8,306 matches
-
să recit ceva dintr-o poezie scrisă de Mihai Eminescu, care îmi place tare mult...Ascultați: «A fost odată ca-n povești/ A fost, ca niciodată/ Din rude mari, împărătești/ O prea frumoasă fată/ și era una la părinți/ și mândră-n toate cele/ Cum e fecioara între sfinți/ și luna între stele.../» - Frumoase versuri, Gheorghiță, spuse Costache, păcat că demult nu am mai fost la serbările de la școală, că nu se mai isprăvesc treburile; − Gheorghiță, eu am auzit că poetul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
hora satului era în toi. Sunt găzduit cu aceeași ospitalitate și dragoste în familia lui Nicu Stoica, conșcolarul de la Bârlad, în acel moment transferat la Normala din Sibiu. Reîntâlnesc vechi prieteni și cunoscuți din anii anteriori, la aceeași horă cu mândre fete și feciori inimoși, dar mult îngrijorați de situația internațională și mai ales de soarta Transilvaniei. Mă asociez grupului de tineri frumoși ca însăși Tinerețea! Spre seară grupul se retrage fiind invitat la o mică petrecere în Streza - Cârțișoara, despărțită
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
era mai izbitor, mai observabil. După lecție se fac obișnuitele observații, concluzia fiindu-mi favorabilă. După un timp, soția se apropie de un grup de colegi și aude pe cineva făcând următoarea remarcă: „Bun băiat M, dar cam fudul, cam mândru!” Soția mi-a spus ceea ce auzise... Ce știau colegii despre pretinsa mea mândrie?!! După vreo șase luni sunt chemat la viza livretului militar. Un mare grup de învățători printre care și cel cu... pretinsa mea mândrie. La plecare dau să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pozat alături de chipul revoluționarului pe care îl văzusem în manualele școlare cu peste șaizeci de ani în urmă! Alături de Garibaldi va dăinui un timp oarecare și umila mea persoană. Continuăm să explorăm noi frumuseți! La tot pasul rămâi încântat și mândru că te numești om, că ai avut asemenea înaintași care au sporit gloria existenței noastre pe pământ! Am întâlnit și ne-am încrucișat drumurile cu un grup cunoscut de Mariana și Alieta, care, ca și ele, adunau în inimă, suflet
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
patru ani de război la 20-21 de ani cât avea atunci. A supraviețuit din această confruntare, în timp ce fratele lui, Victor, puțin mai în vârstă, cădea jertfă în iunie 1944 pe frontul de la Iași. Parcă-l văd și acum ce hore mândre mai conducea și ce chiuituri ale lui însoțeau acele minunate hore ardelenești. Mama lor, buna mea gazdă, lelea Maria, așa cum îi spuneam când m-a primit ca musafir în casa veche, bătrânească, nu și-a mai revenit din durere și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ascuns cât am putut această invaliditate și de autorități, dar și de cei care mă înconjurau, fiindcă nu voiam să inspir mila nimănui! Nu mi-a plăcut să fiu compătimit! Pentru ascunderea acestui defect fizic am fost taxat drept fudul, mândru, fiindcă mereu țineam mâna stângă în buzunarul hainei sau la spate. Unii colegi de serviciu n-au observat această infirmitate ascunsă cu grijă și pudoare. Singuri copiii, cu spiritul lor ascuțit de observație, au văzut acest defect. Reafirm că am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
foști colegi din Școala militară? Orice generație, la un moment dat, ajunge la maximul de carieră și fiecare ajunge să-și întâlnească foștii colegi în funcții, pentru că așa vine rândul. Aveți foști colegi de școală militară de care să fiți mândru cum au trecut prin Revoluție? M. M.: Foarte mulți. S. B.: Colegi de școală militară de care să fiți dezamăgit? M. M.: Amândouă. Vă dau două exemple. S. B.: Care-s mai mulți? M. M.: Parcă cei buni. În 2000
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
copleșitoare. Totuși nu pot să trec peste momentul întâlnirii mele cu Sfinxul pentru că atunci mi-am deschis supapa blocată și din acel moment emoțiile năvălesc prin ființa mea, nedându-mi timp nici măcar să respir. Este atât de frumos, atât de mândru, atât de liniștit, atâta de viu și atât de bătrân încât ai sentimentul că nimic din lumea asta nu este mai puternic decât el. Chiar și piramidele pe care le văzusem - într-una am intrat mai pe brânci, mai cocoșați
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și am plecat la Mousen, unde în formațiunea mai sus prezentată „am făcut-o lată” până pe la 2 noaptea. Am râs cu lacrimi, am băut, am mâncat și, cred eu, toată lumea a fost mulțumită. Dar cel mai fericit era Mousen, mândru că portretul domniei sale tronează în expoziție pe șevaletul artistului, șevaletul pe care s-au sprijinit toate operele care fac obiectul prezentei manifestări. Când i-am mai spus și că toate babele l-au recunoscut, spunând gălăgioase și exuberant „Asta-i
