8,332 matches
-
determinat, însă, Rusia să adopte o altă poziție, net diferită de cea a Mării Britanii în problema norvegiană. Această diferență de abordare a problemei și-a găsit expresia în tratatul de alianță pe care l-a încheiat cu Suedia, care inseră stipulația potrivit căreia Norvegia "was to be given to Sweden before military operations was initiated on the continent" (s. Ven.C.)279. Evoluția nefavorabilă pentru Rusia, în vara și toamna anului 1812, a războiului cu Franța a împiedicat-o, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
realizat prin intermediul Prusiei, "afin d'affermir de pluș le système" care lega Prusia de Rusia 320. Iar printre argumentele de care trebuia să se servească diplomatul prusian, pentru a convinge guvernul francez de necesitatea și utilitatea mediației prusiene, a fost inserat în instrucțiunile în discuție și unul ce sugerează atenția acordată de Prusia și raportului de forțe din Europa de Nord. În context, se afirma că "c'est le cabinet de Berlin qui le premier a ouvert leș eux à ce prince (tarul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
conducătoare suedeze. De aceea, s-a decis intensificarea acțiunilor diplomatice la Istanbul, cu scopul de a-i convinge pe otomani că cele două tratate încheiate de Suedia cu Rusia nu afectaseră în nici un fel interesele Porții Otomane, deoarece ele nu inserau nici un angajament al regelui suedez care l-ar fi putut antrena, atunci și în viitor, în vreun act ostil acesteia, alături de Rusia. Misiunea i-a fost încredințată lui Pehr Olof von Asp, consul general în Levant, ministru plenipotențiar al Suediei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
o breșă în Coaliția antifranceză, i-a determinat pe principalii ei promotori să se regrupeze, cu scopul de a-i atenua consecințele. Astfel, la 20 mai 1795, Austria și Marea Britanie au încheiat, la Viena, un tratat de alianță defensivă care inseră un articol separat ce angaja cele două părți contractante să invite Rusia să adere, "afin de former, par l'union des trois cours, en conséquence des étroites liaisons qui existent 58 Loc. cît. 59 Cf., Europe and the Porte. New
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în acest sens, ibidem, p. 214 și urm.; Serge Goriainov, op. cît, p. 19; pentru a se evita repetarea, în viitor, a situației din anul 1807, când o escadrila engleză, comandata de amiralul Duckworth, a apărut în fața Istanbulului, otomanii au inserat în tratatul de pace un articol, cel de al XI-lea, care interzicea pătrunderea vaselor de război ale puterilor străine în Strâmtori; clauză a fost însușita de guvernul britanic. Cu acea ocazie, nota Serge Goriainov, "îl est fait mention, pour
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
inserția de noi canale de sodiu permite transmiterea, apariția mai rapidă și intensificată de astfel de canale este un scop terapeutic dorit. În contrast, canalele de calciu - în mod normal exprimate doar la terminalul axonului presinaptic - poate de asemenea fi inserat în membrana demielinizată. Deoarece inserarea acestor canale duce la distrugerea axonilor (mediați de calpaine) se va dori a se împiedica refacerea lor. Manipularea canalelor ionice poate fi ținta terapeutică viitoare în SM. Când mor neuronii, și axonii se pierd. Un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
care este utilitatea unei schimbări, în condițiile în care actului originar de la 1866 ia lipsit durabilitatea susceptibilă de a încuraja producerea efectelor sale? Viziunea junimistă este, în mod previzibil, atentă la sistem și la maniera în care legea fundamentală este inserată în cadrul general al unei evoluții a statului. Deceniul și jumătate în care a fost aplicată este insuficient pentru a face să rodească semințele aruncate pe solul național. Guvernarea unei națiuni nu poate fi definită de o nerăbdare patologică care mizează
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
urmau să se înscrie ori să adere la creștinism. Delimitarea precisă a politicii împăraților creștini față de păgânismul roman sau barbar este îngreunată de complexitatea evenimentelor secolului IV. Dificultatea nu se datorează absenței informațiilor ori lacunelor lor, întrucât avem seria legilor inserate în Codex Theodosianus (438) și operele unor istorici de seamă (Eusebiu de Cezareea, Socrate, Sozomenos, Teodoret etc.), cronicari bizantini, scriitori creștini și păgâni care ne-au transmis numeroase fapte și aluzii sugestive. Prin învățătura și stilul său de viață pacific
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
