8,422 matches
-
orice dorință în această privință, să-i satisfacă orice gust, oricât de pretențios: zeci, sute de pantofi minunați a confecționat el cu talent pentru picioarele acestei doamne, astfel încât putea fi numit pantofarul personal al doamnei Cameniță. Pantofii săi o făceau fericită pe doamna Cameniță și acest lucru conta pentru tovarășul Cameniță; în plus, chiar și el purta în vremea din urmă, la îndemnul soției, pantofi pe comandă lucrați tot de meșterul Toma, ceea ce constituia un argument extrem de puternic pentru ca nimeni, absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
izbucnise o insurecție anticomunistă. În fruntea țării ajunsese un deputat liberal, Imre Nagy, și el a obținut concesii din partea sovieticilor, care și-au retras trupele. Cei doi băieți au ascultat cu sufletul la gură, nu le venea să creadă, erau fericiți. În seara aceea au renunțat să mai confecționeze manifeste: nu se puteau dezlipi de lângă radio. Și în serile următoare, la fel. La Budapesta, evenimentele se succedau uluitor: Imre Nagy abolește sistemul partidului unic, cere neutralitate pentru Ungaria și, peste vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe buze, liniștit, împăcat, invincibil. În decembrie ’89, când a izbucnit revolta de la Timișoara, tovarășul Cameniță s-a suit în tren și s-a alăturat manifestanților, și-a petrecut câteva nopți și zile în Piața Operei, în bătaia gloanțelor, era fericit, de când aștepta el clipa aceasta, înfrunta moartea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat. Apoi, a pornit spre București și a trăit și acolo revoluția. Căderea regimului l-a umplut de fericire, acum putea să închidă ochii, ajunsese la capătul drumului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
iar eu îi mint că decontez tot și că le dau și femeilor diurnă. Am pus la punct o frază-tip cu care nu dau greș. Când îi zic că Fundația Ștefan cel Mare sau Asociația pentru Cultul strămoșilor e fericită să-l declare pe dobitoc Cetățean de Onoare al orașului și că plicul cu o mie de EURO care-l așteaptă e doar o infimă compensație pentru cele trei zile de deranj pe care le pierde pe drum și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
jocul soartei, l-a găsit acolo unde îl surghiunisem, am simțit pentru întâia oară că fericirea nu e doar un cuvânt. N-aveam nici un motiv să mă socotesc un învingător, aveam toate motivele să mă consider un refuzat, totuși eram fericit. Pricina aveam s-o aflu câteva zile mai târziu, după ce i-am dat unei dactilografe să-mi bată trei copii după manuscrisul îngălat de mâna editorului. „Doamnă - i-am zis -, nu țineți cont de mâzgălelile dobitocilor ălora. Copiați doar textul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fructe de mare. Am Început o căutare răbdătoare pe plajă, pe lîngă niște stînci. Am mîncat ceva sărat și slinos, care nu ne-a potolit foamea și nici nu i-a satisfăcut pofta lui Alberto. De fapt, n-ar fi fericit nici măcar pe un pușcăriaș. Grăsimea era grețoasă, cu atît mai mult cu cît nu aveam nimic cu care s-o condimentăm. Ne-am pornit la ora noastră obișnuită, după ce am mîncat la sediul poliției, marcîndu-ne urmele de-a lungul coastei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ca și cum ar ști totul; și când vede că e pe o cale greșită se descurajează. Îngâmfarea aceasta și descurajarea sunt cele două mari păcate ale lumii de azi. Împotriva lor rămâne totdeauna adevărul, pentru a ne mântui, pentru a fi fericiți, trebuie să fim ca pruncii: să recunoaștem că nu putem nimic și să ne încredem în puterea tatălui nostru. Sfinții toți prin pilda și învățătura lor au arătat acest mare adevăr. În timpurile noastre, Dumnezeu a trimis-o pe Sfânta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
e alungată noaptea duhului și a inimii. Nefericit acela care aude chemarea ta fără să înțeleagă vreodată ce vrei să ne înveți, poate mai nefericiți aceia, care ar putea să înțeleagă și rămân surzi la dumnezeiasca Ta chemare. Vom fi fericiți, ca niște adevărați fii ai Mariei, de a auzi clopotul sfânt, din turla înaltă sau mică și de a spune salutarea îngerească, smeritul răspuns al Fecioarei Maria și în sfârșit voința Fiului de a se face trup și a locui
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
