9,535 matches
-
încep să se coloreze atît de puternic încît nu se mai/ distinge nimic/ micile înjurături cad din înaltul capului și învolburează aerul/ proaspăt al gurii" (Dan Coman: poemul de vară). Elanul douămiiștilor resuscitează întîi de toate scriitura șocantă a avangardei interbelice: ,te înconjoară zece perechi de picioare/ zece perechi de pulpe roșii, baby/ zece secretare furibunde cu vulpi în jurul gîtului cu/ bufnițe pe umăr/ galopînd năucite pe o plajă cu hoituri/ zece secretare fierbinți răspund la telefon/ pentru tine/ cu gurile
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
dreptatea lui, Ministerul Justiției vs. Rodica Culcer (ca majoritatea jurnaliștilor, sîntem de partea acesteia din urmă), între Adrian-Paul Iliescu și Andrei Cornea pe tema războiului din Irak, cronica literară a lui Mircea Iorgulescu la volumul Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic. Criticului nu i-a plăcut cartea, pe care o minimalizează încă din titlu, fiindcă nu oferă "un tablou istoric al vieții din Bucureștiul interbelic." Nici unul ideologic (autoarea și-a propus cu totul altceva). Scrie Mircea Iorgulescu: "Evenimente despre care în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
războiului din Irak, cronica literară a lui Mircea Iorgulescu la volumul Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic. Criticului nu i-a plăcut cartea, pe care o minimalizează încă din titlu, fiindcă nu oferă "un tablou istoric al vieții din Bucureștiul interbelic." Nici unul ideologic (autoarea și-a propus cu totul altceva). Scrie Mircea Iorgulescu: "Evenimente despre care în principiu e imposibil să nu se spună că au ritmat într-un mod caracteristic existența bucureștenilor în perioada dintre cele două războaie nu sunt
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
ei. Din nefericire Dacia Preistorică, neluată în seamă de tracologii în adevăratul sens al cuvântului, a devenit biblia tracomanilor, adică a celor care exploatau și exploatează politic ideea originii tracice a românilor. Curentul tracoman s-a manifestat violent în perioada interbelică, fiind cultivat de cei care reprezentau tendințele totalitare în România. O clipă și Blaga a cochetat cu ideea originii noastre tracice, ținând în 1921 o conferință intitulată Revolta sufletului nostru nelatin. În scurtă vreme Blaga avea să abandoneze gândul tracic
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
și susținut de el, intitulat programatic Noi, Tracii, publică articole în care tracii, adică noi românii, erau la originea tuturor evenimentelor importante ale istoriei omenirii, de pildă descoperirea Americii mult înainte de Columb sau construirea piramidelor egiptene. Ca și în perioada interbelică tracomania nu era o simplă nebunie a unor fanteziști, ci expresia culturală a unei politici care urmărea izolarea României și care, în vremea comunismului, fiind susținută de partid, devenise politică de stat. Ea face parte din ceea ce Adrian Marino numește
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
națională exercitată de capital, în slujba căruia se afla."11 Anticipând una dintre supratemele discursului critic din decada care se deschide, recitirea istoriei literare se realizează din acel unghi partinic care permite decanonizarea exponenților "reacțiunii": soluția de continuitate cu critica interbelică devine blazonul care legitimează comunist o investigație intelectuală plasată sub semnul combativității. De la elanul pașoptist la "trădarea" elitei, traiectoria literaturii în secolul al XIX-lea este una trădând "neînțelegerea procesului istoric întreg". O dată cu N. Moraru, Ion Vitner, Sorin Toma sau
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
de la 1920 au un potențial de semnificare superior. Listarea inamicilor este parte a ritualului critic și, de la Nichifor Crainic până la Mircea Eliade, adversarii își ocupă poziția în tabelul mendeelevian. Statutul de clasic este dependent de aplicarea grilei partinității și evaluarea interbelicilor este marcată de o voluptate a delațiunii/ stigmatizării: "poezia lui Tudor Arghezi, Bacovia, Barbu seamănă neîncredere în viață, teroare, misticism, îngenuchere", "romancieri ca Liviu Rebreanu nu sunt decât apărători ai regimului bazat pe împilarea maselor, pe exploatare", "Cezar Petrescu propovăduiește
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
poate fi conturată din replicile pe care le aduce obsesiilor comune generației sale: revirimentul ortodoxiei, ascensiunea extremismului, problema evreiască, idolatria construită în jurul unor lideri politici ( Lenin sau Mussolini), identitatea și misiunea propriei generații etc. În orice discuție despre "mitologia generației interbelice se fac trimiteri la Mircea Eliade, teoreticianul și "șeful ei, la Emil Cioran, Petru Comarnescu, Eugen Ionescu și, bineînțeles, la celebrul ei mentor, Nae Ionescu. Tocmai de aceea este nevoie de Vulcănescu, căci acesta opune revoltei prometeice împotriva oricărei tutele
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