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cinci scaune, la un bec și cu improvizațiile mele. Dar a fost superb și seara va fi de neuitat pentru noi. Joi 4 septembrie 1997 - San Pere de V. Catalunia - un pământ binecuvântat tot de Dumnezeu, cu oameni harnici, veseli, mândri și încăpățânați, care prețuiesc darurile Lui. Astăzi am fost la Girona cu mașina. Am putut sa ne bucurăm de priveliștea oferită, iar în orașul istoric ne-au încântat căile înguste, liniștite și întortocheate. Roberto Zucco Miercuri 15 septembrie 1999 Am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Vineri 1 septembrie 2000 Am început cu mișcarea. Încălzire. Căutăm lumina care ne luminează sufletul. Personajele reacționează la lumina din afară, la energia care vine. Reprezentând o lume care apune, Gaeva înaintează împotriva curentului cu dârzenie și candoare, luminoasă și mândră. Spiritul ei rămâne în memoria colectivă. Dovadă? Nostalgia cu care ne gândim și azi Ia reprezentanții aristocrației. Dacă Cehov ar scrie din nou piesa după ce ar vedea spectacolul lui Hausvater, sigur ar introduce-o printre personaje și pe această mamă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
alte griji decât cele legate de perpetuarea speciei și supraviețuire. El când este prins provoacă o milă teribilă și când cineva încearcă al stăpâni, răzvrătirea lui te impresionează până la lacrimi. Însă, odată îmblânzit animalul rebel se transformă într- un lord mândru care te uimește prin felul în care își acceptă condiția, indiferent care ar fi ea. Cam așa văd eu conștientizarea intuiției - este frumos să lași totul la voia întâmplării, dar minunat să ai puterea de a dirija întâmplarea. 31 mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai bine. Pe filonul tradițional al stângii germane, edificat de Marx și Engels, dus mai departe de August Bebel, Rosa Luxemburg, Ernst Thälman, s-au clădit "colective de oameni ai muncii" devotați partidului și statului democrat, precum și o tânără generație "mândră" de statutul lor de constructori ai socialismului și comunismului. Cu întrecerea "tovărășească" de preamărire a statului german socialist se ajunsese la unele situații ciudate: Academia de științe a RDG avea în curs de editare un Dicționar german-german, pe motivul ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au comentat la superlativ evenimentul, iar "Domnul Conte", conform principiului "noblesse oblige" a oferit după vernisaj la el acasă o recepție pentru 200 de persoane! A doua zi, împreună cu "consulul onorific", aveam să fac o vizită prefectului orașului, un "gaucho" mândru de orașul său, capitală a unui stat prosper, Rio Grande do Sul. Ne-a povestit despre începuturile de la 1742, când au sosit aici, în locul botezat Porto dos casais (portul căsătoriților), primii 2300 de coloniști din Insulele Azore, urmați apoi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe ce-au dat banii", și altul păstrându-l la Ambasadă "pentru orice eventualitate"(se fac periodic pe zone controale administrativ-financiare și când ești întrebat pe ce ai cheltuit "banii poporului", e bine să ai pregătită "dovada"!). Eram fericit și mândru nevoie mare de "Casa Albă", cum era identificată acum în cartier Ambasada României. Lucrările făcuseră însă și o victimă în cadrul personalului misiunii, administratorul cel rubicond declarând că e epuizat, că muncește prea mult, că ritmul activității impus de mine e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
munci de producție și selectie de peste 200 de ani, astăzi fiind exportate în Argentina, Costa Rica, Mexic, SUA, Noua Zeelandă, Australia și Europa. Ministrul Opertti ne-a precizat că fiecare uruguayan consumă anual 33 de litri, afirmând la degustări că "se simte mândru să poată toasta cu distinșii ambasadori cu un excelent vin produs de țara sa". In vino veritas! Ca și uruguayenii, aveam să încheiem anul 1999 cu un nou prim-ministru Mugur Isăreascu și un nou ministru de externe Petre Roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
