9,091 matches
-
au arătat că probabilitatea de a dezvolta o depresie la vârste fragede este la fel de mare la fete ca și la băieți. Totuși, în adolescență, depresia este de aproape două ori mai frecventă la fete decât la băieți (Fleming & Offord, 1990). Depresia se asociază foarte frecvent cu tulburările anxioase, dar și cu alte afecțiuni. Evoluție Depresia poate fi de lungă durată și extenuantă. Deși punerea diagnosticului de episod depresiv major necesită manifestarea simptomelor timp de doar 2 săptămâni, durata medie a tulburării
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
mare la fete ca și la băieți. Totuși, în adolescență, depresia este de aproape două ori mai frecventă la fete decât la băieți (Fleming & Offord, 1990). Depresia se asociază foarte frecvent cu tulburările anxioase, dar și cu alte afecțiuni. Evoluție Depresia poate fi de lungă durată și extenuantă. Deși punerea diagnosticului de episod depresiv major necesită manifestarea simptomelor timp de doar 2 săptămâni, durata medie a tulburării depresive majore este de 4 luni. Kovacs, Akiskal, Gatsonis și Parrone (1994) au observat
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și 12 ani, s-a constatat că , în acest interval, la 30% dintre ei a apărut tulburarea bipolară (Geller și colab., 1995). Atenție Ceea ce i se părea a fi lumina de la capătul tunelului s-a dovedit o nouă pacoste... Dublă depresie. De multe ori, la finalul distimiei, norii nu se risipesc, ci, dimpotrivă, devin mai negri. Când distimia se transformă în tulburare depresivă majoră, vorbim de dublă depresie. De reținut Deși atât factorii genetici, cât și cei ambientali stau la baza
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
a fi lumina de la capătul tunelului s-a dovedit o nouă pacoste... Dublă depresie. De multe ori, la finalul distimiei, norii nu se risipesc, ci, dimpotrivă, devin mai negri. Când distimia se transformă în tulburare depresivă majoră, vorbim de dublă depresie. De reținut Deși atât factorii genetici, cât și cei ambientali stau la baza apariției tulburării depresive majore, factorii ambientali tind să joace un rol mai important în apariția depresiei infantile, în vreme ce primii sunt mai importanți în apariția tulburării depresive majore
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Când distimia se transformă în tulburare depresivă majoră, vorbim de dublă depresie. De reținut Deși atât factorii genetici, cât și cei ambientali stau la baza apariției tulburării depresive majore, factorii ambientali tind să joace un rol mai important în apariția depresiei infantile, în vreme ce primii sunt mai importanți în apariția tulburării depresive majore la adolescenți. Etiologie Fondul genetic. Rolul neurotransmițătorilor Copiii, adolescenții și adulții care au în istoricul familiei un caz de depresie sunt mai predispuși la această tulburare. Există însă și
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
tind să joace un rol mai important în apariția depresiei infantile, în vreme ce primii sunt mai importanți în apariția tulburării depresive majore la adolescenți. Etiologie Fondul genetic. Rolul neurotransmițătorilor Copiii, adolescenții și adulții care au în istoricul familiei un caz de depresie sunt mai predispuși la această tulburare. Există însă și alți factori din mediul familial - stilul educațional al părinților, de pildă - care pot juca un rol la fel de important ca și ereditatea. Rezultatele studiilor pe gemeni sugerează că, la adulți și adolescenți
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
la adulții depresivi, la copii nu s-a observat așa ceva. Antidepresivele folosite cu succes la adulți pentru ridicarea nivelurilor neurotransmițătorului serotonină au dat rezultate contradictorii la copii. Unele studii afirmă că aceste medicamente nu sunt eficiente în atenuarea simptomelor de depresie la copii (Fischer & Fischer, 1996). Atenție Agenția Americană pentru Controlul Alimentelor și Medicamentelor (FDA) a emis o recomandare sanitară (22 martie 2004) prin care cerea producătorilor anumitor antidepresive să treacă pe etichete avertismente de monitorizare atentă a pacienților adulți, copii
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Controlul Alimentelor și Medicamentelor (FDA) a emis o recomandare sanitară (22 martie 2004) prin care cerea producătorilor anumitor antidepresive să treacă pe etichete avertismente de monitorizare atentă a pacienților adulți, copii și adolescenți pentru a se evita înrăutățirea stării de depresie și sinuciderea. Factorii de risc și de protecție Apariția tulburărilor depresive la copii și adolescenți a fost asociată cu mai mulți factori de risc: abuzul sau neglijența, stresul, pierderea unui părinte sau a unei ființe dragi, comorbiditățile (ADHD, tulburări de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
