8,525 matches
-
al siguranței publice, aflase ceva ce-l interesa, despre icoana dispărută. Părintele s-a oferit să continue discuția a doua zi, fiindcă acum îl aștepta coana preoteasa, care era suferindă. — Luați loc aici, lângă foc, spuse Costache invitându-l în fotoliul lui favorit, în care nu demult stătuse și Iulia. Vă ofer un ceai? Sunt foarte curios, cu adevărat, să-mi spuneți mai multe despre icoana aceasta, care, dacă am înțeles bine, face să fiarbă toată suflarea bisericească. Ce nu-nțeleg
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a cuișoare și scorțișoară, de la prăjiturile din farfuria de pe măsuță, și totul e colorat, cum mi-am dorit eu: tapetul și draperiile au un galben moale, care bate puțin în ruginiu, covorul cu flori de aceeași culoare între ghirlande verzi, fotoliul și canapeaua sunt de un verde-oliv, numai cuvertura patului nu se asortează prea bine, va trebui s-o schimb, când o s-avem bani. Parcă nici n-ar mai exista afară, parcă nu mai există decât înlăuntru. Astăzi am fost toată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sunt riguros agramați și impecabil aroganți. Nero a fost un ageamiu. Politicienii actuali pot incinera orice speranță. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. În politică, chirurgul este adesea confundat cu brancardierul. În politică, învingătorul rămâne cu fotoliul, dar și cu insultele învinșilor. Nu vă îngrășați! Să nu cumva să-i vină ideea guvernului că suntem comestibili. În politică, orice gloabă își dă aere de pur-sânge. În politică, unii poartă scârna pe tălpi, alții în ghete. Singurii politicieni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bal. Lectura autentică înseamnă creație. Și ei au fost în Arcadia lecturii. La literatură nu vom renunța, chiar dacă va fi nevoie să scriem pe apă. Marea creație are scânteieri de revelație metafizică. Pe debutantul în artă, strapontina îl ambiționează, nu fotoliul. Arta pune în evidență strălucirea din om. Atât cât mai e. Principalul consumator de artă rămâne singurătatea. Artistul - această adolescență incurabilă. Fiecare mare artist, cu Atlantida lui. Arta nu este un biet anestezic. În arta contemporană, claritatea poate fi considerată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că liniștea sufletească nu mai poate fi generată decât de nesimțire. Înjurăturile nu pot fi niciodată suspectate de nesinceritate. Toți ne plângem că nu avem suficiente aptitudini pentru minciună. Deocamdată, omul este singura viețuitoare care are acces la minciună. Cresc fotoliile în minciună precum ciupercile în bălegar. În absența entuziasmului, suntem precum aluatul de cozonac fără drojdie. Efectul secundar al economiei concurențiale constă în perfecționarea urii. Sunt zile in care simt cum își scot ghiarele toți urangutanii din mine. Semenii te
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în arta contemporană sunt, cu siguranță, mai mari decât cele de la raionul de mezeluri. Democrația asigură participarea tuturor și prosperitatea câtorva. Intre intelectual și diplomă poate să nu fie nici un grad de rudenie. In istoria literaturii numai câțiva scriitori prind fotolii. Ceilalți stau pe strapontină sau pe la colțuri cu genunchii pe grăunțe ori pe coji de uitare. Podiumul de premiere este instalat, de regulă pe grumajii învinșilor. Din unele vieți nu rămân decât cumetriile clipei. Când fotoliul pe care stai este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
numai câțiva scriitori prind fotolii. Ceilalți stau pe strapontină sau pe la colțuri cu genunchii pe grăunțe ori pe coji de uitare. Podiumul de premiere este instalat, de regulă pe grumajii învinșilor. Din unele vieți nu rămân decât cumetriile clipei. Când fotoliul pe care stai este deasupra celorlalte, ți se văd toate stinghiile putrede. De multă popularitate s-a bucurat bunătatea fățarnică, nu exigența sinceră. Societatea care își înșeală fii trebuie să-și ferească beregata. Valoarea unei opere este invers proporțională față de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au nevoie și de bunici. Fără bunici copilăria nu e copilărie, familia nu e familie. Ar mai trebui ceva. Măcar un