9,562 matches
-
bazin cu pește? Când am făcut depozitul de muniție, trebuia să aibă valuri de pământ în jur. S. B.: Trebuia făcută biuta 11. M. M.: Da, într-un colț al cazărmii am excavat și am scos pământ. Ce facem cu groapa? Am profitat că erau cei cu irigațiile și-am băgat apă de la irigații în groapă. Apa a venit și cu icre și cu pește. Și-ntre timp au apărut peștii ăia mărunți și uite așa s-au legat una de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în jur. S. B.: Trebuia făcută biuta 11. M. M.: Da, într-un colț al cazărmii am excavat și am scos pământ. Ce facem cu groapa? Am profitat că erau cei cu irigațiile și-am băgat apă de la irigații în groapă. Apa a venit și cu icre și cu pește. Și-ntre timp au apărut peștii ăia mărunți și uite așa s-au legat una de alta. GAZ-ul, pentru noi, era aur. Știți de ce? Pentru că mergeam în aplicații. Nu-i
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
admirând minunatele obiecte din lână, piele, lemn, piatră și metal . Seara am participat la un inedit ospăț, unde ni s-a servit "curanto", specialitate pe bază de carne de vită, porc și pasăre și fructe de mare, puse într-o groapă acoperită cu pietre încinse în foc. Am savurat-o acompaniați de "milcao" turte din cartofi și faină și "chicha" suc de mere proaspăt ieșit din teasc. A doua zi de dimineață am pornit în explorarea pădurii virgine din Parque Nacional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
erau cu program, masa pe sponci datorita lipsei multora din produsele necesare unor rețete de calitate, distracția cu restaurantele și barurile închise la ora 21,00, stațiunile turistice orbecăiau în întuneric, programele noastre de televiziune erau jalnice, șoselele pline de gropi și autocarele ca vai de ele... Eram însă fruntași pe ramură la băgat mâna cât mai adânc în buzunarul clientului, în șicanarea și enervarea acestuia, care începea de la frontieră cu vameșii scotocind minute în șir prin bagaje, în așteptarea "ploconului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
schimbe secta cu o alta care se închină, precum vechii egipteni, la astrul zilei. În lunile următoare, pe baza aprobărilor de acasă, am schimbat poarta cu una cu deschidere electronică, am pavat curtea interioară și trotuarul din fața Consulatului (plin de gropi de felul lui) cu "piedra portugues" pietre mici , cubice, albe și negre, cu care s-au făcut desene foarte frumoase, am tuns uriașii arbori din curte, care amenințau să dărâme acoperișul, am chemat specialiști pentru tratarea contra termitelor a grinzilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mașină, doar "cerul înstelat deasupra noastră și tăria morală în noi", cum spunea un filozof, noi fiind cei patru pasageri inconștienți de pericolele care ne puteau pândi peste tot în acest teritoriu pustiu. Întrucât șoseaua era cum era, plină de gropi și denivelări, mărginită în dreapta și stânga de vegetație de selvă bogată și singurele surse de lumină rămâneau stelele și farurile mașinii, era dificil de condus, așa că mai trecea la volan consilierul comercial, eu păstrându-mi postul de "pilot", semnalizând curbele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Geneva. În perioada În care Riga era sub ocupație german), aceast) verișoar) și sora ei lucrau ca niște sclave Într-o fabric) unde se produceau uniforme militare. Înainte că nemții s) se retrag), au exhumat mii de corpuri din gropile comune și le-au dat foc. Cele dou) fete s-au aflat printre sutele de oameni forțați s) dezgroape cadavrele În putrefacție și s) le arunce În fl)c)ri. Sora mai mic) s-a Îmboln)vit și a murit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
epocă, de parcă aș fi călătorit În timp. Văzute din interior, casele aveau ceva imaterial, parcă deveneau transparente - era probabil impresia creată de hârtia de orez care uneori ținea loc de pereți. Dacă În Bali mă deplasam cu motocicleta, sărind peste gropi și hârtoape În căutarea unui loc sacru În munți, În Japonia zburam full speed din metroul computerizat, curat și impersonal, În shinkansen, primul tren-fulger din lume, ca să ajung la Kyoto, să mă pierd În labirinturile misterioase ale vechilor temple ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
