8,221 matches
-
de referință; E0 = potențialul standard al senzorului; S = panta electrodului selectiv la ioni (factorul lui Nernst). La 25° C, panta teoretică este egală cu 59,2 mV; aF = activitatea ionilor fluorurii în soluția analizată. 2. APARATURA 2.1. Electrod cu membrană de cristal selectiv la ionii de fluorură. 2.2. Electrod de referință (calomel sau Ag/AgCl). 2.3. Milivoltmetru (pH-metru cu scală extinsă în milivolți), cu o precizie de 0,1 mV. 2.4. Agitator magnetic cu placă izolatoare pentru
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
Verificarea vinurilor tratate cu hexacianoferat de potasiu (II). 2.1. Aparatura Trebuie să fie disponibil unul dintre următoarele echipamente. 2.1.1. Centrifugă, producând o forță centrifugă de 1 200 - 1 500 g. 2.1.2. Aparat de filtrare cu membrană filtrantă (diametrul porilor 0,45 µm). 2.2. Reactivi 2.2.1. Acid clorhidric diluat (HCl) 1:2 (v/v), obținut prin diluarea acidului clorhidric lipsit de fier (20 = 1,18 - 1,19 g/ml). 2.2.2. Soluție de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
suspensie După agitarea probei, se pun 20 ml de vin într-un tub conic de centrifugă de 30 ml. Se adaugă 1 ml de acid clorhidric diluat (punctul 2.2.1). Se centrifughează 15 minute sau se filtrează printr-o membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45 µm. Precipitatul obținut după centrifugare sau filtrul nu trebuie să aibă nici o particulă albastră. 2.3.2. Testarea urmelor de ioni de hexacianoferat (II) în soluție Se adaugă supernatantului sau filtratului din testul
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
punctul 2.3.1 o picătură de soluție de sulfat de amoniu și fier (III) (punctul 2.2.2). Se amestecă și se lasă să se așeze cel puțin 24 de ore. Centrifugați 15 minute sau se filtrează cu o membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45µm. Sedimentul obținut după centrifugare sau filtrare nu trebuie să aibă particule albastre de hexacianofeură (II) de fier (III). 2.3.3. Testarea prezenței de ioni de fier în vin Se pun 20 ml
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
3) și o picătură de soluție de hexacianoferură de potasiu (III) (punctul 2.2.4) într-o eprubetă. În mai puțin de 30 de minute trebuie să apară o colorație sau un precipitat albastru. După centrifugare sau filtrarea printr-o membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45 µm, urmată de clătirea de două ori cu 5 ml de apă, pe tubul centrifugii sau pe membrana filtrantă trebuie să se observe un precipitat albastru. 3. METODA OBIȘNUITĂ 3.1. Aparatura 3
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
trebuie să apară o colorație sau un precipitat albastru. După centrifugare sau filtrarea printr-o membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45 µm, urmată de clătirea de două ori cu 5 ml de apă, pe tubul centrifugii sau pe membrana filtrantă trebuie să se observe un precipitat albastru. 3. METODA OBIȘNUITĂ 3.1. Aparatura 3.1.1. Aparatură pentru distilare, constând dintr-un balon cu fund rotund de 500 ml unit de un tub cu legături din sticlă șlefuită de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
de zahăr la 25% (m/m) (25ș Brix). 2.2. Aparatura 2.2.1. Spectrofotometru care permite efectuarea de măsurători între 300 și 700 nm. 2.2.2. Cuve de sticlă cu drumuri optice de 1 cm. 2.2.3. Membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45 µm. 2.3. Metoda de lucru 2.3.1. Pregătirea probei Se utilizează soluția cu o concentrație a zahărului de 25% (m/m) (25ș Brix) preparată conform descrierii din capitolul "pH" secțiunea 4
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
0,45 µm. 2.3. Metoda de lucru 2.3.1. Pregătirea probei Se utilizează soluția cu o concentrație a zahărului de 25% (m/m) (25ș Brix) preparată conform descrierii din capitolul "pH" secțiunea 4.1.2. Se filtrează prin membrana filtrantă cu diametrul porilor de 0,45µm. 2.3.2. Determinarea absorbției Se aduce la zero scala absorbției la lungimea de undă de 425 nm utilizând o cuvă cu o cale optică de 1 cm, conținând apă distilată. Se măsoară
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
spectrofotometru pentru efectuarea măsurătorilor la 280 nm, - coloană de silice cu octodecil legat (cum ar fi Bondpack C18 - Corasil, Waters Ass.), - un înregistrator, dacă este posibil un integrator. Debitul fazei mobile: 1,5 ml/minut. 3.1.2. Aparat cu membrană filtrantă, diametrul porilor 0,45 µm. 3.2. Reactivi 3.2.1. Apă bidistilată. 3.2.2. Metanol distilat (CH3OH) sau de calitate CLIP. 3.2.3. Acid acetic CH3COOH, ( = 1,05 g/ml). 3.2.4. Faza mobilă: apă
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