relații amoroase, maladiile cronice (de exemplu, diabetul) și alte traumatisme, cum ar fi catastrofele naturale (NIMH, 2000b). De reținut Copiii mai mici au reacționat la traumatismul reprezentat de un dezastru natural (incendiul dintr-o pădure din Australia) prin simptome de depresie, în timp ce, la copiii mai mari (elevii de gimnaziu), au apărut reacții emoționale asemănătoare mai degrabă simptomelor tulburării de stres posttraumatic (McDermott & Palmer, 2002). Factorii de risc familiali S-a constatat o prevalență ridicată a alcoolismului în rândul rudelor de gradul
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
S-a constatat o prevalență ridicată a alcoolismului în rândul rudelor de gradul întâi ale copiilor și adolescenților cu tulburări de dispoziție (Puig-Antich, Geotz & Davies, 1989). De asemenea, s-a observat că sărăcia și conflictele înte părinți sporesc riscul apariției depresiei atât la copii, cât și la părinți (Hammen, 1991). De reținut Copiii ale căror mame suferă de depresie au de două ori mai multe șanse de a dezvolta o depresie în cursul vieții decât ceilalți copii de aceeași vârstă. Peste
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cu tulburări de dispoziție (Puig-Antich, Geotz & Davies, 1989). De asemenea, s-a observat că sărăcia și conflictele înte părinți sporesc riscul apariției depresiei atât la copii, cât și la părinți (Hammen, 1991). De reținut Copiii ale căror mame suferă de depresie au de două ori mai multe șanse de a dezvolta o depresie în cursul vieții decât ceilalți copii de aceeași vârstă. Peste 40% dintre ei sunt diagnosticați cu depresie infantilă. În urma unui studiu asupra modului în care își educă mamelor
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
observat că sărăcia și conflictele înte părinți sporesc riscul apariției depresiei atât la copii, cât și la părinți (Hammen, 1991). De reținut Copiii ale căror mame suferă de depresie au de două ori mai multe șanse de a dezvolta o depresie în cursul vieții decât ceilalți copii de aceeași vârstă. Peste 40% dintre ei sunt diagnosticați cu depresie infantilă. În urma unui studiu asupra modului în care își educă mamelor depresive copiii, Malphurs și echipa sa (1996) au constatat că acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
părinți (Hammen, 1991). De reținut Copiii ale căror mame suferă de depresie au de două ori mai multe șanse de a dezvolta o depresie în cursul vieții decât ceilalți copii de aceeași vârstă. Peste 40% dintre ei sunt diagnosticați cu depresie infantilă. În urma unui studiu asupra modului în care își educă mamelor depresive copiii, Malphurs și echipa sa (1996) au constatat că acestea sunt mai retrase (fără disponibilitate emoțională față de copiii lor) și mai intruzive (au tendința de a controla, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
a controla, sunt iritabile și lipsite de răbdare). Alte studii arată că riscul de a avea relații de atașament nesigure și un control emoțional slab este mai mare la copii mici și școlari cu mame depresive și că riscul de depresie este mai semnificativ la fetițe (Cichetti & Toth, 1998). Influența egalilor Lipsa de abilități sociale, sprijinul redus din partea copiilor de aceeași vârstă și respingerea sau neglijarea de către aceștia constituie factori de risc ai depresiei infantile (Harter & Marold, 1994). Copiii cu depresie
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cu mame depresive și că riscul de depresie este mai semnificativ la fetițe (Cichetti & Toth, 1998). Influența egalilor Lipsa de abilități sociale, sprijinul redus din partea copiilor de aceeași vârstă și respingerea sau neglijarea de către aceștia constituie factori de risc ai depresiei infantile (Harter & Marold, 1994). Copiii cu depresie sunt adesea iritabili, au mai puține abilități sociale dobândite și mai multe șanse de a se implica în interacțiuni negative sau agresive. Modele teoretice de depresie Modelul cognitiv-comportamental Susținătorii modelelor cognitive asociază depresia
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
depresie este mai semnificativ la fetițe (Cichetti & Toth, 1998). Influența egalilor Lipsa de abilități sociale, sprijinul redus din partea copiilor de aceeași vârstă și respingerea sau neglijarea de către aceștia constituie factori de risc ai depresiei infantile (Harter & Marold, 1994). Copiii cu depresie sunt adesea iritabili, au mai puține abilități sociale dobândite și mai multe șanse de a se implica în interacțiuni negative sau agresive. Modele teoretice de depresie Modelul cognitiv-comportamental Susținătorii modelelor cognitive asociază depresia unipolară cu procesele de gândire dezadaptative, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de către aceștia constituie factori de risc ai depresiei infantile (Harter & Marold, 1994). Copiii cu depresie sunt adesea iritabili, au mai puține abilități sociale dobândite și mai multe șanse de a se implica în interacțiuni negative sau agresive. Modele teoretice de depresie Modelul cognitiv-comportamental Susținătorii modelelor cognitive asociază depresia unipolară cu procesele de gândire dezadaptative, prin care individul interpretează evenimentele în mod negativ. Cele mai importante două explicații cognitive sunt modelul gândirii negative și ce al neajutorării învățate. Gândirea negativă. Conform lui