propus de la Început să fac un Cehov mai auster și să rezist tentației oricărei „Înfrumusețări“. Ce ne interesa era ca spectatorii să aibă o relație intimă cu actorii, În așa fel Încât să audă chiar de la distanță scârțâitul penițelor din groapa de unde Vania și Sonia se străduiau să țină conturile proprietății, Învățând să sufere și să trăiască. Și totuși cronicarului de la Times ori nu i-a plăcut gustul ceaiului servit de Dădacă, ori i s-a părut incomod scaunul de la balcon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că sub lumini se ascunde Întunericul Întrebării nerostite, atac din plin: „Nu vi s-a spus că avem probleme cu Oedipe?“. Uitându-se nonșalant pe fereastră, părând ușor Îngrijorat - nu de ce se Întâmpla cu Oedipe, ci de cum arătau străzile cu gropi pe care călca poporul -, Îmi răspunde distrat: „Nu“. Eu (acum ori niciodată): „Domnule președinte, țin să vă spun că de felul meu nu mă interesează să pun În scenă spectacole de muzeu. Oedipe va prezenta o tragedie - să-i spunem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și se Îndrepta spre tufișurile unde o bicicletă cu toate accesoriile - sonerie, pompă, trusă cu scule din piele maro și chiar clame pentru pantaloni - fusese pregătită În taină de un aliat, valetul polonez al tatei. Drumurile murdare și pline de gropi și potecile de pădure bombate Îl duceau pe nerăbdătorul Max spre Îndepărtatul loc de rendez-vous, o cabană de vânătoare - În magnifica tradiție a adulterelor elegante. Cețurile reci ale zorilor și patru câini rasa marele danez, cu memorie scurtă, Îl vedeau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fost semnalată, cu râvnă vindicativă, de o slujnică anemică ai cărei nuri palizi fuseseră de asemenea cuceriți de el. Destul de ciudat, ne convinsese să transferăm pietrele prețioase ale mamei din flaconul de talc (pe care-l descoperise imediat) Într-o groapă săpată În grădină sub un stejar mlădios - și acolo au rămas și după plecarea lui. Apoi, Într-o zi de primăvară a anului 1918, când puful roz al florilor de migdali Însuflețea versanții mohorâți ai munților, bolșevicii au dispărut, fiind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să fărâme poarta, podul să cadă și să-l verse într-o groapă plină cu apă și țepușe bine ascuțite. Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie! Altă "năzdrăvănie"! Năstrușnică! Diavolească! Ștefan râde, închipuindu-și "bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau turșii!" V-am chemat să mai punem țara la cale; avem multe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luptă cu sine însuși, să fie suferință și bucurie; numai așa zugrăveala va dăinui în veac... Până nu-i reușesc "Patimile", nu vede de la mine o para! își înăsprește el glasul. Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata! Ce grabă Doamne?! protestează egumenul. Tragi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este ție foarte scump, îi scria Papa. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte mântuirii tale și Ungariei..." Bravo Pater! exclamă Ștefan. "...Să-i faci și lui parte din suta de mii degalbeni trimiși", îl îndeamnă Preasfântul. Mortu' de la groapă... Aleluia! pufăie a pagubă Mihail. "...Să nu uiți de ce mare importanță este menținerea acestui război", îl sfătuiește Papa. "Și ce primejdie ar fi ca "Ștefan acela", din pricină că nu e ajutat -, să încheie pace cu turcii..." Își împart cămașa mea însângerată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-a făcut-o. Destulă vorbărie! replică Isaia. Să trecem la faptă! Steaua tiranului e spre apus. E singur... Credința multora în Vodă a început să se clatine. Apusul l-a lăsat ca cucu' pe cracă. Singur și-a săpat groapa, cu sabia și-a săpat-o... Zilele-i sunt numărate. Noi n-avem a face decât un brânci să-i dăm. Parcă-i și aud clopotul de îngropăciune... "Ștefan, Ștefan Domn cel Mare! Seamăn pe lume nu are! Decât numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta! Jale! Satu-i scrum... Am săpat o groapă lungă: bătrân lângă nepot, nepot