12,849 matches
-
Îl cutremurase pe Alexandru. Ci privirea ienicerului, care, nu mai avea nici o Îndoială, era unul și același om cu cerșetorul. O privire pătrunzătoare, rapidă, atentă, plină de tensiune și de inteligență. Un chip zguduitor de apropiat, o față frumoasă, tânără, luminată de ochi mari, albaștri. Gabriel Îi strânse din nou brațul. - Să mergem. - Nu! spuse pictorul, cu o voce oscilând Între strigăt și șoaptă. Încă puțin! Foarte puțin! Se Întâmplă ceva În palat! - N-are ce să se Întâmple În palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deschise ochii Într-un univers alb. Privea În sus, iar crengile arborilor se aplecau asupra lui Încărcate de zăpadă. Apoi dispăreau. Apăreau iarăși, la minute, ore sau zile distanță. Uneori cerul era albastru. Alteori gri. Alteori era noapte, dar torțe luminau zăpada din apropiere, făcând-o să scânteieze În mii de mici diamante. O dată văzu deasupra lui chipul unui necunoscut cu un turban turcesc, de culoare galbenă. Era un chip aspru, sever, nebărbierit, cu o cută adâncă de-a latul frunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a războinicilor erau sub comanda lui. Acum, misiunea lui e anulată. - Ar fi cu putință... - Da. Ar fi cu putință. Să sperăm și să ne rugăm. Și, imediat ce aflăm ceva precis, vom fi În șei. - Îți mulțumesc, Pietro... Mi-ai luminat ziua. Fii binecuvântat. Există o speranță... Pietro se Înclină ușor și urcă treptele spre sala În care aveau să fie primiți solii ungari. Erina așteptă să-l vadă intrat, apoi fugi cât putu de repede la grajduri, unde Îl găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai distinct. Tu sei qui... - Sono qui, mio figlio... spuse Angelo, aplecându-se În șa și luând mâna căpitanului. Sono qui. Stai tranquillo. În trei zile vom fi dincolo de Dunăre. Cuvintele sosiră spre Oană la Început fără Înțeles. Apoi se luminară Încet. Mergeau, deci, spre Dunăre. Dar spre Dunărea cărei țări? - Dove? Întrebă, Încet, rănitul. Dove andiamo? -A Venezia, commandante... răspunse Angelo. Si tu lo vuoi. Avem acolo doctori și medicamente. Și liniște. Căpitanul păru să gândească. O vreme se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a lupta cu un trădător. Deși Oană nu spunea nimic, chipul lui arăta că Înțelege totul. Privirile lui Îl căutară pe Alexandru, care aștepta Încuviințarea de a-l provoca la luptă pe Ogodai. Apoi descoperiră chipul calm al lui Angelo, luminat de făcliile Apărătorilor. Bătrânul comandant Înclină ușor fruntea, În semn de aprobare. Oană Întoarse privirile spre războinicul mongol, căutând În sufletul lui răspunsul la aceeași Întrebare care Îl obsedase În ultimii șaptesprezece ani: trăia, oare, Ștefănel? Chipul mongolului era deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu!! strigă Ogodai, smucindu-și mâinile legate. Legile Asiei nu sunt valabile aici! Nu e drept! Ești cel mai mare arcaș al lumii de la Răsărit! Am dreptul la egalitate de arme! Alexandru făcu câțiva pași la o parte, eliberând calea luminată de făclii dintre Amir și Ogodai. - Ce se Întâmplă? șopti, exasperată, Erina. Nu Înțeleg nimic! - Tatăl meu l-a acceptat drept fiu. Amir Baian va răzbuna suferințele lui, luptând după legile cele vechi ale Asiei. - Legile vechi... .? - Doi oameni, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luată În condițiile În care spre Moldova mărșăluia deja o armată de aproape două sute de mii de oameni. Ridicarea țării la luptă. Domnitorul se retrase din Sala tronului făcându-i căpitanului Pietro un semn discret. Străbătu culoarul lung de la parter, luminat de făclii puse din trei În trei pași și păzit de halebardierii spătarului Mihail, urcă treptele care duceau spre camerele voievodale și intră În cabinetul său de lucru, a cărui fereastră dădea spre dealurile Împădurite ale Sucevei. Deschise geamul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la nord de Cetatea Albă. L-am adus până aici trimițând cinci mii de vânători domnești de-a lungul Prutului, să facă zid de săgeți la orice Încercare a tătarilor de a trece râul mai devreme. Încă nu s-a luminat de zi. Pe malul celălalt, tătarii Crimeii au fost Încolțiți de o avangardă a Hoardei de Aur. Din câte Îmi dau seama, Hanatul Crimeii e zdrobit. Oastea pe care am condus-o până azi e liberă. Oamenii au pornit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui țară. Nu mai putea trece În Țara de Jos. În curând nu va mai putea trece În Țara de Sus. În jurul lui, cercul se va Închide. Sătenii săpaseră groapa și meșteriseră o cruce mare de lemn. Făclii și lumânâri luminaseră casa Întreaga noapte. În jurul ei, regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă spre noile fronturi de luptă deschise de sultan. