9,375 matches
-
ar scădea cumva din valoarea acestor bucurii, plăceri sau voluptăți. Dimpotrivă, aș zice! Dar, mai Întâi, nici o femeie de pe lume, zi-i nevastă, zi i ibovnică, zi-i oricum, nu-i chiar atât de bucuroasă și nu-și face o glorie În a avea lângă ea un „golan“ (le-am auzit adesea calificându-ne [așa] Între ele când e vorba de un bărbat care n are parale, chiar de ar avea destule merite intelectuale, fizice sau chiar virile). Unele iubite ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În viață și azi -, dar și multor scriitori (d. Topîrceanu scria pe socoteala simbolismului balade comice, azi tragice), intuiția aceasta a avut-o Constantin Beldie, secretarul de redacție al Noii Reviste Române, omul care n-a râvnit niciodată la vreo glorie de critică literară.“ Prietenia legată de Beldie cu Ion Minulescu s-a materializat și În activitatea la efemera publicație Insula, printre ai cărei colaboratori se numărau Claudia Millian, Eugen ștefănescu Est, G. Bacovia, Eugen Speranția, D. Karnabatt, Adrian Gr. Maniu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au trei pierderi, totuși dureroase: adjutanții Tari și Giurgiu, și lt. Limburg. Căpitanul Vizanty aterizează cu IAR-ul său 80 nr. 344, ciuruit de proiectile care totuși nu îl atinseseră pe pilot ! Doborâse trei vânători americani. A fost ziua de glorie a Grupului 6 Vânătoare și a avionului IAR 80, și o încununare a carierei aviatice a lui Dan Vizanty. Bucureștiul era în sărbătoare, iar piloții, eroii zilei. "Fetele frumoase / De la Tănase" nu puteau fi, evident, decât ale "Grupului Șase" ! În
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
punct de vedere personal. Desigur, conține multe detalii inedite. Am scris-o cu drag, m-am împrietenit cu cele două eroine ale cărții care mai erau încă în viață. M-am apropiat afectiv de povestea lor, de viețile lor, de gloria sau de drama lor. Istoria este știință, dar poate fi subiectivă fiindcă este, totodată, și viață trăită. L.C.: Cum ați reușit să intrați în legătură cu Mariana Drăgescu? De ce vi s-a părut important să scrieți despre acești aviatori? D.F.: M-am
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
piloți și cei aflați în pregătire la Academia Forțelor Aeriene "Henri Coandă" din Brașov? D.F.: La ambele întrebări răspunsul meu este: piloții de azi să fie mândri că sunt piloți ai Aviației Române, o aviație care s-a acoperit de glorie în două războaie mondiale. Să nu acționeze mașinal, ci să aibă inițiativă, inventivitate, curaj și mândrie națională. L.C.: Vă mulțumim foarte mult pentru amablitate! Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Incursiuni istorice în aviația română
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Încasați atât de la Plumb, cât și de la Ateneu. Se vede că nu am Învățat nimic din asprele lecții ale vieții și nici din cele citite În mărturiile sfinților. Încă o palmă primită de la Dumnezeu, care nu iubește În niciun fel gloria deșartă. Că ce altceva Înseamnă să-ți vezi numele Într-o publicație sau o carte? 26 iunie 2012 Bulversat de cele aflate și cu gândul la drumul pe care trebuia să-l fac spre Galați, n-am dormit decât 3
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
nu vreau să ratez și mântuirea din pricina scrisului. E drept, m-am ales cu niște cărți, dar cine va mai ști de ele după câțiva ani? Unele au fost, totuși, citate ca sursă bibliografică, așa că mai sunt ceva speranțe, deși gloria asta lumească n-are valoare... 31 decembrie 2012 Ultima zi din 2012. Am o stare ciudată, ce oscilează Între somnolență și nemulțumire, datorată probabil oboselii, dar mai ales faptului că În ultimele zile m-am trezit În cursul nopții, ba
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mărișor de elevi, majoritatea de la internat, dar și câțiva din afară, cum era Dorel Moțoc și Butnaru Leandru, cărora le plăceau fiorii aventurii. Cunoșteam toate intrările dosnice la unele cinematografe cât și la Casa Populară și devenise un titlu de glorie să pătrundem prin cele mai bine păzite și fiecare se lăuda cu performanțele lui. De obicei mergeam la spectacolele de seară. La Casa Populară, trebuia sărit mai întâi un zid exterior, înalt de peste doi metri, pentru a ajunge în curte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
