9,472 matches
-
subiectului e cel dat de traducătorul francez : Forêt interdite), deși cu inegalități și lungimi, e o realizare epică de tip obiectiv, considerabilă. Câteva episoade sunt admirabile, bombardarea Londrei, bunăoară, sau episodul portughez sau finalul în pădurea Royaumont. Evident, opera de ficțiune a lui Eliade din străinătate nu a putut avea efectul de impact pe care îl avusese cea din tinerețe, în țară. În ciuda precarității lor, romanele tânărului Eliade au avut o importanță decisivă în climatul nostru literar. Încă de la primul său
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tragicul, un maximum este comicul. Elementul comun - și cred că acesta era cuvântul care trebuia întrebuințat - este abisalul și nu tragicul. În apărarea lui Pirgu În liniștea cabinetului său, Pașadia elaborează de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune, ci desigur istorie, memorii, meditații filozofice și morale, operă ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază naratorul - pentru scrierea cărora regăsise pana cardinalului de Retz și cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit”, din care însă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mie mă umple de o energie fără nume. Trăiesc în plină literatură: inventez viața începând cu moartea, adică de la sfârșit la început. O trăire în care nu se contează pe viitor, pentru că el de fapt nici nu există, fiind o ficțiune din serpentinele misterioase din trecut. Un scriitor nu scrie, în fond, despre existența sa, ci numai despre ce își amintește, în cazul meu: despre ce m-a rănit profund, despre ceea ce n-am putut evita decât prin scris - scoțând în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în Suedia la șapte ani, ca poloneză născută în Africa de Sud. Regret că am primit invitația la masă, generozitatea ei mă angajează în alt sens decât spiritul ei negativ. Oare cronicile excelente ale criticilor suedezi la cartea mea au fost simple ficțiuni de complezență? Nu fac nici un comentariu la ce spune, lăsând-o singură în „țara sincerității” în care s-a instalat. Noile texte pe care le-am scris au multe repetiții, lungimi, dar asta așa trebuie să fie, pentru că în așteptarea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
umilită și desconsiderată, fără biserici și școli În limba maternă, iar În unele zone fără dreptul de a-și afirma identitatea etnică. Discriminarea antiromânească din Transnistria și Întemnițarea criminală a lui Ilie Ilașcu sunt grăitoare. Învățământul pentru minoritatea română este ficțiune iar deznaționalizarea este mai drastică decât În perioada feudală. Îngrijorați de procesul de asimilare a romanității orientale, noi, participanții la cel de al IX-lea SIMPOZION al SOCIETĂȚII CULTURALE „GINTA LATINĂ”, adresăm o cerere solemnă către parlamentarii români, Guvernului României
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
a-l Îndrepta, n-ați făcut decât a-l mări”. Replica ministrului de interne a produs mai mult decât uimire când acesta a declarat În Senat că „toată discuția este zadarnică, Întrucât proiectul de lege al generalului Berindei este o <ficțiune>, fiindcă a fost făcut fără cunoștința Consiliului de miniștri, prin filiera căruia nu trecuse. Răspunsul lui Pherekyde i-a plăcut lui Carp care a ținut să precizeze că generalul Berindei „pentru care, personal, are cea mai mare stimă”, nu este
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
schizofren, când, în realitate, este prototipul insului normal. Reacțiile prințului sunt exemple de reacție morală normală. S-a spus că întâlnirea lui Hamlet cu stafia tatălui său ar fi o halucinație; dar, orbiți de profesie, psihiatrii uită de dreptul la ficțiune al dramaturgului. Exemplele sunt, practic, infinite. Sensul lor este însă același, căutarea obsesivă, a umbrei care face îndoielnică povestea. Psihiatrii țin la optica lor, sunt, oricum, dogmatici. Nu putem proceda chiar atât de tranșant cum ne îndeamnă Exupéry, pentru că pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
povestirii, locuia într-un cartier periferic, ceea ce era perfect verosimil, dar mi s-a părut absolut neveridică adresa: "Strada Munții Gurghiului nr. 7". Nu știu ce intuiție mă convingea că adresa este absurdă, imposibil de admis că această mică defecțiune chiar asigura ficțiunea, imaginarul unei povești pe care, în lipsa acestui amănunt, aș fi asimilat-o cu propriul meu trecut. Dar cum să admiți că în București, oricât de pitoresc și divers ar fi fost, era posibil ca o stradă oarecare să se cheme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că în București, oricât de pitoresc și divers ar fi fost, era posibil ca o stradă oarecare să se cheme atât de ciudat, fără noimă, "Munții Gurghiului"? Ceva nu suna bine, ceva scotea povestea și personajul din realitate și confirma ficțiunea. Această rațiune parcă mă liniștea. Dacă nu ar fi fost acest minor amănunt, nu aș fi avut niciodată nici un dubiu că povestirea face parte din propriul meu univers. Totul era, într-adevăr, veridic, ba chiar foarte probabil. Ion, un student
