7,663 matches
-
și de reprezentare, ceea ce constituie în lumea plantelor „impulsul de creștere și de reproducere”. Omul reunește în sine toate gradele esențiale ale existenței, în general, și ale vieții, în particular. A doua formă esențială a vieții psihice o află în instinct, „termen foarte obscur și controversat”, ca de altfel interpretarea și semnificația sa, definit în relație cu comportamentul uman, deoarece este expus observației și descrierii. Pentru acest motiv, Scheler vorbește de „comportament instinctiv”, considerat ca un comportament teleologic care se desfășoară
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
literare. În 1968 îi apare întâia carte, Tăcerineprimite (grafierea titlului, fără pauză între cuvinte, e consecventă, ceea ce pare să excludă eroarea și să denote intenționalitatea), cuprinzând o succintă prezentare critică, în care I. Negoițescu remarca „o neliniște primară, ce corespunde instinctului sexual pur” și îl califica pe autor drept un „notar al fărâmițării umane”. Odată consacrat ca poet, I. își publică volumele în ritm cvasibienal. Din 1973, timp de mulți ani, va fi director al unor cinematografe din București („Viitorul”, apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
tema denunțării bolilor orașului a devenit o temă predilectă în secolul Luminilor. Orașul cu înfățișare viciată și vicioasă era departe de progresele civilizației al cărei laborator 3 se susținea că este și, potrivit părerii lui Norbert Elias, aproape de suscitarea tuturor instinctelor al căror laborator fusese societatea de curte, stabilită acum în afara orașului. Grija de a face orașele mai curate și mai sigure, vizibilă încă din Renaștere, devine o problemă centrală pentru autorități în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
individuale Nici o stare sufletească nu este cu totul simplă. Atît cît e capabilă să surprindă observația, dacă facem abstracție de tot ce se cuvine atribuit influenței gîndirii, ea descoperă mereu o diversitate mai mare sau mai mică de imbolduri sau instincte, senzații, plăceri și neplăceri, de reprezentări, pe scurt, de tot ce putem numi cu un cuvînt elemente psihice, găsind totodată o relație mai slabă ori mai puternică între aceste elemente.Orice stare sufleteascăeste o totalitate, înăuntrul căreia se afirmă o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
deosebirea între ele o aflu în faptul că cele dintîi sînt determinate de o trăire particulară, pe cînd celelalte, dimpotrivă, sînt provocate de o serie de trăiri. Oricît de bogată ar fi starea unei ipostaze individuale, conținutul respectiv senzații, gînduri, instincte, sentimente este limitat de relația lor comună cu o singură trăire. Din contra, la instalarea stărilor totale contribuie mai multe, poate chiar numeroase trăiri. Există, firește, multe forme tranzitorii între o trăire individuală și o serie de trăiri. Cu totul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
just, într-adevăr, că o conștiință expresă a ceea ce se petrece în noi poate fi problematică, în masura în care ea ne poartă dincolo de nemijlocit și involuntar, de cele ce formează terenul natural fertil al vieții spirituale. Dar tot așa cum instinctul poate face ca animalul să cadă în capcană, desfășurarea involuntară a vieții poate și ea foarte lesne să devină malefică și, în vederea autoconservării, poate fi nevoie să chibzuim care este calea capabilă să ne ducă la țintă. Deseori va trebui
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cadă în capcană, desfășurarea involuntară a vieții poate și ea foarte lesne să devină malefică și, în vederea autoconservării, poate fi nevoie să chibzuim care este calea capabilă să ne ducă la țintă. Deseori va trebui, în această situație, să înlăturăm instinctul involuntar. Mai ales în asemenea momente de cotitură, devenim conștienți de eul nostru real, prin faptul că ne îndreptăm atenția asupra ființei noastre interioare, asupra strădaniei noastre centrale și împrejurarea că această conștiință se ia pe sine însăși ca obiect
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o constituie intuiția senzorială în care o varietate de conținuturi sensibile este ordonată în timp și spațiu și același lucru e valabil în cazul imaginilor din amintire și din fantezie. În domeniul vieții volitive, avem o analogie pentru contopire în instinct și imbold, cu concentrarea lui imediată, și o analogie pentru organizare în modul cum gîndul la un scop ce trebuie realizat determină ierarhia mijloacelor de folosit sau a acțiunilor ce trebuie îndeplinite; ele aparțin toate laolaltă deciziei, sînt cuprinse în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el (pp. 43-50), ci de cauza care îl provoacă sau de sistemul căruia îi aparține; mînia și teama pot fi tot atît de dezinteresate cît și compătimirea și simpatia, dacă acea cauză care le stîrnește nu face parte din propriul instinct de conservare al individului și din sistematizarea provocată de predominarea acestui impuls. Părerea aceasta nu e cu totul clară, dar pare să conducă la ideea că sentimentul însuși nu capătă printr-asta un caracter diferit, că el folosește unor scopuri
