8,691 matches
-
din Londra și a început să activeze în cadrul Clubului Alpin Român. În aprilie-mai 2011, împreună cu Cristina Pogăcean și cu alți doi alpiniști amatori, a inițiat o expediție pentru cucerirea vârfului () din Munții Himalaya, expediție continuată de Andron și Pogăcean cu cucerirea în premieră a vârfului Gandharva Chuli (), ascensiune ce le-a adus celor doi o nominalizare pentru premiul „Pioletul de Aur” pe 2013, premiu acordat anual, din 1991, de revista franceză "Montagnes" și de organizația Groupe de Haute Montagne.
Cosmin Andron () [Corola-website/Science/315838_a_317167]
-
două instituții diferite: cea care era instituțional loială regelui - „Regio Esercito” (Armata reglă italiană”) și cea care era loială lui Mussolini. De asemenea, existau discrepanțe importante între sistemul salarial al personalul militar de același grad din unități militare diferite. După cucerirea teritoriilor poloneze de către Germania, Mussolini și-a schimbat opțiunile cu privire la participarea la război. Generalul Archibald Wavell, comandantul forțelor britanice din Africa, avea să prezică în mod corect că Mussolini urma să-și implice țara în război atunci când îi va fi
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
direcții: una în Sudan iar cea de-a două în Kenya. Mai apoi, în august 1940, italienii au atacat Somalia Britanică. După câteva lupte scurte, garnizoanele britanice și ale Commonwealthului au fost evacuate din Somalia pe cale apelor spre portul Aden. Cucerirea de către italieni a Somaliei Britanice a fost unul dintre puținele succese ale italienilor din timpul luptelor celui de-al doilea război mondial obținute fără ajutorul aliaților germani. Italienii au cucerit în Sudan și Kenya regiuni cu o suprafață relativ redusă
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
de un atac amfibiu din portul Aden. Acțiunile ofensive concertate britanice au dus în cele din urmă la recucerirea Solmaiei Britanice. Bătălia de la Keren, care s-a desfășurat între februarie și martie 1941, a hotărât soarta Africii Orientale Italiene. După cucerirea Kerenului, britanicii și-au continuat campania cucerind Asmara și Massawa. Capitala Etiopiei, Addis Ababa a fost cucerită de aliați în aprilie 1941. Viceregele Etiopiei, Amedeo, duce de Aosta, a capitulat în mai, la Amba Alagi. Rezistența italiană a încetat după ce
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
quilibet estimat, Accon illa Philistea, Ptolemaida dicitur ista".. (Nu este acest Accon Accaron, cum credeau unii, acela era filistean, acestuia i s-a spus Ptolemais). Denumirea St Jean d'Acre sau Acra este încă folosită în unele limbi europene. După cucerirea orașului de către mameluci i-a fost redat numele de Akka care a fost folosit și în timpul stăpânirii otomane. Acra sau Akko se află în partea nordică a Șesului Coastei Israelului (Mishor Hahof), la sud mărginindu-se cu așa numitul golf
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Josephus Flavius), cu colaborarea elenilor din oraș. Prin portul Acra au avut acces în Iudeea legiunile române în frunte cu Flavius Vespasianus, venite pentru a reprima răscoală, și aici au fost cartiruite forțele care au participat la expediția militară în vederea cuceririi Galileei. Săpături arheologice la nord-vest de Tell Akko au găsit un mare cimitir, utilizat între mijlocul secolului I și începutul secolului al IV-lea - cimitirul coloniei Claudia Ptolemais. El cuprindea altare și pietre de mormânt, resturi de sacrificii de animale
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
bucăți de metal. Acra a jucat un rol însemnat și în reprimarea 'răscoalei lui Galus. Că și în războiul iudeilor, românii au pornit din acest punct spre inima Galileei și i-au supus pe răsculați. Așa cum s-a menționat, de la cucerirea Canaanului de către triburile lui Israel și până în zilele celui de-al doilea Templu, Acra nu era, în general, considerată a fi un oraș ebraic propriu zis. Opiniile în rândurile evreilor înșiși erau împărțite în legătură cu apartenența localității la Țară lui Israel
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
a capitulat în fața califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din anul 636 sau 638, Sub Omeiazii din Damasc, califul Muawiyah a folosit instalațiile rămase din vremea bizantinilor și a construit la Akka o flotă destinată cuceririi Ciprului și expedițiilor spre nordul Africii. În secolul al IX-lea Akko a ajuns că întreaga țară în mâinile lui Ahmed Ibn Tulun din Egipt. Ibn Tulun a reconstruit portul și în timpul domniei lui, după spusele geografului arab contemporan Al
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