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adunare tăcută și umilă. Încet, lumea se risipi. Nimeni nu privise insistent spre cei doi țărani prăfuiți și obosiți abia sosiți de la câmp, care se Întoarseră, cu pași clătinați, privind În pământ. Întunericul se lăsase deja. Drumul spre Vaslui era luminat de făclii, iar trupele de infanterie continuau să se scurgă spre nord. Cei doi reușiră să traverseze drumul Înapoi, spre pădure, și să se piardă În frunzișul Întunecat. Nici unul dintre ei nu rostise vreun cuvânt. Caii Îi așteptau la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se ridicaseră, oricum, prea multe Întrebări. 3 august 1476, obcinele Suceviței Foșnetele Însoțeau tropotul ușor al calului de câteva minute. Deși nu se vedea nimeni, pădurea se schimbase. Respira altfel. Era mai vie. Voievodul se opri. Ieșeau Într-un tăpșan luminat de soarele, Încă puternic, al după-amiezii. I se părea că e prea multă lumină, după atâtea zile de mers prin umbra răcoroasă a pădurilor. Privi spre Alexandru, care avea și el aceeași neliniște. Nu se știa cine se află În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta?! Păi, n-ai dat ordin să fie apărate până la ultimul oștean? - Nu ne Înțelegem, Simioane... Spune-mi de Suceava! - Suceava rezistă! E sub asediul sultanului Mahomed, numele fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se lumină la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cortul În care se afla. I se păruse că aude un zgomot ușor, ca un fâlfâit de pasăre. Ascultă Încordat. Nu, nu se mai auzea nimic. Dar cortul era parcă inundat de lumină. Să se fi Întors sultanul, cu făcliile luminându-i drumul? Nu. Era altceva. Uitase cu totul șirul zilelor. Era lună plină. Prima lună plină din august. Dacă tot ce gândea el era adevărat, atunci Ștefan se afla la Bradu Strâmb, adică la numai două zile călare. Iar călărimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești care luminau dealurile Sucevei. Cei doi Încălecară și mai așteptară câteva clipe, crezând că salvatorul lor va sosi. Dar nu se auzi nici un zgomot și nu se văzu nici o siluetă apropiindu-se. Oană se gândi că, poate, locul În care se aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Caii spahiilor aleargă târând trupuri ciopârțite. - Ce facem, măria ta? Întrebă spătarul Costea. - Răbdare... murmură Ștefan. Vom afla În curând ce avem de făcut. Până atunci, toată lumea rămâne pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice. Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte albă și lăptoasă, cufundată Într-o tăcere zbuciumată. Acum, zgomotele Înăbușite deveneau tot mai reale. Codrii răsunau de tropote. Undeva, aproape, răsunau porunci În limba turcă. Se auzeau clinchetele de arme și fornăitul cailor. Voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dreptate. Luptătorul necunoscut care ducea șarja nebună a mongolilor ca pe o revărsare a morții era fiul lui. Căpitanul Oană privi În jur ca și cum ar fi revenit de pe un tărâm al visului. Nu trecuseră decât câteva clipe. Dar totul se luminase. Semnele erau pentru el. După optsprezece ani cât o infinitate de vieți, Ștefănel Îl chema din nou. Îl chemase și atunci, dar el nu putuse auzi. Acum auzea. Sări În șa, strânse frâul și, cu mișcarea lui obișnuită, alunecoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un călăreț care Întorcea calul cu o smucire puternică de frâu și care măturase o clipă cu privirea tot ce mișca În pădure. Era un chip tânăr, Încadrat de plete castanii, așa cum fusese chipul căpitanului Oană În tinerețe. Un chip luminat de ochi mari, albaștri, care puteau fi blânzi sau necruțători sau inexpresivi. Ochii aceia Îl căutară Întâi pe Alexandru. Buzele rostiră câteva cuvinte. Alexandru Întoarse și el calul și Îl urmă pe tânărul luptător. Apoi ochii albaștri se rotiră asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