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
după cum am văzut, firi în care interese sau tendințe spre dispoziții diferite stau unele lîngă altele, aproape independente, ori așa fel încît devin predominante alternativ. Se va afirma însă indiferent de influența pe care o exercită unele înrîuriri exterioare un instinct firesc de schimbare, pentru că o oscilație puternică într-un sens provoacă un impuls de oscilare în celălalt sens, situație în care se vădește că elementele individuale sînt supuse exigențelor venind din partea organizării gestiunii psihice. În afară de aceasta, va fi însă prezent
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el, numai în măsura în care desfășura puterile unui suflet mare în mînie și vervă. Atunci cînd ajungea, în sfîrșit, unul din marile modele ale neamului său, trăsăturile pur individuale se ștergeau cu ușurință, mai ales cele ce decurgeau din conflictele interne dintre instincte și tendințe învrăjbite. Dacă ar fi fost cu totul preocupați de conflictul interior, nici nu s-ar fi potrivit desigur ca modele pentru ceilalți, ci ar fi avut îndestul de lucru cu ei înșiși. Este o grea sarcină, deseori irezolvabilă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
suflet gol decît cu unul plin. Sensibilitatea pentru frumos se pierdu-se în așa măsură într-o așa măsură într-o datină leneșă și în niște moravuri nevolnice, încît putea să pară o datorie să se restabilească vioiciunea spontană a instinctelor, în primul rînd prin revolta împotriva a nenumărate opreliști, prin examinarea și contestarea nenumăratelor prejudecăți". Unul dintre cei mai buni bărbați ai epocii, marele idealist Fichte, explica chiar, într-o scrisoare, că perioada s-ar fi caracterizat printr-o "alterare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
imagini naturale, care plac sentimentelor noastre estetice, nu s-au dezvoltat totuși ca să producă valori estetice, ci după anumite legi cauzale. Unele forme sociale și culturale omenești cărora le etribuim valoare etică pot să se fi dezvoltat totuși sub influența instinctului orb de autoconservare, de nutrire și perpeturare. Există adesea motive variate și extrem de diverse ce produc în istorie rezultatele mari și valoroase. Lucrul acesta e valabil, în mic, în privește sfaturile bune și ajutorările prietenești ale oamenilor 38, dar și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mișcările de formă perfectă, arcurile grațioase pe care le descrie zborul lor. Mă bucuram de vederea minunată a păsărilor de un gri albicios, în strălucirea razelor solare. Și brusc a trebuit să-mi îndrept gîndul spre ceea ce provoca întreaga splendoare; instinctul de nutrire, pofta de mîncare, lupta pentru hrană!" Pe cît mi-aduc aminte, spectacolul nu și-a pierdut din strălucire în urma acestei reflecții, dar starea sufletească a devenit ceva mai complexă. Poate că prima bucurie a fost îndepărtată pentru o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
privește formațiunile totale speciale, nu ne vom aștepta, după cum am obesrvat deja anterior, ca ele să se poată deduce din cunoașterea pe care o avem cu privire la manifestările sporadice ale senzației, ale reprezentării, ale plăcerii și neplăcerii, ale năzuinței involuntare, ale instinctelor și dorințelor. Există atît de multe posibilități de cooperare și de acțiune contrară, de ceartă și de unire, de legături extrem de diferite după grad și gen, încît sîntem constrînși să studiem totalitățile după ce s-au format de fapt, pentru ca ulterior
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
devotament. Superioritatea și noblețea sufletească, melancolia și nostalgia pot alcătui totuși baza pentru a glumi în legătură cu comportarea și destinul propriu și ale altora, o glumă legată de valorificarea pozitivă a activității și suferinței lor. În contrast cu desfășurarea evoluției ce duce de la instinctul originar de autoafirmare la egoism (Psychologie, VI C, 1), aceste tipuri sînt urmarea unei dezvoltări ce exclude parțialitatea în cadrul propriului "eu" izolat și în interesele acestuia. Iar această emancipare s-a obținut la școala experienței vieței, grație unei mari energii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dar în dragoste așa cum poate fi ea se ascunde o noblețe sufletească. Dragostea de acest fel poate forma baza marelui humor. Ea s-a putut dezvolta în diferite moduri: prin alunecarea motivației, pornind de la autoafirmare prin evoluție, pa