Creștinătatea față de iudaism. Suntem în plină polemică iscata de cartea lui Mihail Sebastian, De două mii de ani, sau mai bine zis de prefață acesteia, semnată de Nae Ionescu. Este o adevărată desfătare să observi cum din magma comună a spiritualității interbelice se ridică sensibilități teologice atât de diferite. În acest context, M. Vulcănescu are o identitate duală: fin analist, erudit în probleme de religie și filosofie, pe de o parte, un intelectual obnubilat de poziția ortodoxiei, de "iraționalismul ei, pe de
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
vorbeam în fond înlăuntrul acelei Europe. Și am fi putut, dacă nu am fi fost lucizi și dezabuzați, să delirăm: cum să se mai pună problema dacă România este în Europa, fiindcă noi eram și trăisem toți, dinainte, din perioada interbelică, în continuarea acelei Europe, unii dîndu-și seama că ea nu reprezintă decît un moment și un strat al istoriei europene și nu totalitatea ei. Codul european prin excelență, evidențiat la începutul Europei moderne, fixate nu numai teoretic sau cronologic, ci
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
Indiferent spre ce facultăți se îndreptau, șaguniștii făceau (fac) parte dintr-o familie spirituală în care Grundul cultural, umanist sau științific, reprezintă un spațiu comun, o modalitate de recunoaștere. La 30 noiembrie, de Sfîntul Andrei, se sărbătorește, prin reluarea tradiției interbelice, ziua Colegiului "Andrei Șaguna", care anul acesta împlinește 150 de ani sau, mai bine zis, de promoții. Cu 25 de ani în urmă, directorul de atunci al școlii, Prof. Toma Simion, reușise să obțină ca numele "Liceului nr. 1" să
Litteris et virtuti by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/16609_a_17934]
-
pe seama lui Eliade sînt mai degrabă inventate de autoarea articolului. Problema e că dacă nu admitem că Eliade a scris articole antisemite (indiferent de faptul că Oscar Lemnaru îl numea “huligan mistic”) ori că Nichifor Crainic a reprezentat extrema dreaptă interbelică (indiferent de jubilația lui S. Brucan la arestarea lui!), o discuție serioasă nu poate avea loc. Atitudinile lor trebuie eventual explicate istoric, nu “apărate” de “detractori”. Cum să aperi ideile legionare din tînărul Noica? Ori pe Ion Barbu care i-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
sale rînduri. De aceea, o expresie din fondul principal de cuvinte al istoriografiei comuniste și al luptei de clasă, „burghezo-moșierimea” dobîndește pentru un spirit lucid, precum cel al eseistului Alexandru George o semnificație nouă cîtă vreme marii burghezi din perioada interbelică erau și moșieri, posedau importante proprietăți în mediul rural. Întreaga evoluție a societății românești în secolele XIX-XX (în special între 1821-1937, epocă denumită de Alexandru George „veacul nostru frumos”) infirmă tezele lui Marx și demonstrează convingător faptul că progresul societății
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
ca o bizarerie, iar argumente electorale valabile acolo să nu aibă aici nici un fel de relevanță. Pentru a înțelege poporul român este necesară o bună însușire a istoriei, o citire temeinică (atenție însă, în registru critic!) a vastei literaturi politice interbelice și posibilitatea de a configura o viziune asupra prezentului din perspectiva acestor lecturi. Alexandru George este unul dintre cei mai originali și mai valoroși gînditori liberali ai momentului. Adepții liberalismului, dar și adversarii lui, ar avea numai de cîștigat din
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
personajul cu individul, Pavel Chihaia scriind destul de camusian - credea Ion Negoițescu - Blocada, am fi avut, așadar, un val de prozatori poate existențialiști, poate mai apropiați de experiment, interesanți în orice caz, apți să ducă mai departe realizările prozei din perioada interbelică. Contextul politic sumbru a frânt însă ultima generație normală din literatura noastră făcând loc aberației proletcultiste. Al. Vona este, alături de Pavel Chihaia, singurul dintre acești prozatori care, deși a scris puțin, are ocazia să fie până la urmă contemporan cu receptarea
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
de semnătură, ar putea foarte bine trece drept năduful unuia din contemporanii noștri. Și, de fapt, exact această senzație, de déjà vu, déjà vécu, e ceea ce însoțește cel mai adesea întreaga lectură a acestei cărți dedicate importantelor mișcări teatrale din interbelic și perioada imediat următoare. Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) este la origini lucrarea de doctorat a autoarei, iar în urmă cu cîțiva ani era anunțat să apară sub un alt titlu (Teatralizarea în România - modelul teatral interbelic) la Editura
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
teatrale din interbelic și perioada imediat următoare. Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) este la origini lucrarea de doctorat a autoarei, iar în urmă cu cîțiva ani era anunțat să apară sub un alt titlu (Teatralizarea în România - modelul teatral interbelic) la Editura Paralela 45. Și într-adevăr, cele mai multe pagini sînt dedicate dezbaterilor asupra spectacolului care traversează cei 20 de ani dintre războaie, moment esențial pentru nașterea teatrului românesc modern avînd în centru personalități ca Ion Sava, Aurel Ion Maican, Soare
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