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
depresiei infantile (Harter & Marold, 1994). Copiii cu depresie sunt adesea iritabili, au mai puține abilități sociale dobândite și mai multe șanse de a se implica în interacțiuni negative sau agresive. Modele teoretice de depresie Modelul cognitiv-comportamental Susținătorii modelelor cognitive asociază depresia unipolară cu procesele de gândire dezadaptative, prin care individul interpretează evenimentele în mod negativ. Cele mai importante două explicații cognitive sunt modelul gândirii negative și ce al neajutorării învățate. Gândirea negativă. Conform lui Beck (1997), acest mod de gândire modifică
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Jenna și-a elaborat o strategie defensivă pentru a se apăra și a nu nutri gânduri negative despre propria persoană: ea pune eșecul pe seama calității proaste a testului. Modele de influență din partea familiei și a egalilor Rolul proceselor familiale în depresie. În urma analizării rolului proceselor familiale în depresia adolescenților, Sheeber, Hops și Davis (2001) identifică patru elemente care sporesc vulnerabilitatea: climatul familial advers (stres puternic sau nivel redus de sprijin), modelul de întărire negativ, afirmațiile care ajung să se împlinească (efect
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pentru a se apăra și a nu nutri gânduri negative despre propria persoană: ea pune eșecul pe seama calității proaste a testului. Modele de influență din partea familiei și a egalilor Rolul proceselor familiale în depresie. În urma analizării rolului proceselor familiale în depresia adolescenților, Sheeber, Hops și Davis (2001) identifică patru elemente care sporesc vulnerabilitatea: climatul familial advers (stres puternic sau nivel redus de sprijin), modelul de întărire negativ, afirmațiile care ajung să se împlinească (efect Pygmalion) și modelele de reglare emoțională slabe
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
patru elemente care sporesc vulnerabilitatea: climatul familial advers (stres puternic sau nivel redus de sprijin), modelul de întărire negativ, afirmațiile care ajung să se împlinească (efect Pygmalion) și modelele de reglare emoțională slabe. Influența celor de aceeași vârstă în remedierea depresiei. În timp ce Sheeber și colegii săi (2001) s-au concentrat asupra influenței proceselor familiale asupra depresiei adolescenților, Patterson și Capaldi (1990) au elaborat un model ce analizează influențe mult mai timpurii. Acești autori sugerează că, atunci când intră pe scena socială, copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
modelul de întărire negativ, afirmațiile care ajung să se împlinească (efect Pygmalion) și modelele de reglare emoțională slabe. Influența celor de aceeași vârstă în remedierea depresiei. În timp ce Sheeber și colegii săi (2001) s-au concentrat asupra influenței proceselor familiale asupra depresiei adolescenților, Patterson și Capaldi (1990) au elaborat un model ce analizează influențe mult mai timpurii. Acești autori sugerează că, atunci când intră pe scena socială, copiii care trăiesc într-un mediu negativ au un nivel de stimă de sine scăzut, abilități
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pe scena socială, copiii care trăiesc într-un mediu negativ au un nivel de stimă de sine scăzut, abilități interpersonale precare, tendința de a reacționa agresiv (verbal sau fizic) și un stil cognitiv negativ. Atenție Agresivitatea se poate transforma în depresie. Patterson și Capaldi (1990) susțin că acei copii care au tendința de a fi agresivi verbal sau fizic își pecetluiesc singuri soarta, fiindcă cei de aceeași vârstă îi vor respinge din ce în ce mai mult. Unii copii reacționează la respingere prin comportamente de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
singuri soarta, fiindcă cei de aceeași vârstă îi vor respinge din ce în ce mai mult. Unii copii reacționează la respingere prin comportamente de opoziție și respingere mai pronunțate, ceea ce scade și mai mult stima de sine și duce, în cele din urmă, la depresie. Modelul tranzacțional ecologic În prezentarea modelului lor, Cicchetti și Toth (1998) subliniează necesitatea ca, în discuțiile privind posibilele evoluții și consecințe ale depresiei la copii și adolescenți, să se țină cont de conceptele de multifinalitate și echifinalitate. Autorii vorbesc, de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
mai pronunțate, ceea ce scade și mai mult stima de sine și duce, în cele din urmă, la depresie. Modelul tranzacțional ecologic În prezentarea modelului lor, Cicchetti și Toth (1998) subliniează necesitatea ca, în discuțiile privind posibilele evoluții și consecințe ale depresiei la copii și adolescenți, să se țină cont de conceptele de multifinalitate și echifinalitate. Autorii vorbesc, de asemenea, despre necesitatea de a lua în calcul procesele „potențatoare și compensatorii” de la toate nivelurile de influență, de la dezvoltarea ontogenetică timpurie (dezvoltarea timpurie
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]