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
impresionat amănuntul cu portița care a scârțâit trist. In fond, poate că, totuși, povestea asta a fost chiar o capodoperă. Admit și aceasta; oricum o fi, face parte din amintirile mele, chiar dacă un amănunt locativ contrazice ordinea logică stabilită între ficțiune și realitate. Și nu m-am gândit la valoarea artistică a acestei amintiri. Duminică, rătăcind prin Piața Crângași, am descoperit un cartier de altă dată, fermecător, cu case burgheze, cu copaci îmbătrâniți și tufe de dumitrițe, cu mușcate în ferestre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
regăsirea unui peisaj cunoscut, în care trăisem cândva, în altă viață, în care eu eram și nu eram același de acum. Pe gard, o tăbliță albastră indica Strada Munții Gurghiului și numărul șapte. O irealitate transformată brusc în real, o ficțiune întoarsă într-un adevăr real, care mi s-a părut imposibil și ireal. M-am îndepărtat, am cutreierat cartierul, am revenit. La portiță era acum o doamnă bătrână, o doamnă de altă dată, care mi s-a părut și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în curtea casei nr. 7. Portița scârțâia și acum, ca în nuvelă... M-a întrebat, încurcată oarecum, ce doresc de fapt. Dar ce să-i răspund? Era complicat, neverosimil. Eu descoperisem ceva foarte important, ceva filozofic, nu-i așa? Că Ficțiunea și Realitatea nu se exclud, că visul este mai adevărat uneori decât realitatea. Niște chestiuni foarte greu de explicat. Am plecat, am "întins-o" cum se spune, urât, dar foarte exact. * M-am întors acasă. Sunt acum singur, notele acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lumea asta minunată... este a mea, a noastră... Ce oameni sunt mai bogați decât noi?" Zorba era serios în neseriozitatea lui, dar cine are geniul sfidării, al nepăsării, geniul libertății, cum le avea dânsul? La urma urmei, Zorba rămâne o ficțiune. Să mă întorc, deci, la tezaurul de care vorbeam... * Nu mai știu unde o fi lada de zestre, s-a pierdut într-o putrezire de gunoi sau într-un foc purificator... Metafora, adică tezaurul, care cuprinde amintiri și fapte esențiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
distrug coca vaselor. Poveștile despre pirați și piraterie sunt trecute, adesea, în categoria opțiunilor estetice ale copilăriei, dar „adevărul” lor istoric nu e lipsit de interes și suportă o abordare serioasă, deși, s-o recunoaștem, amestecul postmodern de realitate și ficțiune a devenit el însuși, de mult, un adevăr. În imaginarul mării, element originar al amalgamului și instabilității, relativitatea și eterogenitatea acestui adevăr funcționează mai bine ca în oricare altă parte. Temă de imaginar și de istorie, de literatură și de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
asupra tuturor acestora, focalizată doar pe zona occidentală (anglo-americană, în special - pirateria arabă și cea asiatică nu fac obiectul acestui eseu), să facem analogii și să contextualizăm, pentru a încerca să decelăm, dacă se poate, granițe minime între realitate și ficțiune, între focarele de istorie, cu oameni, locuri, date și evenimente, pe de o parte, și mecanismele ficționale care le-au conservat și le-au conferit o posteritate, de cealaltă. Atenția va rămâne concentrată pe ilustrații, romane și filme de referință
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fost pirații, până la urmă ? Au fost ei ceea ce ne-au spus poveștile despre ei ? Știm doar cu aproximație cine au fost, și, sigur, ei n-au arătat exact așa cum apar în poveștile despre ei. Trecerea din sumarele documente în bogatele ficțiuni a afectat imaginea despre ei, așa cum s-a întâmplat și cu alte grupuri umane legendare care au urcat în pagini, pe scenă și pe ecran, gangsterii, cowboy-ii, cavalerii, vampirii, vrăjitoarele (la noi, haiducii). David Cordingly îi numește elusive figures, iar
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
au exagerat și distorsionat caracterele și incidentele relatate și că au oferit publicului exact ceea ce acesta a dorit. Nu că lucrurile nu ar fi putut sta așa, dar, indiferent de percepția publicului avid de senzațional și dincolo de ochelarii hiperbolizanți ai ficțiunilor, pirații au fost, într-adevăr, specialiști în ilegalități pe mare, chiar dacă nu întotdeauna au mers până la crimă. Golirea forțată a unui vas de produsele transportate și terorizarea echipajului (adesea neînarmat și fără posibilități de apărare), vânzarea clandestină a mărfii ocolind