sigur că bătălia pentru spectacol de la începutul și mijlocul secolului XX, ajunsă în România datorită deschiderii din anii ’20 și a generației lui Sava, a lăsat urme în conștiința oamenilor de teatru, fie ei adepți sau dușmani ai teatralizării. Perioada interbelică e poate cea mai efervescentă prin care i-a fost dat să treacă scenei românești, dar, mai mult decît atît, e epoca în care, spune Miruna Runcan, se elaborează un model teatral persistent, sub diverse forme și în ciuda diferitelor mutații
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
legăturilor cu o tradiție (nici foarte îndepărtată, nici foarte bine așezată în tipare), luările de poziție ale tinerilor, pe atunci, regizori, atît în scris, cît și pe scenă, reprezintă prima și probabil ultima încercare de împingere mai departe a modelului interbelic de la care se revendică. Dac-ar fi să vorbim în limbajul revistelor americane, în sărăcia cercetării teatrale românești, Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) e un „must read”. Nu pentru c-ar avea mereu dreptate, ci pur și simplu fiindcă
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
modificarea definirii, în Constituție, a structurii etnice a statului român, prin renunțarea la sintagma "stat național unitar", în favoarea sintagmei "stat multinațional". Or, aceasta ar fi însemnat acceptarea deformării unei realități fundamentale, pe care au încercat-o și cominterniștii, în perioada interbelică, pentru a submina desăvârșirea unității statale a românilor. Desigur, definirea României ca stat național unitar nu afectează cu nimic interesele cetățenilor de alte etnii. Constituția noastră prevede, la art. 6(1) că "Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale
România va mai dispune de o temelie economică adecvată pentru un stat național unitar?. In: Curierul „Ginta latină” by Prof. dr. I. D. Adumistrăcesei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2227]
-
factori externi, cu deosebire de FMI. În legătură cu atragerea și utilizarea capitalului străin, în economia românească postsocialistă, ar fi fost -și încă mai este deosebit de utilă folosirea experienței acumulată chiar de România. Dezvoltarea susținută înregistrată de economia țării noastre, în perioada interbelică, a fost influențată pozitiv de reducerea ponderii capitalului străin în favoarea capitalului autohton, prin promovarea, de către PNL, a politicii "prin noi înșine". De asemenea, desființarea sovromurilor (prin care URSS și-a instaurat dominația în principalele ramuri ale economiei românești postbelice), a
România va mai dispune de o temelie economică adecvată pentru un stat național unitar?. In: Curierul „Ginta latină” by Prof. dr. I. D. Adumistrăcesei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2227]
-
autohtonă și multe simboluri ale trecutului înfățișau momente de glorie, prin evocarea unor luptători pentru apărarea neamului, glorificarea unor fapte și evenimente de rezonanță patriotică. În spiritul învierii istoriei naționale, Ștefan cel Mare a fost un simbol și în perioada interbelică. Statuia realizată de sculptorul basarabean Al. Plămădeală și așezată în centrul orașului, într-un splendid cadru urbanistic, devine deopotrivă operă de artă și reper mobilizator. Ocupația sovietică din 1944 a minimalizat semnificația operei sculptorului Al. Plămădeală, căutând să impună chipuri
Umbra lui Ștefan cel Mare la Chișinău. In: Curierul „Ginta latină” by Constantin Chirilă () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2259]
-
sanitară, precum și militanților cu care ne-am întâlnit pe aceeași baricadă de idei. Privind îndărăt, de la înălțimea anilor ce miau fost hărăziți, recunosc în existența mea spiritul tradițiilor nistrene, al mediului familial și social sorocean, modelul școlii românești din Basarabia interbelică. Îmi este atât de plăcut să-mi amintesc cu recunoștință de corpul profesoral ieșean, de camarazii cu care am colaborat ca stagiar în cursul războiului, la spitale de răniți din Iași, Mediaș, Craiova, la trenurile sanitare, în combaterea de epidemii
Stimați invitați. In: Curierul „Ginta latină” by Vlad Bejan () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2337]
-
Încadrat de T. Vianu în cel de „al treilea realism” (după inițiatorii Filimon, Negruzzi, Ghica și continuatorii cu și mai răspicate ambiții de întemeiere D. Zamfirescu și Delavrancea), Ionel Teodoreanu face o figură aparte în „corul de soliști” ai perioadei interbelice. Debutează în 1919 cu Jucării pentru Lily în revista Însemnări literare și, din pricina metaforelor în exces, i se prezice „o curîndă istovire”. Predicția nu se împlinește iar ulterior, ca orice bun avocat, scriitorul o va folosi repetat ca pe o
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
în urmă, Dostoievski și romanul românesc (Editura F.C. Est-Vest, 2003) sînt cărți importante pentru analiza structurilor literare ale unui spațiu (Est-Vest, nu-i așa?) insuficient de bine explorat. Legăturile lui Eminescu cu Lermontov și Pușkin ori cele ale romanului românesc interbelic și contemporan cu Dostoievski reprezintă zone de cercetare foarte interesante, cu rezultate spectaculoase atunci cînd abordarea este, ca în acest caz, deplin profesionistă. Oricum, după Dostoievski în conștiința literară românească a lui Dinu Pillat, carte puțin comentată în anul apariției
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]