KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...299 300 301 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

Mă încîntă mereu surpriza replicilor și poezia care curge din ele... Dar dacă actorii sânt chiar proști, sau rău distribuiți în roluri, mi se întîmplă să și ies din sală. Se spune însă că spectacolul ăsta ar fi chiar bun." "Domnișoară, îmi permiteți să vă invit eu la acest spectacol?" Domnișoara acceptase și după un an se căsătoreau. Băuseră la nuntă vin trimis de "regele oțelului", din pivnițele lui de la țară... Până la urmă fusese reprimit la cuptoarele S.M., dar fără prerogativele

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ele... Dar dacă actorii sânt chiar proști, sau rău distribuiți în roluri, mi se întîmplă să și ies din sală. Se spune însă că spectacolul ăsta ar fi chiar bun." "Domnișoară, îmi permiteți să vă invit eu la acest spectacol?" Domnișoara acceptase și după un an se căsătoreau. Băuseră la nuntă vin trimis de "regele oțelului", din pivnițele lui de la țară... Până la urmă fusese reprimit la cuptoarele S.M., dar fără prerogativele de altădată și mai ales după ce judecătorul îl avertizase că

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
n-o văzusem niciodată de la distanță mă făceau să descopăr cât era ea de micuță pe această lume în care i se dăduse drumul? Ei, Silvia, gândii, ce cavaler o să știe să prețuiască acest mers al tău când o să ajungi domnișoară? O să fii desagreabilă la plimbarea în doi, cu acest legănat al tău care mie mi se părea atât de dulce și care cere atâta protecție! Ei, cine o să te protejeze? Așa era, fularul îi atârna și el într-o parte

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
control, nu erau nici butucănoase, nici diafane, vocea, nici timbrată, nici șoptită... debitul doar îmi păruse vag excesiv ("de ce o fi vorbind asta prea mult?" gândisem fără să fiu prea sigur că nu mă înșelam). Nu părea nici doamnă, nici domnișoară, oricum, nu purta verighetă, dar asta nu însemna că nu fusese divorțată sau nu era văduvă. Silueta ei avea formă, mai mult de ghicit decât de văzut, fiindcă rochia pe ea era prea largă, parcă și-ar fi croit-o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cine e?" repetai, de astă dată curios, mai ales că mi se dădeau cu un glas nu lipsit de o vagă afecțiune detalii asupra întoarcerii, ca și când asta m-ar fi privit cât de cât... Își spuse numele. Era casiera. "Mulțumesc, domnișoară, zisei, vă urez și eu vacanță plăcută." Și mă pregătii să închid. Dar ea continuă: "Parcă sînteți supărat de ziua dumneavoastră." "Da, zisei, sânt cam supărat..." " S-a întîmplat ceva?" "Asta n-are treabă", gândii, totuși îi spusei ceea ce n-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de școală ai fetelor nu însemnaseră pentru ea decât tot rufe spălate, veșnice rufe murdare, veșnice bluze pătate de cerneală, cazanul, veșnicul cazan de fiert apă, în timp ce într-altul fierbea în bucătărie veșnicul borș cu carne care strâmba veșnic nasul domnișoarelor: "Tot borș, mamă?". Și nici o revelație: ceva, așa, deosebit, așa, un semn că una dintre ele o să ajungă împărăteasă... "Niște natantoale", se înseninase bunica întru târziu... "Făăă, le spunea după ce se făcuseră mari, cu acel limbaj popular și crud care

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
stârnise invidia cartierului, păstrase dragostea și supunerea bărbatului, iar căsătoria și copiii n-o împiedicaseră multă vreme să se ducă și să danseze mai departe pe la baluri și serate, ca și când (și fără să-i stea rău) ar fi rămas tot domnișoară. Până târziu, dimineața întîi se dregea și se sulemenea și apoi se apuca de treabă. Ce treabă?! Femeia care iubește Spală noapte și cârpește Se scoală de dimineață Și-și dă buza la roșeață Sprâncenele la albeață. De unde! Le punea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și eu, știusem ce cerusem... Vreți și puțină brînză?" zisei. "Daa, zise foarte bucuroasă, mulțumesc." Avea un apetit curat, dar mânca prea rapid, asemeni tuturor celor care uită că mâncarea e o plăcere și o descoperă totdeauna după primele înghițituri. "Domnișoară, zisei, punând mâna pe pahar, santé!" Ea nu înțelese în prima clipă, apoi tresări, ciocnirăm, santé, zise și ea. Se vedea că nu-i place, își înmuie doar buzele, o întrebai dacă preferă un vin, protestă, nu, nu... Și începui

