7,734 matches
-
de Dieu" (2 volume, 1934), a fost foarte bine apreciată de Charles Hartshorne, pentru noile aspecte autentice ale conceptului de Dumnezeu pe care l-a folosit. Drăghicescu a considerat că omul este o ființă aflată la limita progresului care este divinitatea, spunând că toate atributele lui Dumnezeu pot fi atribuite și omului. Ion Petrovici a scris despre logică și metafizică. În logică, a contribuit la teoria logică a noțiunilor, referindu-se în special la relațiile dintre intensitatea și extensia termenului; el
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
a obținut în anul 2008 la Universitatea “Spiru Haret” din București un master în etnografie și folclor. Devine în 2010 realizatoare a emisiunii " Folclor,Folclor " la Antena 1. Este un om credincios și știe că sufletul e legat, indisolubil de divinitate Din 1998 și până în 2003 a fost membră a grupului folcloric “Liliacul” din Baia de Aramă. Începând din 2004, a participat la festivaluri de folclor, apoi au urmat participări în turnee și spectacole alături de interpreți consacrați, cu acompaniamentul unor orchestre de renume
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
Age fiind recent popularizat prin filmul "The Secret". La baza scrierilor ei stă ideea că totul este energie și că spiritul, materia și forțele psihice dintre ele sunt forme de energie. Această energie este viața însăși. Dintr-o energie esențială, divinitate, provin șapte raze ce stau la baza și dau formă evoluției vieții umane și a lumii percepute cu ajutorul simțurilor (palpabile). La nivel cosmic aceste șapte raze de energie sunt forțele creative ale planetelor și ale stelelor. La nivel microscopic ele
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
Umanitatea ca întreg este concepută ca un centru de energie precum sunt maeștrii înțelepciunii despre care scrie ea. La fel, Pământul ca un întreg, cu toți centrii săi de viață, este văzut ca un centru de viață în interiorul vieții sau divinității sistemului nostru solar. Conceptul celor șapte raze poate fi de asemenea găsit și în lucrările teosofice. Campbell scrie ca Bailey, "... a fost prima care a dezvoltat ideea celor șapte raze, deși aceasta poate fi găsită în germene și în scrierile
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
acea muncă. Discipolii nu vor câștiga niciodată astfel de puteri sau treziri fără să / până când ele nu vor fi folosite doar pentru un serviciu altruist. (Bailey, p. 38) La baza învățăturilor lui Alice Bailey stă conceptul central al unității și divinității. Deși ea a identificat adesea grupurile de oameni prin rasa lor, naționalitate sau religie, ea spune că nu rasa sau religia în sine sunt cheia, ci evoluția conștiinței ce transcende aceste etichete. În scrierile ei despre rase, ea se focalizează
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
SFRevu" apreciază că este „o carte excelentă, cu personaje incredibil de reale, intrigă pasionantă și o abundență de răsturnări de situație”, lucru remarcat și de cei de la "Interzone": „Cartea examinează în detaliu ce se întâmplă cu oamenii atunci când înțeleg că divinitatea poate nu este omniscientă și că, uneori, ea însăși nu are nevoie de ajutor.” În aceeași notă se înscrie și observația celor de la "Science Fiction Review", care apreciază modul în care Card „reușește să ne strecoare în ființa fiecărui personaj
Chemarea Pământului () [Corola-website/Science/320347_a_321676]
-
a fost transmisă mai departe în textul ayurvedic al Charaka Samhita (circa 400 înaintea erei noastre). Grecii antici aveau păreri contradictorii privind această boală. Ei considerau epilepsia ca fiind un fel de posedare spirituală, dar asociau boala cu genialitatea și divinitatea. Unul dintre numele date acestei boli era "boala sacră". Epilepsia apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele Lunii Selene și Artemis, care îi chinuiau pe cei ce le supărau. Grecii credeau că figuri importante ca Iuliu Cezar și Hercule sufereau
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
transplant de splina. Mort din punct de vedere clinic, el experimentează visul lucid și retrăiește ultimii șase ani ai vieții sale. În trecut, Herb a trait într-un dom izolat de pe o planetă îndepărtată din sistemul solar CY30-CY30B. Yah, o divinitate locală exilata de pe Pământ, îi apare într-o viziune că o flacăra, obligându-l să ia legătura cu o vecină bolnavă, Rybys Rommey, aflată în fază terminală a sclerozei multiple și însărcinată cu copilul lui Yah. Cu ajutorul sufletului nemuritor al
Invazia divină () [Corola-website/Science/320783_a_322112]
-
l-a depus însoțindu-l pe fiul său, acesta își dezvăluie adevărata identitate și-i îndeamnă pe toți la recunoștință față de Dumnezeu, care, de fapt, îi ajutase, apoi îngerul dispare în împărăția cerurilor. În încheiere, Tobit adresează imnuri de slavă divinității, povățuindu-l și pe fiu să se comporte drept și să păstreze credința.