numai cu o privire face ca munții să se miște din loc și marea să spumege. De ești copil adu-ți aminte de porunca Domnului care-ți spune să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta. Cât ești de fericit că are cine să-ți aducă la timp o bucată de pâine și o haină călduroasă care să te apere de gerul iernei nemiloase! Gândește-te însă că sunt atâția de seama ta ai căror părinți zac sub țărâna umedă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
an să începi să le fii numai spre mângâiere. Cere apoi necontenit de la Părintele ceresc ca să te țină totdeauna pe calea cea bună. De ești tânăr sau tânără ascultă ce-ți repetă clipele de față prin glasul iubitului nostru Mântuitor: “Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Ne găsim atât de stânjeniți în acest surgun pământesc! Atâtea primejdii ne pândesc la orice clipă din zi și noapte! Ne dăm bine seama că pe acest pământ nu suntem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cele trei ordine a început să pătrundă în societatea medievală asemenea unui ferment; viața spirituală a credincioșilor și-a recăpătat vigoarea și elanul din primele timpuri ale Bisericii creștine; regi și regine, ostași și agricultori, preoți, episcopi și papi erau fericiți să facă parte din Ordinul al III-lea; surorile Sf. Clara deschideau mănăstiri pe tot cuprinsul Europei; frații din Ordinul I, preoți sau laici, învățau și predau în marile universități din Bologna, Padova, Oxford, Praga, Cracovia; mulți dintre ei erau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce pot face pentru tine îmi pare atât de puțin, încât mi-e rușine... Crede-mă însă că imensă e dorința mea pentru fericirea ta! Așa de mare, încât uneori mă sufocă... Aș vrea s-o strig din răsputeri: fii fericit! fii fericit! și dacă dragostea mea te poate ajuta cu ceva, te implor, fă cu ea ce dorești, numai fă ceva cu ea! O, Doamne, la ce sărăcie de cuvinte și de fapte e redus acest chin al meu pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
face pentru tine îmi pare atât de puțin, încât mi-e rușine... Crede-mă însă că imensă e dorința mea pentru fericirea ta! Așa de mare, încât uneori mă sufocă... Aș vrea s-o strig din răsputeri: fii fericit! fii fericit! și dacă dragostea mea te poate ajuta cu ceva, te implor, fă cu ea ce dorești, numai fă ceva cu ea! O, Doamne, la ce sărăcie de cuvinte și de fapte e redus acest chin al meu pentru binele tău
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împreună cu familia, la Rădulești. O seară bună. Reîntorși acasă la el, am stat de vorbă târziu în noapte. Încă n-a apucat să plece și îmi și lipsește... O anumită nerăb dare de a-l revedea și de a fi fericit... Căci mi-am dat seama că fericirea mea nu are nevoie de nimic altceva... De nimeni în afară de dânsul! Mihai, din Govora, lui Pierre la București 11 mai 1953 Mourning becomes Electra (O’Neill) - traducere literală: „Jalea îi stă bine Electrei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
admirabil. Ideea cu clasa I a fost genială, altfel ar fi fost un chin. Te sfătuiesc să faci la fel când o fi să pleci. Orașul și Cele șapte Sate sunt foarte primitoare. Afară e o zi divină și suntem fericiți, cu toate că obosiți. Răspunde-ne imediat, ca să știm unde să-ți scriem. Te sărut, al tău Pierre Scumpul meu, așa cum îți scrie Pierre, suntem obosiți, însă nu putem rezista îndatoririlor presante, care în fond sunt admirabile plăceri. E păcat să ne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
camere mobilate și închiriate.) Imediat îi convoc la noul sediu pe cei trei frați ai mei. Plimbare cu brișca. O surpriză: pe pereții camerelor mai atârnă, fixate în pioneze, schițe și compoziții de-ale lui Gigi [Tomaziu]. Sunt așa de fericit! Gândul că nu am nici un desen de-al lui m-a du rut întotdeauna... Tata susține însă că schițele ar trebui restituite familiei. Eu însă nici nu vreau să aud de așa ceva. Apoi, spre sfârșit, o imagine imprecisă a lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