lângă bătrân, alături, împreună... Și... și bătrânul?... Toader?... Taica Toader a căzut în prag apărându-și casa. Cinci săgeți i-au străpuns inima... Ștefan tace, apoi, îngână: Mi-era drag bătrânul. Avea soare în inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o dramă: drama singurătății impuse autorului începând din 1990. Nici acum moartea nu lipsește. Mult timp, ea este a altora, nu a noastră, chiar dacă uneori ne oglindim în ea. Cineva participă la înmormântarea unei rude apropiate: „A privit atunci în fundul gropii în care zace acum” (130). Apăsarea morții se poate suprapune apăsării istoriei. Valeriu Cristea enumeră lungul șir de scriitori uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80” (170). Se simte el însuși cumplit de apăsat, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Contrastul era cutremurător, insuportabil pentru cel care avea un termen de comparație (acest „termen de comparație” fiind însăși viața!). Tanti Nuța și tanti Didina, femei voinice, aprige, poruncitoare, venite din Lipia la înmormântare, insistaseră să se deschidă, cu acest prilej, groapa nepoatei lor Emilia (mama Doinei și al lui Marius), înhumată neprohodită. Se deschisese apoi și groapa soțului Ștefan, și osemintele amândurora, la un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-a fost dat să vadă - ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiind însăși viața!). Tanti Nuța și tanti Didina, femei voinice, aprige, poruncitoare, venite din Lipia la înmormântare, insistaseră să se deschidă, cu acest prilej, groapa nepoatei lor Emilia (mama Doinei și al lui Marius), înhumată neprohodită. Se deschisese apoi și groapa soțului Ștefan, și osemintele amândurora, la un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-a fost dat să vadă - ca o premoniție? - cumplita priveliște, lui Marius îi mai rămăseseră mai puțin de 12 ani de trăit. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
osemintele amândurora, la un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-a fost dat să vadă - ca o premoniție? - cumplita priveliște, lui Marius îi mai rămăseseră mai puțin de 12 ani de trăit. A privit atunci în fundul gropii în care zace acum. * Coșmar. După o lungă zi petrecută pe câmp cu elevii, la cules de căpșuni, Doina visează într-o noapte că are picioarele umflate, groase ca niște butuci: privindu-și-le cu mai multă atenție constată - îngrozită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
retrăită acum cu un soi de cutremur al întregii ființe, doar în aparență disproporționat. Frumusețea lumii mă izbește dureros cu una din fețele ei înșelător banale, intensitatea viului mi se pare insuportabilă, de parcă aș fi într-adevăr un înviat, iar groapa învierii mele - stadionul. Senzația pe care o am e că, după un stagiu de moarte, aflându-mă într-un fel de permisie, nimeresc pe neașteptate în mijlocul șuvoiului vieții care, evident, a continuat să curgă, la fel de vijelios, și după trecerea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
meu, pe lângă o procesiune minimă însoțind un mort oribil, cum n-am mai văzut, cred, niciodată: uscat, mic, incredibil de cenușiu. Un adevărat cadavru, înspăimântător, intolerabil, care trebuie cât mai repede ascuns, de care trebuie cât mai repede scăpat. „La groapă cu el!”, urlă în mine o voce profund revoltată și cinismul acestei prompte reacții, pe care n-am timp să mi-o controlez, mă surprinde. * Căința lui Abuladze provoacă un dublu șoc: ca film politic și ca film de artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prin intestinele dezintoxicate îți alunecă ceva moale, fără durere, senzația fiind una de blândețe și căldură, ca și cum ceea ce dai afară s-ar despărți cu părere de rău de mațul gros. Îți auzi apoi isprava căzând cu plescăit și stropituri în groapa privății, unde plutește o vreme la suprafață, negăsindu-și locul: e începutul unui miracol.” (Varlam Șalamov, Povestiri din Kolâma, BPT / 1387, Edit. Minerva, 1993, pp. 136-137, 139). * Din confesiunile lui V.M.: Bărbații timizi le fac timide chiar și pe femeile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]