voi credeți că ăia acționa de capul lor, n-avea complici, ăă? Măriți, bă, cercu, faceți, bă, cercetări ca lumea! Hai, marș la treabă! Drept care mai-marii raionului Serenite s-au înapoiat în orașul lor, cu coada-ntre picioare, adică fără glorie și cu dureri de cap. Fanache și-a suflecat mânecile, și-a pus mintea la contribuție și a început să completeze lotul de bandiți. Primul care a căzut a fost Gabi Papadopol: nu doar că le vânduse ălora pistolul, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și literatura pe care are s-o scrie, era fascinat de sine însuși până la a se rupe de realitate, până la a-și plăsmui un univers al său aflat în totală discrepanță cu lumea de fapt. Se vedea plutind irezistibil pe aripile gloriei. I se părea că datoria cea mai mare, singura, o are față de sine însuși, față de propria sa înzestrare ieșită din comun. *** În după-amiaza când, printr-o telegramă, l-a anunțat mama că Victor e mort și l-a chemat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-l vedea în culori strălucitoare. Mama s-a bucurat, s-ar fi bucurat în orice situație, numai să-l știe aici, lângă ea, viu și nevătămat. Seara, fratele meu a luat trenul spre București, orașul viselor sale de mărire, orașul gloriei sale viitoare. *** În noaptea care a urmat după plecarea lui Vlad, și-a făcut iarăși apariția pe stradă duba aceea neagră. A frânat în fața porții noastre. Au coborât doi tipi îmbrăcați în negru și au luat-o pe mama: le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
atât în Țară cât și în străinătate. 05.10.2013 FINAL DE FESTIVAL: CONSTELAȚIA ELITELOR MUZICII MONDIALE LA BUCUREȘTI Ediția a XXI-a a Festivalului Internațional “George Enescu” a luat sfârșit după 28 de zile (1-28 septembrie 2013) în deplină glorie, cum a și început. Dacă Staatskapelle Berlin, dirijată de Daniel Barenboim, a dat startul cu Rapsodia română nr. 2 în Re Major de George Enescu într-o excelentă interpretare, urmată de Concertul pentru pian nr. 4 în Sol major, Op.
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a elogiat figura marelui erou și a mamei sale, Natalia Ilașcu, care l-a educat în spiritual adevărului, demnității, credinței în Dumnezeu și iubirii de neamul românesc, al cărui fiu este, a recitat un poem: Ridică-te! Pământule cel de glorii, Te caut prin străvechi istorii, Că-n vremea noastră de acuma, Ce a mai rămas din tine? Huma! Doar huma cu de aur fire, Ce, de atâta siluire, Degrabă nici pe ea, o, Doamne, N-o vom cunoaște-n veri
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mic!“. Lăcătuș de intervenție Formula „lăcătuș de intervenție“ are, chiar și pentru lăcătușii de profesie, ceva din romantismul de front al formulei „trupe de intervenție“. Atinge, așa, ca o adiere perfect masculină, ideea de bravură, de sacrificiu de sine, de glorie. Când Vasile B. a fost angajat lăcătuș de intervenție la o fabrică de plăci aglomerate, unde până și pereții dârdâiau din cauza sutelor de motoare și motorașe răspândite peste tot, a avut viziunea sumbră a unei slujbe cu o rată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lumea bună care se îndrăgostește de un vagabond, iar nefericitul e împușcat, fără să aibă nici o vină, de amantul oficial. Dumnezeule, dar acesta era chiar subiectul filmului care-l lansase, în urmă cu câteva decenii, pe americanul mort în plină glorie pe platou. M-am uitat și mai insistent la omul meu, care sforăia și habar n-avea cât putuse să mă intrige fața lui. Noaptea am avut coșmaruri, în sensul că mă întâlneam cu mai multe sosii, iar dimineața m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să înghesui o fată în răgazurile dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul din Aida care începe cu versul „Cântați gloria patriei, azi e sărbătoare“. Gloria patriei o cântam în ocazii deosebite: când mergeam la bal, când se anunța că la prânz avem fasole cu cârnați și când reveneam în școală de la un film indian cu Raj Kapoor în două serii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răgazurile dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul din Aida care începe cu versul „Cântați gloria patriei, azi e sărbătoare“. Gloria patriei o cântam în ocazii deosebite: când mergeam la bal, când se anunța că la prânz avem fasole cu cârnați și când reveneam în școală de la un film indian cu Raj Kapoor în două serii... De atunci, am rămas cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