celor rele, o izbândă spontană, de la mine putere, iar nu consecința unui act volițional, în numele nu știu cărui principiu sau simț al datoriei. și cu atât mai prețios! 31 martie 1955 Începutul a ceva nou. După atâta timp, am spus: iubesc! Sunt fericit... Mai curând - neliniștea, sfârșeala unei fericiri care va să vină... Să vină! 1 aprilie 1955 Coincidențe cu tâlc ascuns, din cele născătoare de credință: cred în principii ce nu permit a fi călcate; cred în destinul meu care se cere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de pușcărie, de la Petrică R. de pildă.) E atâta liniște în conștiința pe care am căpătat-o și pe care vreau cu tot dinadinsul să o păstrez, conștiința de a avea nevoie de așa puțin în viață pentru a fi fericit... O, acuma am devenit pretențios, nu mai vreau bucurii - nu-mi mai ajung! Acuma vreau Fericirea! Pe Ion nu l-am mai găsit. Părăsise casa a doua zi după arestarea mea. Cât despre Don José, venise a doua zi ca să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ta, toți îți vor binele: toți au scris, au compus, au cântat, au muncit pentru tine, pentru tine s-au dăruit omenirii, pentru tine au suferit, și singura lor răsplată e bucuria ta. Bucură-te, dar și răsplătește-i... Fiind fericit, pe ei îi faci fericiți. Cât de convenționale și de înșelătoare sunt realitățile obiș nuite ale vieții, cât de mincinoase! Cât de amarnic se înșală cei care își închipuie că pentru o pungă de galbeni și-a scris Mozart melodiile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai mult dormea acuma lângă mine sub același acoperiș, în noaptea rece, Când în tăcere, sub lumina tomnatică a lunii, fața lui era întoarsă către mine, Iar brațul lui era adus ușor pe după pieptul meu - o, în noaptea aceea eram fericit!“ (Walt Whitman) Rugăciune și ca să nu ne știe nimenea, nici să n-o bănuiască Soarele, dă-ne nouă Doamne și astă zi, minciuna noastră cea de toate orele! Eu sunt o ființă socială, iar anumite porniri ale mele m-au
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ajuns din nou la contrariul a ceea ce s-ar putea numi fericirea unei insule - căci mă aflu iarăși, mereu, în fața nefericirii insulei. Iar dacă tot e să vorbim despre „fericire“, aș putea spune câte ceva și despre ce-nseamnă „să fii fericit“ ori să te „bată fericirea“. Cele două lucruri fiind nu numai diferite, ci și opuse. Pe cel de-al doilea dintre ele îl știu ca pe o situație în care ce-i mai rău nu s-a produs. Te „bate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
două lucruri fiind nu numai diferite, ci și opuse. Pe cel de-al doilea dintre ele îl știu ca pe o situație în care ce-i mai rău nu s-a produs. Te „bate fericirea“ pentru că-i exclus să fii fericit. A „fi fericit“, în schimb, e o stare durabilă - o porțiune de drum netezit. Își are reazemul său lăuntric și se definește ca sentiment. Întemeindu-se în mare măsură pe propria ta contribuție. Să te „bată fericirea“ e ceva de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu numai diferite, ci și opuse. Pe cel de-al doilea dintre ele îl știu ca pe o situație în care ce-i mai rău nu s-a produs. Te „bate fericirea“ pentru că-i exclus să fii fericit. A „fi fericit“, în schimb, e o stare durabilă - o porțiune de drum netezit. Își are reazemul său lăuntric și se definește ca sentiment. Întemeindu-se în mare măsură pe propria ta contribuție. Să te „bată fericirea“ e ceva de moment, vine din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
reconstruind fapte și evenimente în toiul cărora te găseai la vremea aceea fără să ai habar de nimic. Când pricepi imediat după că te-a „bătut fericirea“, simți în tine fulgerarea „fericirii stridente“. Este, și ea, contrariul lui „a fi fericit“, fiind vorba de o fericire nerușinată, sfidătoare, scăpată din chinga canoanelor exterioare ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește prin tine sălbatic, trebuie să se descarce violent fiindcă nu poate șterge canoanele exterioare. Își pune capăt sieși mai înainte ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
al meșterului Tiron să-ți tragă o pieptănătură, așa, ca la Paris (dac-ai auzit cumva de el), încât, văzându-te, suratelor tale să li se ridice părul țuțurug de invidie, lovite instantaneu de icter negru. Se uita la mine fericită cu ochii ei larg deschiși în care intrase zăpada viscolită și clipea ușor din lampa numărul 8 cu fitilul fumegând, în semn de nețărmurită încredere în promisiunea mea solemnă... "O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlnești o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]