2. Metanol distilat (CH3OH) sau de calitate CLIP. 3.2.3. Acid acetic CH3COOH, ( = 1,05 g/ml). 3.2.4. Faza mobilă: apă - metanol (punctul 3.2.2) - acid acetic (punctul 3.2.3), filtrat în prealabil printr-o membrană filtrantă (0,45 µm), (40:9:1 v/v). Această fază mobilă trebuie preparată zilnic și degazată înainte de utilizare. 3.2.5. Soluție de referință de hidroximetilfurfural 25 mg/l (v/v). Într-un balon cotat de 100 ml, se
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
100 ml, se pun 25 mg de hidroximetilfurfural (C6H6O3), cântărit cu precizie, și se completează până la cotă cu metanol (punctul 3.2.2). Se diluează această soluție 1:10 cu metanol (punctul 3.2.2) și se filtrează printr-o membrană filtrantă (0,45 µm). Dacă este păstrată într-o sticlă maro în frigider, această soluție poate fi utilizată două - trei luni. 3.3. Metoda de lucru 3.3.1. Pregătirea probei Se utilizează soluția obținută prin diluarea mustului concentrat rectificat
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
trei luni. 3.3. Metoda de lucru 3.3.1. Pregătirea probei Se utilizează soluția obținută prin diluarea mustului concentrat rectificat la 40% (m/v), conform descrierii din capitolul "Aciditatea totală" secțiunea 5.1.2 și se filtrează cu o membrană filtrantă de 0,45 µm. 3.3.2. Determinarea cromatografică Injectați în cromatograf 5 (sau 10) µl din proba preparată conform punctului 3.3.1 și 5 (sau 10) µl din soluția de referință de hidroximetilfurfural (punctul 3.2.5
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
au fost descoperiți pe la începutul secolului XX, termenul de hormon a fost pentru prima oara folosit în anul 1905 de psihologul englez Ernest Starling (1866 - 1927). Hormonii fiind substanțe care actioneaza pe anumite organe țintă, ce au receptori speciali în membrana celulară care leagă moleculele hormonului respectiv, unde hormonii declanșează o serie de reacții biochmice, pătrunzând prin membrana celulară ajungând în citoplasma, respectiv nucleul celulei. Hormonii din organismul animal sunt produși și de glandele endocrine: "hipofiza, epifiza, tiroidă, paratiroida, pancreas, glandele
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
anul 1905 de psihologul englez Ernest Starling (1866 - 1927). Hormonii fiind substanțe care actioneaza pe anumite organe țintă, ce au receptori speciali în membrana celulară care leagă moleculele hormonului respectiv, unde hormonii declanșează o serie de reacții biochmice, pătrunzând prin membrana celulară ajungând în citoplasma, respectiv nucleul celulei. Hormonii din organismul animal sunt produși și de glandele endocrine: "hipofiza, epifiza, tiroidă, paratiroida, pancreas, glandele suprarenale cu corticosuprarenală și insulele Langerhans, gonadele sau glandele genitale".Denumirea de "glande endocrine" sau "glande cu
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
solubilitate hormonii se pot clasifică în hormonii hidrosolubili (hidrofili) și hormoni liposolubili (hibrofobi). Hormonii liposolubili necesită proteine transportoare pentru a fi vehiculați prin sânge până la nivelul celulei țintă, de asemenea acești hormoni prezintă capacitatea de a traversa bistratul lipidic al membranei celulare, pătrunzând în interiorul celulei unde se află receprtori specifici fie în citoplasma fie legați de cromatina la nivelul nucleului. Hormonii hidrosolubili circulă liberi prin sistemul circulator însă nu pot traversa membrana celulară. Receptori pentru acest tip de hormoni se află
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
hormoni prezintă capacitatea de a traversa bistratul lipidic al membranei celulare, pătrunzând în interiorul celulei unde se află receprtori specifici fie în citoplasma fie legați de cromatina la nivelul nucleului. Hormonii hidrosolubili circulă liberi prin sistemul circulator însă nu pot traversa membrana celulară. Receptori pentru acest tip de hormoni se află incorporați în membrana celulară, determinând producția de mesageri secunzi la nivelul spațiului citoplasmatic hormonul fiind considerat mesager primar. Hormonii steroizi sunt hormoni ce au ca precursor comun colesterolul Hormonii eicosanoizi reprezintă
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
în interiorul celulei unde se află receprtori specifici fie în citoplasma fie legați de cromatina la nivelul nucleului. Hormonii hidrosolubili circulă liberi prin sistemul circulator însă nu pot traversa membrana celulară. Receptori pentru acest tip de hormoni se află incorporați în membrana celulară, determinând producția de mesageri secunzi la nivelul spațiului citoplasmatic hormonul fiind considerat mesager primar. Hormonii steroizi sunt hormoni ce au ca precursor comun colesterolul Hormonii eicosanoizi reprezintă o serie de hormoni derivați din acidul arahidonic Hormonii sunt secretați la