individuale. Astfel, Biserica tindea să demitizeze statul ca pe o realitate de contingență, ce trebuia privită și depășită în vederea scopului ultim (al mântuirii). Această idealizare nu anula ideea inițială potrivit căreia creștinii nu ar fi avut conștiința de a fi inserați politic în Imperiu, cu atât mai mult cu cât intenția de a se înstrăina de Roma era absentă anterior anului 70. În acel moment crucial, când pentru ultima oară iudaismul se organiza împotriva stăpânirii romane, creștinii au preferat să fugă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din moment ce este recunoscută valoarea serviciului adus organizării civile, ci numai împotriva creștinismului văzut ca religie. Religia romană era ridicată la rangul de regulă comună: refuzul creștinilor viza idolatria și imoralitatea acceptată de statul roman. Acel nu al creștinilor Imperiului trebuie inserat în cadrul unui refuz față de statul despotic și absolutist. Ucenicii lui Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca pe un ajutor adus Bisericii, Tertulian (155-230), foarte critic față de Imperiu, considera Biserica ca pe un sprijin adus statului, anticipând doctrina lui Eusebiu din Cezareea (265-340), și o forță care oprește dezordinea. Pe itinerarul acestor curente de gândire se inserează și problema obiecției de conștiință față de serviciul militar. Acesta nu este episod în sine, ci trebuie atașat refuzului coerciției statale ce pretindea dirijarea conștiințelor în mod arbitrar, chiar și în pericolul imoralității și al idolatriei existente în întreaga sferă civilă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dintre concepția războiului în mentalitatea păgânilor și cea în viziunea creștinilor care o vedeau ca pe o luptă orientată spre proclamarea și victoria Evangheliei, cu ajutorul armelor păcii și ale unei armate nesângeroase. Bătălia păcii, strict unită idealului de dreptate, se inserează în dinamica mântuirii. Reluând limbajul militar paulin, autorul îi confirmă acestuia valoarea pozitivă, total diferită de cum era percepută la păgâni, distingând modul sonor și războinic de a trăi al acestora, de cel simplu și pașnic al creștinilor. Aceștia din urmă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la toate acuzațiile interlocutorului: creștinii nu sunt niște revoluționari din moment ce nici primii ucenici ai lui Isus, după moartea sa, nu au organizat vreo revoltă socială. Cristos însuși este un conducător pașnic, iar adepții săi sunt izolați doar aparent, întrucât sunt inserați în corpul social al statului și colaborează activ prin rugăciune. Rugăciunea, afirmă teologul, trebuie adresată lui Dumnezeu, superior tuturor celorlalte ființe, în așa fel încât creștinii să se poată uni cu toate puterile angelice care, ca o consecință a acestei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită resemnare, pe lângă viziunea stoică a omului, în teologul creștin, alături de observația detașată a evenimentelor, simbol al derivării stoice, este prezentă conștientizarea rupturii cu experiența păgână prin implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7, autorul ne vorbește despre disprețul vieții exemplificat de spectacolul gladiatorului. Mulțimea care asistă își asumă o conotație de paliditate care scoate în evidență anonimatul și depersonalizarea indivizilor care, pierzându-și capacitatea de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poate consta și în martiriu. 2.2.7. Arnobius Orientat spre creștinism de pesimismul său față de natura umană, Arnobius (255-327) vedea fundamentul Imperiului roman în vexațiune și războaie. Un astfel de exemplu ne este oferit de Adversus nationes, I, 6, inserată în respingerea acuzației ce imputa creștinilor cauzele și efectele calamităților publice. Diversitatea radicală dintre păgânism și creștinism referitoare la pace este arătată în Adversus nationes, III, 26. Aici se constată inconsistența acelui sedator militaris insaniae, simbolizat de Marte, dușmanul omenirii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
antitetice principiilor umanității, fraternității și pacifismului predicate de către aceasta. De aceiași părere erau și maniheii, cu toate că învățătura lor nu era o simplă erezie creștină, ci chiar o nouă religie. Biserica a considerat-o erezie datorită însușirii unor elemente tipic creștine, inserate în teoria sa, cu privire la existența binelui și a răului, în cazul disputelor cu gânditorii creștini. Pentru manihei serviciul militar și războiul aparțineau dumnezeului rău, motiv pentru care au respins ambele variante, din respect față de religiozitatea lor, considerându-le dăunătoare societății
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ridicat din infern (de infernu levatus)»; l-au considerat cel mai josnic dintre toți oamenii și chiar dintre fiarele sălbatice (omnium hominum et vel immanium bestiarum sordidissimus), cel mai crud dintre toți cei care au existat vreodată și l-au inserat chiar și printre eretici. Apologeții creștini nu i-au iertat niciodată lui Nero atât masacrul câtorva sute de creștini, lucru obișnuit în toate puterile absolute, cât și faptul că a dezlănțuit împotriva creștinilor o metodă de luptă sălbatică, neaplicată până
