10,875 matches
-
Tu mai ții minte cum a fost prima dată? o întrebă din senin Ionela Neacșu cu o privire umedă, clar amețită de alcool, și cu o voce scăzută, în timp ce fumau în bucătărie, așteptând să fiarbă cafeaua, la scurt timp după conversația despre anul 1975. — Prima dată la mare? întrebă la rândul ei Clara, nedumerită, scandând cu glas tare întrebarea, pentru a o pricepe. — Ei, și tu... Prima dată când ai făcut-o cu un tip, vreau să zic. Eu țin minte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru a nu-și pierde firea sub privirea insidioasă a domnului Neacșu. Scena din baie o epuiză. Făcu cu greu față dialogului cu Ion, dar își jucă rolul până la capăt. își luă cafeaua cu el în bucătărie, participă la o conversație casnică și practică despre ce urma să se întâmple în acea seară. îl conduse la ușă când el plecă la serviciu, ca de obicei. Se întoarse în dormitor, se așeză pe taburet în fața oglin zii și se studie îndelung, cercetător
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndelung. Dacă pe telefon nu ar fi pus lăcățelul, am cere aprobare din secția de terapie, se scarpină el, încurcat, sub caschetă. Păi, veneam eu așa, fără să fi vorbit la telefon? mint eu cu conștiința împăcată, gândindu-mă la conversația avută cu directorul minei. Am fost anunțat să vin urgent. De doctorul Spătaru? se interesă cerberul. Sigur, bădie, de doctorul Spătaru! confirm eu și încerc să-i smulg legitimația. Cerberul anticipă manevra și își duse mâna la spate, protejând documentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
provincialului, vizavi de singurătatea edificiului din margine de Bărăgan, extrase mica lui concluzie: afaceri cu primăriile de sector! Iată de unde provine cantitatea imensă de marmură și de alte materiale folosite în zidirea hotelului! Sesiză, cu oarece jenă, că întreruperile de conversație dintre ei, vremelnice faze de tăcere, ce se produceau în rodajul apropierii reciproce, Melanie le completa fredonând de circumstanță armonioase sonorități. O arie care nu știa de unde i se păstrase și lui în memorie îi atrase atenția prin însuși faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vladimir se întoarse spre ea întrebător, dându-și imediat seama că își bodogănise gândurile, făcându-le auzite, dar fără a fi înțelese: Zise: Vă rog să mă scuzați, doamnă, vorbeam singur. I se întâmpla adesea în călătorii, să prelungească o conversație oarecare cu persoane necunoscute, acestea devenindu-i, în cele din urmă, cunoștințe apropiate. Ar fi încercat să o cointereseze și pe vecina lui cu eșarfa mov și ciorapi de mătase, printr-o nostimadă, zicându-i: Vorbeam singur, doamnă, fiindcă semăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de mătase, printr-o nostimadă, zicându-i: Vorbeam singur, doamnă, fiindcă semăn cu bunicul meu, care a avut șapte neveste și tot așa în săptămâna din urmă a vieții lui îi plictisea pe toți cu dialogurile lui imaginare... Nu angajă conversația mai departe, aducându-și aminte că, la aeroport, fata cu grad și uniformă de subofițer de la poarta de scanare a bagajelor, când privea pe ecranul cenușiu, la conținutul maletei-diplomat, îl întrebase: Ce armă aveți în bagajul de mână, domnule Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bizară particulă, specifică irlandezilor: un O mare, cu apostrof după el. Se înclină ceremonios, înainte de a-și rosti și el numele, care, târziu, la romani începu să fie considerat un prenomen: Albert este numele meu mic. În locul cuvintelor absente din conversația lor, se studiară cu binevoitoare căutături. Firește, era vorba, deocamdată, de un popas al amândurora, dar luîndu-l de mână cu prietenie, aborigenul O'Piatră îl duse mai la lumină, trăgându-l dincolo de un măreț arbore, ce semăna cu un elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât în străvechile basme strămoșești. La începutul conversației, Profesorul se simți destul de stânjenit trebuind să vorbească în abia cunoscuta limbă străveche a Vânătorului și a Fetei lui cu ochii negri, dar se părea că celor doi le era de ajuns să constate la interlocutor doar certitudinea vocii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Celebrul animal Vai! zise Mangogul căscând și frecânduse la ochi, simt că-mi plesnește capul. Să nu mai aud că mi se vorbește vreodată de filosofie; conversațiile de acest gen sunt nesănătoase. Ieri m-am dus la culcare cu capul plin de idei găunoase, și-n loc să dorm ca un sultan ce sunt, mintea mea a trudit toată noaptea mai mult decât vor trudi cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