între altele, li s-a predat spre administrare autonomă unul din cartiere, aflat la intrarea în port, si au fost scutiți de impozite. În anul 1123 a luat ființă și un cartier venețian, ca răsplată pentru contribuția orașului italian la cucerirea Tyrului în Liban. Privilegiile venețienilor și ale genovezilor au fost ulterior lărgite cu scopul de a mai atrage populație creștină în oraș. Cartierele, denumite comune, adăposteau instituții publice, foruri administrative sub conducerea unui consul venit din metropola, și zone auxiliare
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Rabbi Moshe ben Nahman, cunoscut ca Ramban sau Nahmanides. Și astfel, în acei ani din veacul al XIII-lea, a ajuns comunitatea evreiască din Akko să fie una din cele mai importante din lumea iudaica, în Palestina și în afara ei. Cucerirea mamelucă în 1291 a pus capăt înfloririi ei, ea dispersându-se în mare parte și pierzându-și importantă. Sfârșitul prezenței cruciate în Acra, unul din ultimele orașe stăpînite de ei în Țară Sfântă, a fost consecință unu asediu sângeros din partea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
cu adevărat fatale ultimele două două secole și jumătate ale existenței Imperiului Bizantin. Palatul de la Blachernes a fost singurul palat descris în sec. al 11-lea de Benjamin de Tudela în descrierea făcută de el Constantinopol-ului. Primul dinast apusean de după cucerirea mișelească din 1204 a orașului(Baudouin I-ul), a locuit pentru început la Bucoleon și apoi la Blachernes și la mănăstirea Pantocrator, tot în lungul Cornului de Aur(1204-1261). Mihail al VIII-lea Paleologos(1261-1282), după recucerirea Constantinopol-ului, în 1261
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
în subterană, iar la începutul lunii februarie, din porunca lui Alexios V Ducas Murtzuphlos, ajuns deja împărat, a fost ucis. Profitând de slăbirea puterii centrale, arhontele orașului Nauplia, Leon Sguros, răzvrătindu-se, s-a separat de Imperiu și a început cucerirea teritoriilor romee din Grecia.
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
a terminat cu o victorie decisivă a francezilor. Unul dintre cele mai cunoscute conflicte ale evului mediu european a fost așa-numitul „război de o sută de ani”, care de fapt a durat 116 ani (între 1337-1453). În 1451, după cucerirea orașului Bordeaux de către francezi, războiul de o sută de ani părea terminat. Totuși, după trei secole de dominație engleză, cetățenii de aici (și din întreaga Aquitanie) se considerau englezi și de aceea au trimis soli la regele Henric al VI
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
prețioase au fost adunate într-un loc sigur și împărțite. Venețienii au primit trei sferturi (în contul datoriei lui Alexios IV), restul a fost împărțit între participanții la expediție. Mulți locuitori, izgoniți din casele lor, au părăsit orașul pentru totdeauna. Cucerirea orașului trebuia să aducă de la sine și un nou conducător ales de cavalerii cruciați. Toul părea să anunțe alegerea marchizului Bonifaciu de Montferrat-rolul său anterior de conducător de cruciadă, capacitățile personale, legăturile sale bizantine, dar dogele Enrico Dandolo prefera o
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
ales în rangurile de cavalerie, tratatul din martie stipula că noul patriarh va fi ales din partea venețiană. Ar fi o greșeală să credem că descrierile înfiorătoare ale jafurilor ar fi rodul fanteziei cronicarilor ortodocși înfuriați. Însuși Innocentius III, aflând amănuntele cuceririi capitalei grecești (bineînțeles, cel mai mult l-au alarmat sacrilegiile comise de cavaleri), i-a adresat lui Balduin o scrisoare plină de mânie: Voi, fără a avea nici un drept, nici autoritate asupra Greciei, v-ați abătut, în mod nesăbuit, de la
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
din Epoca Fierului până în perioadă romană. Aria vorbitoare de galică a acoperit teritoriile care aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei. După cucerirea romană a Galiei, limba galică a subzistat în popor, amestecându-se cu limba latină și în urmă fiind înlocuită aproape complet de varianta vulgară a limbii Imperiului și de limbi germanice diverse între secolul IV și secolul VI Elementele lexicului
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Calendarul de la Coligny, care conține denumiri galice ale lunilor, sau Plombul de la Chamalières, care este un exemplu de defixio. Textele găsite permit să se constate că limba galică a fost vorbită de fiecare stare socială atât înainte cât și după cucerirea romană a Galiei. Cunoașterea limbii galice este datorită nu numai inscripțiilor, dar și substratului lexical din franceză, menționat mai sus și a numelor personale, toponimelor și etnonimelor păstrate în surse de origine greacă și latină. Cele mai vechi atestări provin