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
din somn... Patul era gol, dar lumina era aprinsă și hainele ei erau acolo. O văzui revenind pe o ușă de lângă fereastră, pe care n-o observasem, pesemne o toaletă. "Bună seara, domnule! zise cu un glas imitând o mică domnișoară care a fost trimisă să facă o reverență ceremonioasă celor mari. Apoi se vîrî sub pătura albă, care, încărcată de electricitate, o făcu să se înfioare. Vrei să vezi ceva?" zise și stinse lumina. Ca să-mi arate în întuneric scânteile

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de sine asemănătoare unui animal care se dedă acestei îndeletniciri parcă cu singura conștiință pe care o are, dar care e foarte curată, nu e "animalică", așa cum se zice, fiindcă nu bulimia îl face să înghită, ci instinctul pur. "Bine, domnișoară, îi spusei când pofta ei se potoli, așadar afișezi cea mai inocentă sinceritate spunîndu-mi o minciună. Uiți că eu am fost la pușcărie și știu perfect câte adevăruri se pot spune despre un om care a fost condamnat." Auzindu-mă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe care nici măcar nu-i ia el...", "I-am dat cinci sute, zise, și nu l-am ales la întîmplare!" Ieșii și mă întorsei cu telefonul. Îl vârâi în priză și făcui numărul. Medicul era acasă și îi relatai că domnișoara Culala, operată ieri, are dureri mari. "Are hemoragie?", mă întrebă el cu calmul clinicianului care știe ce poate fi mai rău. "Nu, adică nu știu..." "Dați-mi-o la telefon." Ridicai aparatul de pe birou și îi întinsei iubitei mele receptorul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
spectacolul suferinței altora li se pare mai atractiv decât cel al căutării fericirii). Gazda mea, domnul inginer Cucu, afectă o surpriză când ne văzu, ca și când n-ar fi știut că Suzy locuia cu mine, deși, când făcu prezentările, zise: "...și domnișoara Culala, dacă numele vă spune ceva, e chiar cel cunoscut de noi toți..." Nu veniseră la ei numai "copiii", casa era plină de lume, toți de vârsta domnului și doamnei Cucu. Ni se dădu cîte-un pahar de vermut, și cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de odinioară, când ne plimbam noi doi singuri prin oraș și îmi adormea în brațe. Mă dusei la bucătărie, pregătii un ceai cu brânză albă și unt, dădui la o parte de pe planșetă hârtii și cărți și o trezii. "Sus, domnișoară, tata are treabă, se duce la birou, treci la masă." Se duse la baie, își făcu toaleta și se întoarse. Bineînțeles eram supărat că nu găseam nici un truc s-o determin să-mi mărturisească și mai ales să regrete și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

Așa că, pur și simplu, am să-i raportez președintelui că nu ai chef să auzi comunicatul lui intim și că poate să ți-l transmiți de-acolo. Bine? Gorrold îl însoți până la ușă, o deschise și strigă la secretare lui: - Domnișoară Drees, condu-l pe domnul afară. Pentru ceea ce voia el să facă, trebuia ca Gorrold să facă un pas înapoia ușii. Exact în momentul acela, Gosseyn îl transmise în lumea aceea înghețată. Gosseyn puse mâna cu hotărâre pe clanța ușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

secundă, conversație sau litru de bere, și-mi făcea plăcere s-o văd și s-o apăs în cotloanele minții, unde viața mi-era organizată pentru următoarele trei cincinale. Desigur, zâmbeam alături de Cătălin, când înfigea liric șurubelnița în fundul câte unei domnișoare la „Perla“ sau la Romană; îl ajutam și pe Mihnea să iasă noaptea prin geamul din pod la fotbalul pe zăpadă de la „Antipa“, înainte de examenul la algebră; beam cot la cot verile pe bordură cu Cezar și Andrei, până când începeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
a apropiat și Penciu. Îi simțeam respirația, mirosea a varză. Cine naiba mânca varză la micul dejun?! „Vecinii ne-au spus că ați fost ultima persoană care l-a văzut pe domnul Popa. Imediat după cutremur, ați venit aici, împreună cu domnișoara Dinu.“ „Dinu-Bulinu’!“, s-a hlizit Penciu. Am căscat ochii; nu-mi venea să cred: un polițist mârlan, tâmpit, cu simțul umorului sau bine-documentat? Maria nu suferea să i se spună așa. Doar eu și cu mama ei îi știam porecla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
încărcat, scris cu fonturi mici și durdulii, feminine, școlărești. Parcă n-ar fi fost Paul. I-am zis-o lui Mihnea. „Așa e, ceva nu se pupă aici. Știi ce fonturi sunt?“ „Coronet, cu diacritice.“, le-am recunoscut. „Le folosesc domnișoarele, când scriu scrisori parfumate în anul întâi la Filologie.“ „Da’ ce, în anu’ patru nu le mai parfumează?“ „În anul patru nu mai scriu scrisori, ci sesizări. Cam așa merg lucrurile la noi. Acordul Bologna. Studentul chiulește trei sferturi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Stai, mă, cuminte.“, l-a potolit Mihnea. „N-am venit aici să facem scandal.“ Ospătărița s-a apropiat cu șervetul în mână, pregătindu-se să curețe praful sau să-l plesnească pe Cezar. Am întâmpinat-o cu grijă, evitând conflictul: „Domnișoară, vroiam să vă rugăm să dați drumul la televizor.“ „Pe ce canal?“, ne-a zâmbit ea, încruntându-se la Cezar. „Pe-oricare.“, a zis Mihnea. „Un film simplu, comercial. De-ăla să nu ne punem întrebări.“ „Scuzați-l, e-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Și ce naiba să căutăm acolo?“ „Las’ că vezi tu. Hai să rulăm ultimele chestii.“ Mi-am scos mănușile groase de lână, cu degete bleumarin, și-am apăsat cu greutate pe butoanele telefonului. Parcă fuseseră făcute în bătaie de joc, pentru domnișoare. Îți trebuia un ac de siguranță ca să formezi un număr. Mihnea a început să râdă: „Stai că acuma văd. Iar ți-ai luat mănușile vesele...“ „Mă pupi undeva...“, i-am zis. Asta chiar n-aș fi vrut să mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