baza unui instinct natural sau la școala suferinței și a durerii 50. Caracterul energic activ al simpatiei, presupus în acest caz, va ieși la iveală și datorită faptului că cercul mai larg de valori și interese, de care este legat omul prin simpatie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și voință. Orice sentiment de plăcere sau de neplăcere este legat de o înclinare, de o mișcare involuntară într-o direcție sau alta. Cînd înclinarea se îmbină cu capacitatea de a atinge un rezultat potrivit scopului, numim legătura dintre ele instinct. Imboldul devine instinct de îndată ce de sentimentul plăcerii sau neplăcerii se leagă o reprezentare, arătîndu-ne cum se poate păstra și spori sentimentul de plăcere și cum putem să ne păzim și să-l micșorăm pe cel de neplăcere. Latura activă a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentiment de plăcere sau de neplăcere este legat de o înclinare, de o mișcare involuntară într-o direcție sau alta. Cînd înclinarea se îmbină cu capacitatea de a atinge un rezultat potrivit scopului, numim legătura dintre ele instinct. Imboldul devine instinct de îndată ce de sentimentul plăcerii sau neplăcerii se leagă o reprezentare, arătîndu-ne cum se poate păstra și spori sentimentul de plăcere și cum putem să ne păzim și să-l micșorăm pe cel de neplăcere. Latura activă a unei stări sentimentale
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
păzim și să-l micșorăm pe cel de neplăcere. Latura activă a unei stări sentimentale nu este ceva adăugat după nașterea sentimentului, ci este de la început legată de el. Întrebarea nu este de la bun început cum se nasc înclinarea sau instinctul din sentiment, ci cum pot fi ele împiedicate, așa încît sentimentul sî-și piardă caracterul activ, măcar cît să nu ajungă la acțiunea de moment. De abia în evoluția ulterioară a vieții sentimentale apare, poate, o contradicție între sentimentele calme și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să nu ajungă la acțiunea de moment. De abia în evoluția ulterioară a vieții sentimentale apare, poate, o contradicție între sentimentele calme și cele active. Ceea ce e valabil despre oricare sentiment este valabil și despre unul ca humorul. Înclinarea și instinctul manifestate într-însul se vorputea mișca în douș sensuri. Un imbold sau un instinct se va pune în mișcare ca să se adîncească în ceea ce este mare, să afirme și să lupte pentru acel ceva, dar se va mobiliza și o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentimentale apare, poate, o contradicție între sentimentele calme și cele active. Ceea ce e valabil despre oricare sentiment este valabil și despre unul ca humorul. Înclinarea și instinctul manifestate într-însul se vorputea mișca în douș sensuri. Un imbold sau un instinct se va pune în mișcare ca să se adîncească în ceea ce este mare, să afirme și să lupte pentru acel ceva, dar se va mobiliza și o năzuință de a asigura locul cuvenit în lume chiar și celui mai mărunt lucru
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care au apărut la origine. O evoluție specială, o diferențiere urmînd anumitor condiții, conduce abia la o anumită izolare a diferitelor laturi sau însușiri ale vieții psihice. Așa cum plăcerea sau neplăcerea sînt de la început legate de un imbold sau un instinct, la fel și senzațiile noastre sînt de la început condiții pentru declanșarea unor acțiuni reflexe și instinctive, după cum reprezentările noastre sînt legate strîns, de la început, de așteptare și instinct. Cercetarea științifică însăși începe ca un efort de căutare a unor mijloace
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
plăcerea sau neplăcerea sînt de la început legate de un imbold sau un instinct, la fel și senzațiile noastre sînt de la început condiții pentru declanșarea unor acțiuni reflexe și instinctive, după cum reprezentările noastre sînt legate strîns, de la început, de așteptare și instinct. Cercetarea științifică însăși începe ca un efort de căutare a unor mijloace pentru anumite scopuri; de abia mai tîrziu ideile astfel provocate capătă un interes nemijlocit. Acțiunea nu este un caz special de senzație, reprezentare și sentiment; invers, acestea se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
marea coerență a existenței și idealurile omenești mărginite și destinele umane nu s-a putut efirma în mod serios. Existența li se înfățișa ca un întreg închis, ce se lăsa conceput ca un adăpost pentru toate cîte le puteau configura instinctul și gîndirea. Medievalitatea a păstrat această imagine limitată a lumii. Ideile grecești au foat folosite într-un mod mai mult sau mai putin forțat la dezvoltarea intelectuală a dogmelor. Iar după ce via așteptare extatică, din epoca creștinismului primitiv, a făcut
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]