este înainte, 14. alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. 15. Gîndul acesta dar să ne însuflețească pe toți, care suntem desăvîrșiți; și dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință. 16. Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel. 17. Urmați-mă pe mine, fraților, și uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
care pășteam animalele sau participam alături de ceilalți membri ai familiei la muncile agricole, după aerul pe care îl respiram în lărgimea Iticașului, a Răpițiștii sau a Fânațului, după apa fântânii din colțul dinspre șosea al curții, după soarele care îmi lumina fața în zorii fiecărei zile și-mi spunea „Bună dimineața!”. Ele, amintirile acelor timpuri, locuri și oameni, mă cheamă cu o putere magnetică pentru a le retrăi, pentru a-mi potoli setea de ele, pentru a mi reîncărca sufletul cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Vasile Lupu”. Pensionară și dânsa, doamna Păduraru a avut ingenioasa idee de a-i aduna la ea acasă pe colegii cu care a trudit zeci de ani la pregătirea și perfecționarea învățătorilor și educatoarelor. Puțin stingheriți și înstrăinați, cu chipurile luminate de bucuria de a se revedea, invitații au fost întâmpinați cu urările de bun venit ale gazdei, după care a urmat textul subsemnatului intitulat Idei și fapte. Iată-l: Trebuie ca mai întâi să lămuresc înțelesul filozofic al titlului: nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
o pregătim sufletește pentru școală, stimulându-i nerăbdarea și dorința de a dobândi statutul de elevă. Când a sosit ziua mult așteptată a deschiderii cursurilor, în formație completă (părinți, bunici, unchiul și mătușa, mai puțin pisoiul și cățelul), cu chipurile luminate de soarele blând de septembrie și de bucuria din suflet, am pornit emoționați spre școală. Fiecare dintre noi, maturii, căutam să-i diminuăm șocul emoțional, să-i dăm curaj în acest moment crucial din viața ei. O asiguram că va
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
făcut condei din oiștea de la Carul Mare, cu peniță din geană de soare, ca să scriu. Scriu cu cerneală din pulbere de stele pentru a da strălucire și veșnicie cuvintelor dăltuite. Scriu cu litere de luceferi, pe felii de Lună, ca să luminez calea gândurilor mele. Scriu pentru a consona cu lumile ce populează alte astre din galaxiile Universului. Scriu... O zi Dimineața devreme, când visele se amestecă cu zorii, iar noaptea își trăiește clipele din urmă, luminile ochilor mi se topesc în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
voi avea șansa să sărbătoresc și primul revelion european al românilor, 2008. Dramă Năzuiesc spre viitorul cu iz de trecut bulversat, doresc să-mi potolesc foamea de amintirile nenăscute ale mileniului III, caut o făclie miraculoasă cu care să-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
înnobileze sufletul. Inspirata butadă: Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! este un elogiu adus creatorilor de cărți bine scrise și purtătoare de învățăminte. Din îndepărtate vremi, cărțile au însoțit viața oamenilor, le-au fost sfetnic și călăuză, le-au luminat mințile și le-au încălzit inimile. Vertiginoasele progrese în tehnologia informației au detronat cartea, au diminuat dramatic interesul pentru lectură și au condamnat librăriile la sufocare datorită numărului imens de volume aflate în depozite și pe rafturi. În mod firesc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
împodobesc orice suprafață plană. Sunt locuri în care până și pe podele strălucesc oglinzi dezorientante, înșelătoare. Pran este împins pe ușile duble, înalte, ale unei încăperi în care se află un grup de bărbați, aproape în beznă. Figurile le sunt luminate doar de lămpi cu petrol, cu fitilul astfel ajustat încât să arunce o lumină slabă, portocalie. Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari cu ramă metalică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]