sfânt decât cele părintești? De ce poți fi legat, dacă nu de familie? Familia generalului era alcătuită din soție și trei fete în toată firea. Se căsătorise generalul cu foarte mult timp în urmă, încă de pe când era locotenent, cu o domnișoară aproape de vârsta lui, care nici prea frumoasă, nici prea învățată nu era, pentru care nu luase decât cincizeci de suflete; ce-i drept, acestea i-au servit drept temelie pentru izbânzile ulterioare, dăruite de zeița Fortuna. Însă, mai târziu, generalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deținute de soțul ei, începuse chiar să se deprindă cu această înaltă societate. În decursul anilor din urmă, toate cele trei fete ale generalului, Alexandra, Adelaida și Aglaia, crescuseră și se pârguiseră. E drept că toate trei nu erau decât domnișoarele Epancin, în schimb după mamă erau prințese, aveau zestre destul de mare, un tată care, mai târziu, ar fi putut pretinde o funcție foarte înaltă și - lucru destul de important - toate trei erau foarte frumoase, inclusiv cea mare, Alexandra, care număra deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai că nu țipă. — Ce-i cu dumneavoastră? întrebă el, apucându-l de mână. — Luminăția Voastră! Excelența Sa vă invită la doamna, anunță lacheul apărut în ușă. Prințul porni în urma acestuia. IVtc "IV" Toate cele trei fiice ale generalului Epancin erau domnișoare sănătoase, înfloritoare, înalte, cu umeri extraordinari și piept masiv, cu brațe puternice ca de bărbați și, firește, drept consecință a forței și sănătății lor, le plăcea să mănânce bine, amănunt pe care nu țineau câtuși de puțin să-l ascundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bine. De altminteri, nici generăleasa nu ducea lipsă de poftă de mâncare și de obicei, la ora douăsprezece și jumătate, împreună cu fetele, lua un mic dejun copios, care semăna mai mult a masă de prânz. Câte o ceașcă de cafea domnișoarele beau și mai devreme, pe la ora zece, în pat, chiar când se trezeau. Așa se deprinseseră și așa rămăsese rânduit o dată pentru totdeauna. La douăsprezece și jumătate masa se punea în sufrageria mică, lângă odăile mamei, și la acest intim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
copii și locuia doar la o verstă de-acolo, se instală și ea împreună cu Nastia; li se alăturară o bătrână chelăreasă și o tânără cameristă, cu experiență. În casă se găseau instrumente muzicale, o foarte bună bibliotecă, potrivită pentru o domnișoară, tablouri, stampe, creioane, pensule, vopsele, un cățeluș extraordinar de rasa levrette; iar peste două săptămâni sosi și Afanasi Ivanovici în persoană... De atunci îndrăgi în mod special acest sătuc pierdut în imensitatea stepei, venea aici în fiecare vară, zăbovea câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
rând, știa și înțelegea neobișnuit de multe lucruri, atât de multe, încât Toțki fu nevoit să se mire profund, întrebându-se de unde o fi putut ea obține atâtea informații, însușindu-și noțiuni atât de precise. (Oare din biblioteca ei de domnișoară?) Pe deasupra, înțelegea foarte multe și din punct de vedere juridic și avea cunoștințe reale dacă nu despre întreaga lume, măcar despre felul cum merg unele lucruri pe lume; în al doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]