flancuri, și dacă totuși reușeau să treacă de această defensivă, dădeau de un al doilea zid similar și apoi de un al treilea. Apărătorii cetății aveau spațiu de manevră și posibilitatea de a se concentra asupra contraatacului. Toate acestea, plus gloria ulterioară a orașului, dau impresia că războinicii quechua erau de neînvins În a-și apăra cetatea de invadatori. Chiar dacă fortificațiile sînt expresia unui popor inventiv, intuitiv Într-ale matematicii, se pare că ele provin - cel puțin, din punctul meu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În urmă siguranța oferită de zidurile cetății, care oricum nu mai putea face față ritmului de creștere al populației, ei s-au Împrăștiat În valea din apropiere, de-a lungul rîului ale cărui ape le foloseau. Pe deplin conștienți de gloria pe care o atinseseră În acea perioadă, ei și-au Întors privirile către trecut, căutînd o explicație pentru superioritatea lor. În onoarea memoriei unui zeu a cărui omnipotență le-a permis să se ridice la statutul de dominatori, ei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
biserică credincioșii se așezau într-o ordine ce se respecta cu rigurozitate: în primele rânduri copiii, urmau tinerii, bărbații, fetițele și fetele mari, și apoi femeile. După cum spuneam, Liturghia se oficia în acea vreme în latină și părțile principale (Kirie, Gloria, Credo,Sanctus și Agnus Dei) erau traduse în cartea populară de rugăciuni și cântece „Călăuza creștinului” în paralel și în limba română ajutând astfel la înțelegerea textului. Tata, fiind „fecior de biserică”, uneori când preotul care rămânea și la Vecernie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Când i s-a dat ultimul cuvânt Pr. Anton Bișoc, acesta a spus: „Activitatea mea a fost conform cuvântului Evangheliei: să dau Cezarului ce este al cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Procurorul și-a făcut o glorie arătând că preoții știau numai de cezar și Dumnezeu, nimic despre poporul „muncitor”. Sentința ne-a fost comunicată în celule și ni s-a dat posibilitatea de a face recurs, dar acesta nu a ajutat cu nimic. Pedepsele au fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
citit cu oricât de puțină atenție „Divina Comedie” - în limba română avem câteva traduceri excelente - nu a uitat de acela despre care Dante spune: „S-a născut pe lume un soare” (Paradisul, cânt 11), „a cărui viață minunată numai în gloria cerească se va cânta mai bine” (Ibd). Sunt de asemenea nenumărate referirile lui George Călinescu, Tudor Vianu, N. Iorga, V. Pîrvan și alții. Nicolae Iorga scrie în 1929 o piesă, „Sf. Francisc din Assisi” care s-a jucat la Teatrul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
culmile-eterne. Prin tine și gintea moldavă ce stat-a-n străbuna ei lege, Ajunge să treacă odată cu titlu-i de drept în istorii; Și-Apostolii ei ce-arătatu-i-au calea, prin veacuri pribege, Prin tine, în fine-au primit meritata cunună de glorii... Pe drepte, deci, astăzi, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Nicolae Balotă este un autor pe care îl descopăr târziu. Citesc cu pasiune Caietul albastru, jurnalul său atât de interesant. Rețin pentru "jurnal" doar un detaliu care mi-a plăcut, ca un "Mitică" ce sunt: Clujul anilor '50, o fostă glorie a teatrului, mare frumusețe, acum doar o apariție exotică pe străzile orașului. I se aruncă în treacăt de către cineva, ironic: Ce picioare frumoase aveți, madam' !". La care fosta mare actriță, admirată și dorită de atâtea ori în tinerețea sa, răspunde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că Europa posedă totuși o oarecare forță indestructibilă, dat fiind că ea continuă să trăiască, în ciuda catastrofelor extraordinare." (Paul Hazard) Am primit viza elvețiană pentru studenți, mă întorc în Europa. Doctorand la Universitatea din Geneva 4 octombrie 2000 Întoarcere fără glorie, dar plină de speranță în Elveția. Sunt admis ca doctorand la Universitatea din Geneva. Punct și de la capăt, sentiment tonic că de astăzi încep o viață nouă. Sunt singur, deocamdată, într-un apartament imens, alb, mobilat luxos, dar minimal, un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]