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se spune într-un comunicat redacțional din 16 noiembrie, sunt rugați „să comunice numărul de foi ce va trebui să le expediem din numerele care vor coprinde articolele d-lui I.L. Caragiale”. Câteva zile mai târziu, la 18 noiembrie, se inserează un alt anunț: „Mâine vom publica, la rubrica «Cronica literară», primul articol al d-lui Caragiale. Articolul poartă titlul Pâinea noastră cea de toate zilele.” Textul apare, într-adevăr, în ziua următoare, și va fi urmat de alte două, Coloana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
anume context, după analize critice ale determinărilor, ale evoluției apare nevoia reconsiderării și operării unor schimbări, fie prin inovare, fie prin rezolvarea problemelor, fie prin dezvoltare, pentru a nu se adânci criza de funcționare eficientă. R.M. Niculescu (2000b, pp. 177-187) inserează câteva forme ale procesului de schimbare aplicabile și aici: prin substituirea rapidă a unor elemente, prin modificarea cauzată de introducerea unor noi aspecte în contextul dat, prin tulburarea procesului stabilit cu măsuri care au efecte negative, prin restructurare cu modificări
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de la prezentarea și demonstrarea de resurse de către educator la folosirea lor directă, constructivistă de către educați, • de la monolog la dialog, dezbatere, • de la evaluarea cunoștințelor la cea a competențelor. Această abordare a instruirii va determina noua (micro)paradigmă a design-oriented, dacă mai inserează în proiectare: • manifestarea inițiativei educaților, • formularea de sarcini și situații reale, • diversificarea de elemente metodologice, • utilizarea noilor tehnologii de informare și comunicare, • raportarea la standarde de performanță, • focalizarea pe ghidarea, sprijinirea, structurarea, autodirecționarea învățării, pe rezolvarea de probleme, pe simulări
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și continuitatea, sintagmei behavioriste Instructional Design prin Designing Constructivist Learning Environments CLEs (D.H. Jonassen, l999), cu importanța acordată mediului calitativ pedagogic, necesar afirmării rolului central al educaților, în construcția mentală. Într-o proiectare dezvoltată apoi ca o diagramă, se pot insera concentric modurile de rezolvare și îndrumare, sprijinire. 6.6. Principii, metode, instrumente pentru proiectarea constructivistă Proiectarea behavioristă, aplicată în designul instrucțional inițial, utilizează preponderent ca metodă analiza de sarcină (CTA Cognitive Task Analysis), cu determinarea pașilor ei și a consecințelor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cititorul că nu se mai află, formal, În fața autobiografiei Începute. Este revelația reapariției spațiului: În vreme ce citea, cititorul a ajuns dincolo. Acest salt Într-un spațiu ireal reintroduce ca Într-o anamneză miza estetică, fără să anuleze totuși pactul autentificator, și inserează textul În seria celor literare (sinteza). De pildă descrierea femeii devenită scroafă, sau, de ce nu, transpunerea eroului din Matrix. Protagonistul continuă să fie naratorul, două dintre mărcile sale identificatorii rămîn: numele și cele care țin de enunțare: ritmul, tonul, sintaxa
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mînă de eroi ai minorității homosexuale, la fel de inteligenți, activi, talentați și spectaculoși ca toți ceilalți actori ai teatrului cultural francez. A fost, În primul rînd, Simone de Beauvoir, care, În cel de-al doilea volum din Al Doilea sex, a inserat un capitol intitulat „Lesbiana”, puțin apreciat Însă de liderele mișcării feministe de la sfîrșitul anilor 1960. Totuși, abordarea ei „existențialistă” reușește să circumscrie problema identității lesbiene: „Dacă există multă provocare și de afectare În atitudinea lesbienelor, aceasta se Întîmplă pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nimic despre progresele biologiei, nimic despre psihoterapiile individuale sau de masă; nimic despre schimbările de paradigmă în științe, indisociabile de teoriile comunicării, nimic sau doar generalități despre lingvistică. A trata comunicarea fără a face loc acestor domenii, fără a le insera într-un aparat critic, nu înseamnă că tratezi despre comunicare. Și a crede că prin critica făcută comunicării prin mass-media se epuizează problema înseamnă a lua un copac drept pădure. 2. Jacques Ellul: Tehnică și societate A) Caracterele sistemului tehnic
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
constitutive? Ea constă în contextul său care este structură în timp48. A pune structura care leagă înseamnă să spui că orice comunicare necesită un context, că fără context nu există sens, și contextele nu au sens decît pentru că ele se inserează într-o clasificare de contexte, formînd noi contexte. Și constituirea printr-un context apare drept ceea ce este: o gramatică. O nouă gramatică a comunicării, fără legătură cu cea veche, analitică, substanțialistă, divizantă. "Rămîn fidel ipotezei că pierderea de către noi a
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]