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
organism prin apa potabilă. Bariu se poate depune în mușchi, plămâni și oase, deoarece seamănă cu calciul, dar se absoarbe mai repede. Timpul de înjumătățire în oase este de aproximativ 50 de zile. După ce calciul este înlocuit și la nivelul membranei celulare a musculaturii cu bariu - chiar și la doze mici - are loc creșterea permeabilității și a contracției musculare, care poate duce la creșterea tensiunii arteriale, la reducerea ritmului cardiac, dar poate provoca și crampe musculare. Primul ajutor se poate da
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
teorie a ecuațiilor. Soluția finală a problemei a fost găsita în 1829 de către Jacques Charles François Sturm. Cercetările sale au condus la dezvoltarea riguroasă a teoriei mulțimilor și a teoriei funcțiilor de o variabilă reală. Problemele coardei vibrante și ale membranei vibrante l-au condus la crearea funcțiilor cilindrice și la funcțiile discontinue. A încercat să obțină o demonstrație generală principiului lucrului mecanic virtual, bazându-se pe echilibrul pârghiei, pe legea compunerii și descompunerii forțelor și pe legea lui Torricelli. Dintre
Joseph Fourier () [Corola-website/Science/304398_a_305727]
-
Membrana celulară (de asemenea numită și "membrană plasmatică" sau "plasmalemă") este o structură celulară ce delimitează și compartimentează conținutul celular. Constituie o barieră selectivă pentru pasajul moleculelor și ionilor. Este o structură bidimensională continuă cu grosimea de 6-9 nm și cu
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
Membrana celulară (de asemenea numită și "membrană plasmatică" sau "plasmalemă") este o structură celulară ce delimitează și compartimentează conținutul celular. Constituie o barieră selectivă pentru pasajul moleculelor și ionilor. Este o structură bidimensională continuă cu grosimea de 6-9 nm și cu proprietăți caracteristice de permeabilitate selectivă, ce
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
este o structură celulară ce delimitează și compartimentează conținutul celular. Constituie o barieră selectivă pentru pasajul moleculelor și ionilor. Este o structură bidimensională continuă cu grosimea de 6-9 nm și cu proprietăți caracteristice de permeabilitate selectivă, ce conferă individualitate celulei. Membrana celulară a fost pentru prima dată observată de Robert Hooke, însă acesta a considerat-o parte integrală a unei celule unitare. Abia în 1855 Karl Wilhelm von Nägeli și Carl Eduard Cramer au emis ipoteza existenței unei membrane celulare responsabile
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
individualitate celulei. Membrana celulară a fost pentru prima dată observată de Robert Hooke, însă acesta a considerat-o parte integrală a unei celule unitare. Abia în 1855 Karl Wilhelm von Nägeli și Carl Eduard Cramer au emis ipoteza existenței unei membrane celulare responsabile pentru secreția extracelulară și menținerea presiunii intracelulare. În 1935, Hugh Daveson și James Frederic Danielli au sugerat structura bilipidică a membranei celulare, iar în 1972, Nicholson și Singer au formulat modelul mozaicului fluid. Acest model a fost modificat
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
unitare. Abia în 1855 Karl Wilhelm von Nägeli și Carl Eduard Cramer au emis ipoteza existenței unei membrane celulare responsabile pentru secreția extracelulară și menținerea presiunii intracelulare. În 1935, Hugh Daveson și James Frederic Danielli au sugerat structura bilipidică a membranei celulare, iar în 1972, Nicholson și Singer au formulat modelul mozaicului fluid. Acest model a fost modificat datorită descoperirii unor structuri ce compartimentalizează membrana celulară. Acestea cuprind: zonele de joncțiune intercelulară; "barierele" membranare formate de complexe multiproteice sau de specializări
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
menținerea presiunii intracelulare. În 1935, Hugh Daveson și James Frederic Danielli au sugerat structura bilipidică a membranei celulare, iar în 1972, Nicholson și Singer au formulat modelul mozaicului fluid. Acest model a fost modificat datorită descoperirii unor structuri ce compartimentalizează membrana celulară. Acestea cuprind: zonele de joncțiune intercelulară; "barierele" membranare formate de complexe multiproteice sau de specializări ale citoscheletului subcortical; subdomenii membranare cu o compoziție proteo-lipidică specifică, cum ar fi cele insolubile in detergenți (lipid rafts). Aceasta organizare complexă a membranei
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]