papetăriei. (Cătălin a rezistat până În ultima clipă: pixuri și dosare n-a băgat În librărie. Ar fi fost ca și cum le-aș fi băgat În literatură, spunea el. Totuși, o spun eu, a trebuit să cedeze În fața dicționarelor, a ghidurilor de conversație și a Întrebărilor și răspunsurilor pentru școala de șoferi. MAI MULTE ÎNTREBĂRI, MAI PUȚINE RĂSPUNDERI, va clama el de pe un autocolant al Celebrului animal). Dar să revin: Cătă așteaptă, marfa nu vine, Își mai aprinde o țigară, oricum nu dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă descurc și singur. Nu, nu așa cum hlizit te gândești, cititorule. Sau nu doar așa. MERGEAM LA CURVE. Un singur exemplu. O găsisem În ziar, mi-era rușine să le acostez pe bulevard și mă și Întărâta - cât de cât - conversația prealabilă la telefon. Avea o voce promițătoare, venind tocmai din capătul celălalt al orașului. M-am Înființat la adresă, era blondă vocea mea, de fapt vopsită. Ca o curvă ordinară era să zic, dar nu: trebuia s-o fac numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
serii: Celebrul animal se răzbună. Vorba vine! * Pârvu e pedepsit: plecând de la priveghiul Andreei, la ieșirea din bloc e recunoscut de doi foști elevi. Țigani, acum mafioți, chinuiți și ei la vremea lor de Pârvu. După ce-l salută cordial, fac conversație și se lasă bătuți pe umăr de fostul profesor, scot din decapotabilă o bâtă de baseball și Încep să-l lovească. N-am văzut În viața mea ceva mai sângeros și sper să nu-mi mai fie dat să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația feminină pe glasuri tinerești cântate surprinsă în trecere despre o petrecere reușită, toate fac parte dintr-o lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după o scurtă dar intensă aventură consumată în compania unui cunoscut play-boy bucureștean prin diverse locații ultraselecte din Monte Carlo, Juan-les-Pins sau Biarritz, care o costase uriașa ei dotă. Între felurile de mâncare, servite cu eficientă discreție de către același butler, conversația nu lâncezește, condusă ferm de doamna Hagiaturian. Multă literatură, un pic de muzică, câte ceva despre noile piese de teatru. Fără să se amestece în discuție, Smaranda privește stăruitor chipul lui Marius. Încearcă să regăsească pe fața locotenentului Rădulescu trăsăturile tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o "partidă bună" cu un om din "lumea lor". Știa totodată că datorită realismului ce o caracteriza nu-l subestimase niciodată considerându-l într-atât de credul și naiv încât să nu vadă imaginea ei reală dincolo de atitudinea afișată. În timpul conversațiilor lor "amicale" de multe ori se întrebase până când impulsiva și dominatoarea doamnă Hagiaturian își va disimula adevăratele sentimente în spatele acestui teatru al convențiilor sociale pe care-l interpretau amândoi cu politețe excesivă. Evident, fiecare din motive complet diferite. Puteți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dumneavoastră aveți o preferință? În așteptarea răspunsului, ofițerul rămâne surâzând în picioare, drept ca o lumânare, lângă scaunul de pe care tocmai se ridicase. Da, Gotterdammerung. Amurgul zeilor... hm, interesant. Glasul gros al Obersturmführer-ului se suprapune brutal peste rumoarea discretă a conversațiilor din toată sala: Hallo, Manfred, gehen wir! Ich bin hastig!47 Involuntar, o ușoară strâmbătură convulsionează fața neamțului în timp ce sângele îi invadează cu repeziciune obraji: Îmi cer scuze pentru camaradul meu. Abia revenit de pe front cred că este încă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scuze pentru camaradul meu. Abia revenit de pe front cred că este încă sub exaltarea luptelor. Poftă bună! Salută scurt, printr-o înclinare a capului, apoi se retrage în grabă. Spiritual tip... dar aș fi preferat să fiu lipsit de această conversație intelectuală. Credeam că "arianul" a prins