pudel cu părul alb ca puful de porumbel, care să-i apere, și un motan, care să toarcă pe fotoliu visând la șoricei, în timp ce copiii se vor juca între ei. Pentru aceasta își vor construi o locuință nu mare și nu agresivă, trei camere potrivite cu dimensiunea familiei: una pentru fete, una pentru băieți și alta pentru părinți; cu o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de ce lumea se sperie de el? Unul mai frumos și mai sănătos, nici că se poate. Totuși, pentru a pune sângele în mișcare, trebuia să grăbească pasul. În cel mult douăzeci de minute va fi la el acasă. Tolănit în fotoliu, ca un motan obișnuit cu lenea, după o ceașcă de ceai fierbinte, va uita de lapovița ce i se lipea de haine, va uita de vântul în rafale și cu gândul la ceva frumos va dormi ca un prunc. Într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
chiar în față; atârna în cuier ca o zdreanță complet golită de conținut, cu toate cele cinci fermoare deschise. Hotărî ca dimineață să o ascundă într-un cotlon, în așa fel, încât nimeni să nu o mai găsească. Apoi soția, fotoliul, caietul, iar în urechi o durere continuă ce-l chinuia și care l-a trezit înainte de a se face lumină. Noaptea lui "Moș Neculai" se sfârșise. Neștiind ce s-a întâmplat cu el, deschise ochii și se uită în jurul său
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să se poată concentra asupra lecturii, va trebui să se spele până la jumătate cu apă rece, după care să servească o cafea amară, fără zahăr. Peste aproximativ o jumătate de oră, iată-l pe septuagenarul Costică Bidaru din nou în fotoliu, cu caietul și ceașca de cafea aburindă în față! Independent de voința lui, se reîntoarse în timp cu aproximativ două luni în urmă. Era precis într-o zi de joi. Din gară plecase dimineață, la ora 7 fix, cu I.C.
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
împodobiți - chipurile - în artă, atârnă, de fapt, neglijent și fără noimă, o înșiruire sinuoasă de tablouri anapoda agățate, în 80 Rareș Tiron spatele cărora mocnea o igrasie ce, de departe, se simțea puternic și te deranja repede la nas. Toate fotoliile și canapelele, care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o umbră palid conturată a ceea ce fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
existat o altă mitologie? Mitologie, da. Pentru că de războaie era plină lumea atunci. Și de Clitemnestre. Ca și cea de azi. Vrei să vezi astăzi Clitemnestre, Oedipi, Agamemnoni, Medei, Alceste? Foarte simplu: deschizi televizorul și te așezi confortabil într-un fotoliu. Un singur lucru nu vei vedea însă, la televizor: personajul și scena pe care el ar putea evolua. Nu vei vedea, cu alte cuvinte, arhetipul. Ceva cu ce să compari ceea ce se întâmplă în „realitatea” atât de brută și atât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
găleți cu apă la rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
primar, care-l va primi, chiar dacă nu are zi de audiențe. Deși se vedea plutind într-o atmosferă confuză ca cea proprie Castelului lui Franz Kafka, Gerard primi hapul. Primarul, Coriolan Jina, îl primi oferindu-i loc pe unul din fotoliile de epocă și ordonă să i se facă o cafea. Gerard, cucerit de onestitatea excesivă, afișată de primar la prima vedere, aștepta cu înfrigurare să i se destăinuie. Când Gerard vru să deruleze filmul cu inventarul, primarul, cât un munte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
niciodată vorba. Ceea ce vorbim, aici rămâne. Și aceasta e o garanție de bază. Poveștile cu domnul Bogdan, acolo în atelierul de pictură, deveniseră memorabile. Ardeam de nerăbdare, de fiecare dată când îi treceam pragurile casei, să mă tolănesc într-un fotoliu, acolo în atelierul lui, mai degrabă în cel aflat cu spatele la fereastra dinspre curte, și să admir tabloul cu o pădure aflată sub povara zăpezilor, intitulat Poiana Neamțului. Îl admiram de fiecare dată, ca și cum trebuia sămi iau adio de la el, deoarece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adevăr, i se umezeau puțin ochii, respira adânc ca și cum astfel ar fi depășit mai bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de multe ori trăgeam nădejde că n-o să