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]
-
înalt zgârie-nori din prezent. Filosofia își are originea în orașele-state grecești, la începutul secolului VI i.en.. Predecesorii lui Socrate poartă numele de presocraticii. Presocraticii au căutat noi modalități de a explică lumea, fără a recurge la mitologie ori la divinitate. Au apărut doi matematicieni de excepție: Tales din Milet și Pitagora din Samos. După ce au făcut descoperiri cruciale în domeniul matematicii, ei au stabilit paralele cu natură lucrurilor. Alți filosofi au cugetat asupra materiei originare sau a primului principiu-arche, ce
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
oraș, Theba, precum și celebrele monumente de pe Valea Regilor și "Valea Reginelor". În timpul dinastiei a XVIII-a, Theba devine capitală și dobândește o deosebita importanță religioasă. Cele două zeități Ammon (zeul-taur al vântului) și Ra (zeul-soare) se contopesc într-o singură divinitate, Amon-Ra al cărui cult începe să ia amploare, astfel că Amon-Ra devine cel mai puternic zeu egiptean. Pe plan arhitectonic, schimbarea religioasă este ilustrată prin înlocuirea construcției piramidelor cu construcția de temple funerare, temple de cult sau temple dedicate faraonilor
Karnak () [Corola-website/Science/315357_a_316686]
-
întregit complexul monumental. Măreția ansamblului monumental de la Karnak are ca scop principal impresionarea afectivă și spirituală a celor ce participă la ceremoniile închinate lui Amon-Ra. Compoziția uriașă trebuia să-i facă pe simplii muritori să se simtă insignifianți în prezența divinității. Dupa o lungă alee, încadrata de sfincși sculptați în piatră, urmează intrarea în templu, formata din piloni uriași și obeliscuri împodobite cu steaguri și statuile faraonilor. Sala festivă are trei nave centrale mai mari și două laterale mai mici. Este
Karnak () [Corola-website/Science/315357_a_316686]
-
aplică numai la Dumnezeu: „"A Împăratului veșniciilor, a nemuritorului, nevăzutului și singurului Dumnezeu, să fie cinstea și slava în vecii vecilor! Amin"” (1 Timotei 1:17). Aceasta este singura apariție a acestui cuvânt în Scripturi. Imortalitatea inerentă este atribuită doar Divinității: „"(...) fericitul și singurul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină, de care nu poți să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, și care
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
-lea î.Hr este cel care prezintă viața unui curtean, Sinuhet. În acest text sunt abordate în special trei subiecte: cultura înaltă din Egipt în comparație cu barbarii străini, relația poporului egiptean cu regele și problema destinului personal, cu intervenția imediată a divinității. Aici, o criză este folosită ca punct de pornire pentru o poveste, multe alte povești bazându-se pe ideea trecerii peste situații excepționale. Povestea lui Sinuhet poate fi înțeleasă pe fundalul unei forme specifice de text religios. Încă din Vechiul
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
asemănate totemurilor la care se închină cele mai înapoiate populații de pe scara evoluției. Nu este numai o contradicție între vorbă și faptă, ci și o rușine pentru creștinismul monoteist, ca cei credincioși să creadă în obiecte cu însușiri miraculoase în afara divinității supreme, să atribuie unor elemente materiale puteri divine. Unele încercări superficiale, de natură arheologică au încercat să descopere în masa bazei coloanei urmele unora dintre relicvele amintite, nu au dat nici un rezultat, fapt datorat în mare parte și a structurii
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
provincia de S-V a Iranului actual, provinciile Fars și Pârș. În N se găsea Media, acolo unde în secolul VII-lea î.Hr., mezii și-au format un stat care se întindea între Mesopotamia și India, având capitala la . Principala divinitate a iranienilor înainte de Zoroastru era Ahura Mazda (“stăpânul înțelept”), corespunzând zeului indian Varuna. Ahura Mazda era zeul cerului din timpul zilei, creator, protector al regilor.Mithra, zeu al cerului nocturn, care apoi devine și el zeu al cerului din timpul
Iranul antic () [Corola-website/Science/316361_a_317690]
-
zilei, creator, protector al regilor.Mithra, zeu al cerului nocturn, care apoi devine și el zeu al cerului din timpul zilei și este pus în legătură cu soarele. Zeu al ordinei sociale, dar și al luptei și al victoriei în războaie. Alte divinități ale vechilor iranieni din această perioadă erau: Sroata (“disciplină”); Vayu (“vântul”), divinitate a atmosferei, dar și a vieții și a morții; Vata, alta divinitate a vântului; Anahita, zeița a fecundității, reprezentată că o femeie foarte frumoasă și puternică; Zervan (“timpul
Iranul antic () [Corola-website/Science/316361_a_317690]
-
