lui Neil Gaiman "Don't Panic: The Official
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]