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cărții: Greu de stabilit, însă, în ciuda aerului istoric al cărții lui Exquemelin (el dă locuri, cifre, date și nume, reproduce scrisori schimbate între protagoniști și mărturii credibile), cât e adevăr și cât invenție, în relatările sale. Un alt autor de ficțiuni marine adevărate a fost misteriosul căpitan englez Charles Johnson (asimilat de unii cu Daniel Defoe, de alții cu un autor necunoscut, ascuns sub o identitate falsă), care a editat, în 1724, A General History of the Lives and Adventures of
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de fascinantă ca cea clasică, fie și numai pentru că dispar frumoasele corăbii cu pânze, cu Jolly Roger, la catarg. Legendele lor aventuroase lasă loc prozaicelor adevăruri, apropiate cronologic de noi, cunoscute mai în detaliu, istoric vorbind, dar sărace imaginar. Realismul ficțiunilor marine capătă și el alte culori. Față de omoloagele lor din textele lui Defoe, Melville sau Stevenson, micile goelete din romanele lui Jack London sau bricurile din cele ale lui Joseph Conrad, deși au farmecul lor narativ, poartă, din plin, semnele
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
un loc, au format drama vieții și a morții în eposul marin al epocilor marilor corăbii. Omnipotența incomensurabilă a elementelor naturii și disproporționata fragilitate umană au marcat destinul oricărui marinar din trecut, a subliniat-o și istoricul Marcus Rediker. Dincolo de ficțiune, unii dintre scriitorii care au avut experiența mării au redat-o cu acuratețea unor pictori restauratori, și relatarea lor pulsează de tensiunea firului subțire care a despărțit dintotdeauna, pe punte, viața de moarte. A fost cazul avocatului Richard Henry Dana
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
literatura îl rezolvă prin oglindire și reconfigurare. Literatura, prin caracterul ei reacționar, poate oferi soluții crizelor, pentru că ea răspunde neliniștilor și nesiguranțelor umane, le purifică, le echilibrează, pentru că ea e un compromis între vechi și nou și pentru că creează, prin ficțiune, un câmp de posibilități. Literatura despre mări, insule și pirați își vădește, acum, potențialitățile. Pe de o parte, ea reflectă inegalități istorice, date de discriminarea socială, de împlinirea colectivă și individuală, de lupta politică pentru putere maritimă, economică și teritorială
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
se înțeleagă, în 1964, că a încercat să-și construiască, înainte de război, o modestă corabie a visurilor, într-un șantier dunărean, dar nu a putut-o termina 2. Astfel, corabia visurilor și, implicit, călătoria cu ea au devenit posibile în ficțiune, în forme mult mai elaborate decât s-ar fi putut realiza, în realitate. Eliberat de constrângerile concrete (efort, cheltuieli, impedimente istorice), sinele s-a dezlănțuit în spațiul epic, cu toate implicațiile imaginare în desfășurare. Contribuția la o traducere din engleză
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dar nu pot constitui referințe solide. Mențiunile rarisime constituie dovada fermă a precarității fenomenului în spațiul imaginar românesc : nici măcar ofițerii de marină de la final de 1800 nu au reținut vreo poveste cu pirați, autohtonă, demnă de a figura în vreo ficțiune elaborată. Când se ivesc în tușe literare mai groase, pirații sunt de obicei greci sau, în fine, orientali, chiar dacă evenimentele care-i privesc se desfășoară în spațiul autohton sau aproape. Pictura stă oarecum mai bine, la începutul secolului al XX
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
oricând și Black Pearl, corabia infatigabilului Jack Sparrow, construită special, la scară reală, pentru filmul Pirates of the Carribean (arhitectură navală tipică pentru GAP) (commons.wikimedia.org) oriunde, a te bucura de orice plăcere) au fost evacuate exclusiv în spațiul ficțiunii, speranțele au rămas prizo nierele spectacolului improvizat anume. Fiindcă între adevă rurile obiective demistificatoare și insațiabila voință de a fi, constitutivă omului, se instaurează libertatea poetică, libertatea «remitifiantă». Mai mult ca niciodată resimțim că o știință fără conștiință, adică fără
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
conștiință, adică fără afirmare mitică a vreunei Speranțe, ar marca declinul definitiv al civiliza țiilor noastre, a subliniat, cândva, Gilbert Durand. Abia poetica și imaginația au redat speranțele omului modern demistificat, pentru care numai eroii zilei par adevărații eroi. Or, ficțiunea are eroi în care speranțele se pot învesti fără rest, mai ales dacă e vorba de personaje care te salvează din convenționalul restrictiv al imposibilităților cotidiene. A te îmbarca pe o corabie, simbol fundamental al evadării, a fi egalul tuturor
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]