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
la geminat. Pentru limba galică au fost folosite cel puțin trei sisteme de scriere peste secole. Cele mai vechi atestări cunoscute au fost scrise în alfabetul etrusc modificat, cunoscut ca „alfabetul de la Lugano” adoptat de gali, cel mai probabil după cucerirea zonelor locuite de lepontini în secolul al IV-lea î.Hr.. S-au găsit aproape zece inscripții, cea mai tânără fiind din secolul I î.Hr.. Alfabetul de la Lugano a conținut următoarele caractere: A E I K L M N O P
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Λ Μ Ν Ξ Ο Π Ρ Σ Τ Υ Χ Ω Δ "Χ" a reprezentat , "Θ" și "Δ" — („tau galic”), "ΟΥ" — , și , "Η" — și , "Ω" — și , "Ι" — , iar "ΕΙ" — . Literele grecești fi și psi nu au fost folosite. Odată cu cucerirea Galiei, limba galică a început să fie scrisă cu alfabetul latin. Inscripțiile galice scrise cu alfabetul cuceritorilor au fost descoperite în aproape întreaga arie vorbitoare altădată de galică, dar mai ales în partea centrală a Franței actuale. A B C
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
de autoritățile centrale de la Paris. François Athanase de Charette de la Contrie (1763-1796) a fost un general ale cărui acțiuni s-au concentrat în zona “Pays de Retz” (în partea de sud a Bretaniei și în provincia Bas-Poitou. A participat la cucerirea orașului Saumur (iunie 1793), la asediul orașului Nantes (29 iunie 1973), la bătălia de la Tiffauges (19 septembrie 1793), la cucerirea insulei Noirmoutier (octombrie 1793), la bătălia de la Challans (1794). Prins în 1796, a fost executat în piața publică din Nantes
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
au concentrat în zona “Pays de Retz” (în partea de sud a Bretaniei și în provincia Bas-Poitou. A participat la cucerirea orașului Saumur (iunie 1793), la asediul orașului Nantes (29 iunie 1973), la bătălia de la Tiffauges (19 septembrie 1793), la cucerirea insulei Noirmoutier (octombrie 1793), la bătălia de la Challans (1794). Prins în 1796, a fost executat în piața publică din Nantes la 26 martie 1796. Dintre vitraliile legate de generalul Charette cele mai însemnate sunt: Charles Artus de Bonchamps (1760-1793) a
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
a refuzat din nou să presteze jurământul, fiind închis împreună cu alți preoți în vârstă într-o fostă școală a congregației "Frații Doctrinei Creștine", cunoscută sub denumirea la Rossignolerie. Preoții arestați au fost eliberați de armata catolică și regală în momentul cuceririi orașului Angers în 17 iunie 1793. Totuși, în momentul contra-atacului trupelor republicane, bătrânul canonic era prea în vârstă pentru a se retrage cu trupele regaliste. În 24 decembrie 1793 canonicul Guillaume Repin a fost capturat la Mauges, fiind dus la
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Mihail I Angelos Ducas (un văr al împăraților Isaac al II-lea și Alexios al III-lea și fiu al sebastocratorului Ioan Dukas) a ajuns așa deci sub stăpânirea Angelilor, Tracia-sub stăpânirea latinilor, Leon Sguros a ocupat Corintul (încă înainte de cucerirea capitalei de către cruciați) și asedia Atena. Puțin înainte de cucerirea Constantinopolului, Comnenii Alexios și David, nepoții lui Andronic I, vor întemeia pe coasta de sud est a Mării Negre, Imperiul de Trapezunt. Alexios și David fuseseră încredințați curții georgiene, cu care se
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
al II-lea și Alexios al III-lea și fiu al sebastocratorului Ioan Dukas) a ajuns așa deci sub stăpânirea Angelilor, Tracia-sub stăpânirea latinilor, Leon Sguros a ocupat Corintul (încă înainte de cucerirea capitalei de către cruciați) și asedia Atena. Puțin înainte de cucerirea Constantinopolului, Comnenii Alexios și David, nepoții lui Andronic I, vor întemeia pe coasta de sud est a Mării Negre, Imperiul de Trapezunt. Alexios și David fuseseră încredințați curții georgiene, cu care se înrudeau de la căderea lui Andronic I. Cu ajutorul foarte activ
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
tron a urcat pe tron fratele suveranului, Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl supranumiseră grecii, pentru talentele lui militare. În această luptă era ucis, între alții, și candidatul la Niceea, Louis de Blois. La exact un an după cucerirea Constantinopolului, puterea latină era deja zdruncinată; latinii evacuau Asia Mică, reocupând numai orașul Pegai. Alte regate erau formate de către Bonifaciu de Montferat care a întemeiat, în Thessalonicul cucerit, un regat vasal Constantinopolului (prin 1206); pe litoralul mărilor Marmara și Egee
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]