dea tabloul meu preferat. Eticheta cu vândut o folosea adesea totuși, ca să trezească interesul vizitatorilor care n-ar fi pus ochii pe acea operă de artă dacă n-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cinci sute de kilometri lungime pe trei sute lățime, numai dune și deșert. Ai mai multe șanse să găsești un purice alb într-o turmă de mehari. Răspunsul veni scurt: — Am unsprezece ani la dispoziție să caut. Căpitanul se așeză în fotoliul lui desfundat din piele de gazelă, căută o țigară, o aprinse încet și studie cu atenție harta pe care o cunoștea pe de rost, căci era agățată acolo din ziua când sosise la post. Cunoștea deșertul și știa foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
colaborez și recunosc că n-am avut noroc, dar cred în mod sincer că ar fi fost mai rău dacă m-aș fi întors cu cinci cadavre. Guvernatorul îl dezaprobă, clătinând încet din cap, și se lăsă pe spate în fotoliul său, ca și cum ar fi considerat conversația terminată. — Asta ar fi trebuit s-o decid eu, și din zvonurile care mi-au ajuns la ureche, ne-ar fi prins mai bine cinci cadavre. Noi moștenisem respectul impus de francezi triburilor nomade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trecu în tăcere prin spatele lui, bătu de trei ori în ușa biroului și intră, închizând-o în urma lui. Guvernatorul, care nu se mai prefăcea că studiază raportul și acum contempla minaretul moscheii prin fereastră, fără să se miște din fotoliu, înclină ușor capul spre noul-sosit, ce se oprise respectuos la marginea covorului, și-l întrebă: — Care-i situația, Anuhar? Nici o veste despre targuí, Excelență. A dispărut. — Nu mă mir, zise. Un „Fiu al Vântului“ e în stare să străbată deșertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ați detașat pe Razman la Adoras? N-o să reziste nici trei luni - zâmbi amuzat. De asta era pe punctul de a leșina afară. Or să-l violeze înainte de a-i tăia gâtul. Guvernatorul se lăsă să cadă într-unul din fotoliile garniturii de piele neagră ce ocupa un colț al încăperii, slobozi o dâră de fum și tăgădui printr-un gest: — Poate că nu, spuse într-o doară. Poate o să se dezmeticească, o să lupte pentru viața lui și să priceapă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
niciodată nu trebuie să judecăm după propriile noastre criterii faptele celor care, datorită obiceiurilor lor ancestrale, au o viziune și un punct de vedere diferit asupra vieții...“ își amintea, de parcă n-ar fi trecut anii cuvintele „Marelui Bătrân“ așezat în fotoliu în spatele biroului său enorm, cu mâinile și mânecile sacoului închis la culoare albe de cretă, încercând să le sădească în minte convingerea că celelalte rase ce alcătuiau ceea ce într-o zi avea să fie o țară liberă nu trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ușa masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul din fotoliile greoaie, privea fără să vadă pădurea de palmieri prin perdelele groase și s-ar fi zis că mintea lui era foarte departe, probabil în peștera unde suferise cea mai traumatizantă experiență din viața sa. Nici măcar nu-și ridică privirea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
există o minte care consideră că e permis să tai gâtul unor necunoscuți care dorm, dar nu e permis să nu-ți ții promisiunea făcută unui dușman. Tăgădui din cap și se duse să se așeze la biroul masiv, pe fotoliul ce-i aparținuse interlocutorului său. — Uneori mă întreb cum e posibil să trăim în aceeași țară când avem atât de puține lucruri în comun - continuă ca și cum ar fi vorbit singur. Asta face parte din moștenirea pentru care trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu e absolut sigur de rezultat - veni răspunsul. Dacă eșuăm, francezii n-or să ne mai dea o a doua ocazie. — De acord... Ține-mă la curent. închise. Ministrul de Interne Ali Madani făcu la fel și rămase nemișcat în fotoliu un timp îndelungat, cufundat în gânduri, meditând la ceea ce se putea întâmpla în cazul când colonelului Turki nu i-ar fi reușit lovitura și Abdul-el-Kebir ar fi continuat să agite națiunea. Generalul Al Humaid era primul, dar, fiindcă îl cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]