8,741 matches
-
una și bună cu trecutul, cu prigoana, cu răzbunarea. Dădu să se răsucească să vadă de unde vine vocea aceea. Semăna izbitor cu a lui Aznavour, dar n-avea cum să fie a lui. Privi instinctiv spre pleierul de pe noptieră. Un ins, întors cu spatele la ea, încerca să schimbe ceva la butoanele aparatului. - Nu vor deloc să uite, continua să vorbească acela, de parcă ar fi discutat cu pleierul. Se-agață de trecut de parcă mai pot schimba ceva, mai pot învia vreun mort, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au de ce-a fost și se pornesc pe judecată? Vă dați seama, le pui un dosar în față, și ei, hap, îl înghite și, gata, sentința. Chiar nu vă este milă? Se răsuci brusc spre ea, zâmbind nedumerit. Un ins slab, înalt, cu un fel de redingotă, cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și amintirilor nenăscute încă. Cuvinte tăinuite până atunci în cine știe ce cotloane de suflet și el chemându-le, născându-le și mistuindu-le apoi în dansul acela învăluitor. Se sprijini ușor de umărul lui, cu ochii închiși, lăsându-se dusă de insul acela apărut din senin. Se juca ușor cu degetele pe spatele ei și se înfiora de atingere, ca și cum o pisică ar fi pipăit-o cu ghiarele abia scoase din perinițele labelor. - Știu la ce vă gândiți, oftă insul. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dusă de insul acela apărut din senin. Se juca ușor cu degetele pe spatele ei și se înfiora de atingere, ca și cum o pisică ar fi pipăit-o cu ghiarele abia scoase din perinițele labelor. - Știu la ce vă gândiți, oftă insul. Nu-l mai suportați pe Emilian Țongu. Prea lungește toată povestea asta cu doamna Adina. Sunt împreună de ani buni, încă de pe vremea Pieții Universității. Era mai bine credeți dacă doamna Adina rămânea cu colonelul Goncea? Era tare p-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
I-a spus și lui Emilian. Dar el tot nu vrea să se despartă de soție. Nu știu cu ce-l ține aia legat. Că nu mai poate fi vorba de iubire, vă dați seama. - Madam, iubirea-i eternă!, țipă insul acela dintr-o dată, nervos, de parcă Valentina l-ar fi călcat apăsat pe vreo bătătură. Cum nu înțelegi femeie! Aznavour își terminase cântecul. Acela o zbughi spre pleier, ca și cum ar fi vrut să dea replay, să pună din nou cântecul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mereu de exemplu când veneau cei de la Bruxelles să controleze cum avansau românii pe drumul lor spre integrare. - A dat săracul Preda de belea, oftă cineva de după castan. Verginel sări speriat în picioare. Aulius întoarse greoi capul, privind nedumerit spre insul care se proțăpise în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. - Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. - Nu am timp, își continuă insul acela vorba, să iau loc lângă dumneavoastră, așa cum poate vă veți gândi să mă invitați. Eram în trcere și m-am gândit să vă ajut. Erasm ne-a învățat aceasta. Verginel se trase câțiva pași înapoi, ca și cum ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dumneavoastră, așa cum poate vă veți gândi să mă invitați. Eram în trcere și m-am gândit să vă ajut. Erasm ne-a învățat aceasta. Verginel se trase câțiva pași înapoi, ca și cum ar fi vrut să-l vadă mai bine pe insul acela. Aulius dădu și el să se ridice. Bărbosul se sprijini cu o mână de bancă, privind concentrat șoșonii de spital ai lui Chiosea. - Experimentul continuă, șopti bărbosul, ca și cum le-ar fi vorbit șoșonilor. Tu, Aulius Chiosea, vei scăpa. Joia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aici de față e cu noi! Și cultura e cu noi! Să cântăm și noi încă o dată slavă lui Dumnezeu că am alungat dictatura! Jost teroriștii!“ A îngenunchiat plutonul. Burtăncureanu a făcut un ușor semn cuiva dinspre garaj. Apăru un ins durduliu, cu o lanternă în mână. - Vandaxoane, strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cuiva dinspre garaj. Apăru un ins durduliu, cu o lanternă în mână. - Vandaxoane, strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
douăzeci și cinci de ani, părea pătruns de măreția momentului. Se apropiase de un alt tinerel, și-l tot descosea de unde făcuse rost de armă. Semnase pentru ea? O mai dădea înapoi? Ce fel de cartușe au, de război, sau de gargară? Insul burtos care adusese tricolorele așteptase până ce Vandaxon le împărți tuturor revoluționarilor câte un steguleț. Apoi, ca și cum ar fi învârtit o imaginară manivelă deasupra sa, făcu câteva semne agitate cu mâna dreaptă și o zbughi drept în sus, printre crengile înaltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apropie de inginerul Nisip și-i șopti conspirativ: „Fiți atent la evenimente, că maestrul Tacsil are gânduri mari cu dumneavoastră. Vin direct de la colonelul Goncea. V-ați prins?