devine și el zeu al cerului din timpul zilei și este pus în legătură cu soarele. Zeu al ordinei sociale, dar și al luptei și al victoriei în războaie. Alte divinități ale vechilor iranieni din această perioadă erau: Sroata (“disciplină”); Vayu (“vântul”), divinitate a atmosferei, dar și a vieții și a morții; Vata, alta divinitate a vântului; Anahita, zeița a fecundității, reprezentată că o femeie foarte frumoasă și puternică; Zervan (“timpul”), zeu al destinului. Doctrina zoroastriana este cuprinsă în Avesta. Ceea ce este fundamental
Iranul antic () [Corola-website/Science/316361_a_317690]
-
în legătură cu soarele. Zeu al ordinei sociale, dar și al luptei și al victoriei în războaie. Alte divinități ale vechilor iranieni din această perioadă erau: Sroata (“disciplină”); Vayu (“vântul”), divinitate a atmosferei, dar și a vieții și a morții; Vata, alta divinitate a vântului; Anahita, zeița a fecundității, reprezentată că o femeie foarte frumoasă și puternică; Zervan (“timpul”), zeu al destinului. Doctrina zoroastriana este cuprinsă în Avesta. Ceea ce este fundamental aici este dualismul, conflictul între bine și rău. Ahura-Mazda, care stăpânește împărăția
Iranul antic () [Corola-website/Science/316361_a_317690]
-
timpului. Primii care au împărțit ziua în unități mai mici au fost egiptenii. Având la bază rațiuni religioase, în jurul anului 2100 î.Hr. au împărțit noaptea în 12 părți studiind mișcarea aparentă a stelelor care în mare parte erau asociate diverselor divinități. Șase secole mai târziu, documentele istorice indică o împărțire similară a zilei. Apar primele ceasuri solare. Pe o suprafață plană, în formă de cerc, se înfigea în centru un "stilum", a cărui umbră indica mișcarea soarelui. Acest mod de măsurare
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
și a Legii era amplificată. Dar ceva lipsea. Discuțiile erau logice și convingătoare, dar nu centrate pe Hristos." Un al doilea aspect care a pavat drumul către discuțiile aprinse de la Minneapolis a fost reprezentat de punctul de vedere semi-arian asupra divinității lui Hristos. Acesta nu era în mod deschis discutat din perspectivă teologică, dar era un punct de vedere ferm susținut de către anumite persoane proeminente. Uriah Smith (1832-1903), de mult timp editor la "Review and Herald" (acum "Adventist Review"), organul oficial
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
fals de vreme ce se deducea din el că Hristos, fiind Dumnezeu, nu se putea să moară pe crucea Calvarului, și deci nu a putut fi făcută o deplină ispășire pentru păcat. Totuși, Ellen White nu avea acest punct de vedere asupra divinității lui Hristos [ca al lui J.H. Waggoner], iar învățăturile și scrierile ei s-au dovedit în cele din urmă a fi cele ce au influențat deplasarea bisericii dinspre rădăcinile ei semi-ariene înspre Trinitarianism. Ellet J. Waggoner [fiul lui J.H. Waggoner
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
și a venit de la Dumnezeu, din sânul Tatălui (Ioan 8:42; 1:18), dar acel moment a fost atât de departe în zilele veșniciei încât, pentru înțelegerea finită, el este practic fără de început." Natura și rudenia cu Dumnezeirea, nemaivorbind de divinitatea lui Hristos, este un lucru prea complex pentru înțelegerea umană. Totuși, întregul discurs al lui Waggoner despre Hristos și neprihănirea Sa este legat de divinitatea Lui. Pentru Waggoner, egalitatea lui Hristos cu Dumnezeu evidențiază amplitudinea bunăvoinței și umilinței Lui în
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
pentru înțelegerea finită, el este practic fără de început." Natura și rudenia cu Dumnezeirea, nemaivorbind de divinitatea lui Hristos, este un lucru prea complex pentru înțelegerea umană. Totuși, întregul discurs al lui Waggoner despre Hristos și neprihănirea Sa este legat de divinitatea Lui. Pentru Waggoner, egalitatea lui Hristos cu Dumnezeu evidențiază amplitudinea bunăvoinței și umilinței Lui în asumarea naturii umane. De fapt, Waggoner scria: "Așadar, nimeni care nu-L prea onorează pe Hristos, să nu Îi confere mai puțină onoare decât Îi
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
la științe umane și a religiilor până la științele comunicării. Acestea nu au fost oferie numai de către universitățile catolice, ci și de alte universități laice, din Polonia, Filipine, Taiwan, Statele Unite, Mexic, Brazilia și Argentina Chiara Lubich a fost onorată cu Doctoratul Divinității (Honoris Causa) de către Universitatea Hope din Liverpool. A mulțumit Universității și oferă încrederea pentru viitor: "Sincerele mele muțumiri tuturor celor de la Universitatea Hope din Liverpool pentru acest doctorat al Divinității în recunoașterea efortului Mișcării Focolarelor în dialogul ecumenic și interreligios
Chiara Lubich () [Corola-website/Science/322399_a_323728]