rădăcini la masa noastră, spune Smaranda pe un ton care trădează ușurarea. Continuă cu voce fals dojenitoare, însoțită de o licărire malițioasă a ochilor: Dragul meu, poate mă înșel, dar am impresia că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Carol 64, acest june prim aventurier, să-i dezbine pentru a-și impune domnia lui dictatorială. Deocamdată se rezumă la discuții, în căutarea celei mai bune soluții. Domniile lor par să nu înțeleagă că doar faptele rămân în istorie, nu conversațiile în jurul cafelelor. Dar acum au și ei dreptatea lor. Nu putem ieși din Axă fără un mesaj clar din partea anglo-americanilor care să ne dea garanții împotriva pretențiilor teritoriale rusești. Și crezi că le vom primi? Atât Churchill cât și Roosevelt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și un început de teamă. Cu toate că este ziua cea mai fericită din viața ei, Cella privește către Viorel cu ochi verzi plini de neliniște, abil mascată sub forma unor glume cu iz amar. Un hohot de râs strident sparge murmurul conversațiilor. Aparține lui Iorgu Licheardovici, ai cărui părinți se aflau în vizite atât cu Marineștii, cât și cu doamna Hagiaturian. Acesteia din urmă, familia Licheardovici îi era extrem de recunoscătoare pentru că datorită relațiilor ei din lumea înaltă, făcuse să fie mușamalizat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
anglaise 96. Noroc că suntem printre doamne... Oh, tremur când mă gândesc la această amenințare! Mai ales că bravura îți este foarte cunoscută, în special cu fetele de pe moșia părinților tăi. Aflată în imediată apropiere, doamna Marinescu întreține dezinvolt o conversație amabilă în italiană cu soția unui partener de afaceri, o brunetă drăguță de vreo treizeci de ani. Martoră involuntară a dialogului care amenință să evolueze nedorit, profită de faptul că atenția interlocutoarei sale e îndreaptă spre tava cu prăjituri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
râs răutăcios. Un vechi amic? întreabă în șoaptă căpitanul pe Marius, după ce strâng tăcuți mâna noului venit. Hm, mai degrabă o veche cunoștință. Parcă avizat, Iorgu, aflat până atunci la doi pași în spatele ofițerului de legătură rus angajat într-o conversație animată cu cei doi ofițeri superiori români, revine lângă el, pufăindu-și țigara. Îmi dau seama că apariția mea poate stârnește anumite amintiri legate de un limbaj să spunem nepotrivit între noi, la un anumit moment dat. Dar acum, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la intervale rare. Apoi încetează de tot. Murise. Iovuț caută sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu glas tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
despre fiica ei, eu n-am știut c-a murit, și nimeni din noi cei de atunci. Școala se terminase; am presupus ca s-a retras din cercul nostru de colegi, minții din nou. Mai Întîrziai cîteva minute În jurul aceleiași conversații. - Poate, dimpotrivă, reluai, poate pentru doamna ar fi fost o mîngîiere. Erau Însă și ceilalți de față, veniți ca și mine, oficial. Neavînd altă ieșire, Îmi era peste mînă, m-am gîndit să-i spun acum - nu mai era nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nici o lege. A fost un pretext al meu, o invenție ca să vă pot vizita, pentru că mi-era dor de dumneavoastră... așa deodată. Doream să conversez cu cineva... ZÎmbi. Bineînțeles nu cu oricine. Vă supără că v-am ales partener de conversație? - Vai de mine! răspunse derutat, și despre ce anume să vorbim? - Ei asta! Doi oameni inteligenți au Întotdeauna despre ce să vorbească. Noi, de pildă, să vorbim despre dragoste. - Despre dragoste? - Da, despre dragoste. Ce vă mirați? Dar despre ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
unde se afla acum cred că latră vesel, Înveselit de vederile din cer, de noua lui viață, căci nu văd de ce, ca ființă a lui Dumnezeu, n-ar avea dreptul și el să se bucure de veșnicie... Învățătorul, adus la conversații despre familie, gîndea melancolic la trecerea timpului, la fiicele și nepoata lui. Ana avea acum 39 de ani, sora ei 35, iar fiica 17, era elevă la un liceu cu internat, În București, pentru că În municipiul-capitală a județului, unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]