“ Cărămidă pocni scurt din degete și, din peretele dinspre bucătărie, apăru un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Purta o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era bătrân, abia se mai mișca, din când în când cei de la Filiala locală a Asociației Pro Bucovina și Basarabia îl mai chemau, la Ziua Bucovinei, să recite Doina lui Eminescu. Abia când a început să citească și al optulea ins, misterul s-a dezlegat. Omul nu numai că ținea cartea invers (era volumul trei din Mucenicul zilelor, capitolul șaisprezece, „în care Rapsodil Goncea pornește să-și caute binefăcătorul“), dar începuse să vorbească fără să deschidă gura, ca un ventriloc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcându-i semn prozatorului să se apropie de scaunul lui. „Am avut și eu unul din ăștia“, îi șopti conspirativ. „Ca un fel de înger personal. Venea din când în când și mă mai întreba de una, de alta. Un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de unde barcă, acuma în întunecare... Porniseră iar spre oraș. Tăceau, cotropiți de același gând. Se urmăreau pe furiș, aproape gata amândoi să izbucnească în râs. Din când în când, cățelandrul din dreapta, cel șchiopătând ușor, dispărea și în locul lui apărea un ins într-o redingotă de maestru de concert. Își fixa vioara la gât și plimba de câteva ori arcușul pe corzi, ca și cum le acorda. Femeia se răsuci curioasă de câteva ori, auzind sunetele acelea. Nu reușea însă să vadă instrumentistul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans bine învățat, treceau rând pe rând la locurile lor. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. La ghionderul din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, și făcu un semn spre zidul de trestii. Apăru mai întâi un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pur și simplu, pur și simplu aspirinè și sè plec lèsând-o singurè pe aceastè femeie necunoscutè cu care am ajuns la aceeasi masè datoritè unei imprevizibile împrejurèri, Din fericire, în astfel de momente, de panicè, se ivește în mine un ins peste mèsurè de folositor, un tip care știe ce sè întrebe și ce sè rèspundè, Vorbește-mi despre copilul tèu! Față i se lumineazè dintr-o datè de un zâmbet care nu mai trezește nici un ecou în sufletul meu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè anticipezi intențiile trecètorilor, îmi explicè el, nu sè oprești la orice trecere, dacè nu e nimeni, încetinești mașină, ca sè nu-ți sarè unul înainte, dar nu te oprești că sè inviți oamenii sè treacè, Ce mai, sunt un ins politicos de felul meu! Nici pe ăsta cu prioritatea n-a înțeles-o instructorul! De altfel, e un tip foarte simpatic și precis în tot ceea ce face, abordeazè viața din perspectiva unei filosofii simple și realiste, pentru el, între viațè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
punctul meu de vedere, n-a fost decât apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe mâine, se schimonosește el la gândul că va da ochii cu Barney. Pe peron, văd un tip care seamănă puțin cu Patrick. Un ins brunet, destul de ciudat, care are aceiași ochi migdalați și părul strâns în coadă. Sau poate mi se pare mie că seamănă. Acum, că am rămas singură și nu trebuie să mă prefac, îmi dau seama că sunt foarte beată. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se părea de rău augur. O secretară amețită de la Institutul Național de Sănătate sunase la laborator și ceruse cu dr. Kendall. Când el răspunsese la telefon, femeia spusese: — Sunteți dr. Henry A. Kendall? — Da ... Este adevărat că ați venit la INS pentru o perioadă de practică de șase luni, cu patru ani în urmă? — Da, așa este. — Din mai până în octombrie? — Cred că da. Despre ce e vorba? — Și ați desfășurat o parte a cercetării dumneavoastră la laboratorul pentru primate, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ani în urmă? — Da, așa este. — Din mai până în octombrie? — Cred că da. Despre ce e vorba? — Și ați desfășurat o parte a cercetării dumneavoastră la laboratorul pentru primate, din Maryland? — Da. — Și este adevărat că, atunci când ați venit la INS, în luna mai a acelui an, ați fost supus testelor uzuale pentru boli contagioase, pentru că urma să faceți cercetare pe primate? Da, spuse Henry. Îi făcuseră o grămadă de teste, de la HIV, până la hepatită și gripă. I se luase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
I se luase o grămadă de sânge. — Pot să vă întreb despre ce este vorba? Mă ocup doar de completarea unor formulare suplimentare pentru dr. Bellarmino, spuse ea. Henry simți un fior. Rob Bellarmino era șeful secției de genetică de la INS. Nu fusese acolo cu patru ani în urmă, în perioada în care se dusese Henry, dar acum el era la conducere. Și nu era prieten nici cu Henry, nici cu Charlie. — Este vreo problemă? întrebă Henry. Avea senzația clară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
maimuță transgenică. O făcuseră cu ani de zile în urmă. Existau tot felul de mamifere transgenice în prezent: câini, pisici, și altele. Nu se putea exclude posibilitatea ca urangutanul vorbitor să fie tot un animal transgenic. Munca lui Henry la INS avusese legătură cu bazele genetice ale autismului. Mersese la laboratorul de primate pentru că voise să afle ce gene erau responsabile de diferența între aptitudinile de comunicare ale oamenilor și cele ale maimuțelor. Și lucrase puțin pe embrioni de cimpanzeu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]