foștii miniștri Adrian Năstase, Teodor Meleșcanu, Mircea Geoana și alte nume "de rezonanță" acad. Mircea Malița, Ion Brad... La sfârșitul lui 2007, activitatea mea de "vice" avea să fie răsplătită de către Asociație cu o "Diplomă de excelență", de care sunt mândru și pe care mi-am pus-o pe peretele din fața calculatorului, ca s-o am mereu în față și să-mi zâmbesc mie însumi. De la sosirea în țară n-am stat degeaba, soția publicând la Editura Junimea plachetele de versuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Hebronul, Ierihonul și Jeninul, se simt acum amenințate de coloniștii evrei, hoț)râți s) Înf)ptuiasc) promisiunea lui Dumnezeu. Shimshon, om de afaceri din Chicago, foarte credincios și activ În ceea ce privește problemele evreiești, ne duce la Gush Etzion și ne arăt), mândru, yeshiva, o fort)reaț) a ortodoxiei, construit) de curând. În apropierea acestui loc, Înainte de al doilea r)zboi mondial, o colonie evreiasc) a fost atacat) și distrus) complet de arabi. Urmașii victimelor fac acum agricultur) la doi pasi de aceste
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Între revoluționari și guvernul Iordaniei. Unii membri ai armatei iordaniene a lui Hussein detestau gherilele palestiniene. „În ultimii doi ani creaser) o surs) de resentiment Împotriva atitudinilor arogante ale palestinienilor. Tensiunea politic) s-a combinat cu diferențele sociale dintre oamenii, mândri, provenind din triburi, antrenați sub obl)duirea britanicilor, câștigându-și existența din servirea loial) a Coroanei hașemite, și tinerii lipsiți de respect, șmecheri de cartier, instabili din punct de vedere social și superficiali că ideologie, ce conduceau mișcarea de rezistent
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În brațe și, cu mama de mână, ne-a condus În adăpostul antiaerian din subsol. Anica, dădaca mea, cea care m-a Îngrijit cu dragoste și devotament până la plecarea mea În America, Împreună cu simpaticul ei soț, Niculae Călin (amândoi făgărășeni mândri), ne-au urmat În grabă, aducând și coșul cu provizii care era mereu la Îndemână, În caz de atac. Se spune că am stat În adăpost peste douăzeci și patru de ore. Era prima mea experiență underground. Poate de acolo, din familiaritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
intrat pe lângă gărzile de serviciu, care, ciudat, nu au oprit-o. Habar nu am cum și cu cine a ajuns În contact, dar o oră mai târziu, Ellen a revenit În stradă, unde o așteptam agitat. „Baby dear, sunt foarte mândră de mine! Nu mă Întreba cum s-a Întâmplat, dar i-am vorbit românește unui Big Boss, parcă Popesco-God Îl chema. Era acolo cu alții și i-am convins. Într-o săptămână vei avea pașaportul!“ Nici până azi nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a fost surpriza să constate că Încercările mele repetate de a trage În piept fumul miraculos nu mă schimbau cu nimic: nici o reacție, zero efect! Am tras deci concluzia că eram imun la droguri. Stăpân peste viciu (mi-am zis, mândru de mine), pot să fumez, dacă vreau să fac impresie, din moment ce nu mi se Întâmplă nimic! Cu această convingere fermă, am acceptat pipa de opiu pe care am văzut că Hafiz o ținea Întinsă spre mine. Pipa (doar aparent a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
visitor, cerând extensions of status la infinit (și absurd). Ce rost mai avea să mă mențin În această stare de pasivitate și indecizie?! Am făcut demersurile necesare și am obținut destul de repede celebrul green card. Ca proaspăt rezident american și mândru deținător al mult râvnitului plastic verde, m-am Înscris În Uniunea regizorilor, condiție obligatorie pentru a putea lucra În establishment-ul teatral american (ceea ce arăta puterea imensă pe care o au aceste sindicate În cadrul sistemului). Astfel, drumul spre Lincoln Center
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cam rigide și fragmentare (cel care alcătuia textele era constrâns să folosească - cel puțin la primele lecții - cuvinte care să nu depășească trei litere), imaginația mea reușea cumva să obțină datele necesare. Acești prostănaci cu fețe palide și membre mari, mândri că posedă anumite unelte („Ben are un topor“), evoluează acum ca niște siluete Încovoiate care se deplasează lent pe fundalul cel mai Îndepărtat al memoriei; și aidoma alfabetului bezmetic de pe panoul unui oculist, se ivesc din nou În fața mea literele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar le adopta și vorbea despre ele cu o căldură și o tandrețe care sugerau un fel de firească paternitate - o atitudine sentimentală din partea lui, nesusținută de fapte și nedovedită ulterior frauduloasă. Într-o zi, ne-a invitat pe toți, mândru, să testăm cu mașina noastră un nou tip de pavaj girat de el, alcătuit (din câte pot desluși din acea ciudată licărire prin perdeaua Întunecată a timpului) dintr-o țesătură bizară de dungi metalice. Rezultatul a fost o pană de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]